POEZIE

Ana Pop-Sîrbu

Lupii cei tineri

La stânga. Seminarişti. Cu aburi ieşindu-le din făptură.

Linte, struguri, cicoare înghesuindu-se printre cromatice adieri,

Prin aerul înroşit de atâta elan.

Tablouri manieriste, grave, virile

Par ei, lupii cei tineri,

Zăngănindu-şi nepăsarea prin vene.

Sunt surâzători, osteniţi, cu ţipătu-n cer.

Stau rezemaţi de alei

Şi privesc fercheşe coşuri de flori.

Au paguba-n sânge şi parcurg decadenţa

Cu pleoapele lipite de alt ev

Numai amurgul se dilată, când şi când,

Între virgule, lângă inexplicabila mea memorie...

Contur

Iluzia, jivină de toamnă,

A şaptea oară, nesăţioasă.

Doar absenţa mai prinde contur

Enigmaticul pas de deux,

Sub straturi amânat,

Îmi probează galerele vindicative,

Scrobitul jupon,

Dantela flamandă.Sub inimă

Gureşele destrămări.

Acel mic echilibru din adevărul nespus...

Umărul costeliv

Prin nisipul numelui se mişcă umbre.

Smeritul maldăr de litere se uită la tine.

Busuiocul regal e pe urmele degetelor tale..

Bulbii de lăcrămioare stau neatinşi.

Cineva caută semnele viitorului

Pe umărul costeliv.

Sângele, numai el intră

Ca un arcuş,

Ca un pumnal...

Lângă orele scurte

Chipul apolinic al tânărului

Lângă gândurile, mezine,

Lângă statuia purpurie...

Rana e larg deschisă.

Se cuvine ca arterele să nu fie.

Să distingă muzica altei vieţi.

În preajmă, lumina

Pe care o ţin lângă orele scurte.

Privirea ezită. Palid e drumul.

Portretul meu e mut.

L-am dăruit versurilor alexandrine,

Hyacintului.

Negreşit, solii rivali

Îmi vor împărţi daruri...

Blazon

Nici inima Călugărului,

Nici Mihailovici Dostoievski

Nu mai păstrează frânghia,

Rubaşca,

Erorile de stil

Heraclit e singur

Şi fără blazon.

Sunt complici. Au rigori.

Printre clevetitori.