POEZIE
Nicolae Silade
Preaiubirea şi alte scrisori de dragoste
1
în ziua aceea cea mai frumoasă zi
cea mai frumoasă zi din cea mai frumoasă viaţă
cea mai frumoasă viaţă din cea mai frumoasă moarte
în ziua aceea cea mai frumoasă zi
erai cea mai frumoasă fată din cel mai frumos oraş
cea mai frumoasă fată din cea mai frumoasă lume
în ziua aceea cea mai frumoasă dintre zile
mă umplusem de iubire erai plină de iubire
dar ziua aceea cea mai frumoasă dintre zile
s-a dus cu frumuseţea ei cu tot cu tine
şi lumea aceea cea mai frumoasă dintre lumi
s-a dus în lumea celor duşi din lume
iar frumuseţea unei mari iubiri
în cele mai frumoase amintiri
2
nu-i de ajuns că mi-ai ocupat viaţa cu armatele tale
de atracţii irezistibile nu-i de ajuns că ai instaurat dictatura
în sufletul meu centrul de comandă în gândirea mea
care nu mă mai gândeşte în inima mea care doar pentru tine bate
zi după zi noapte de noapte nu-i de ajuns că am ajuns
cel mai umil cel mai servil client al tău al frumuseţii tale
sporind mereu în frumuseţe nu-i de ajuns că am ajuns
să nu mă mai cunosc să nu mă recunosc
mai trebuia să-mi iei şi liniştea şi somnul mai trebuia
şi minţile să-mi iei mai trebuia să vii mai trebuia să pleci
când eşti aici şi peste tot când aşteptarea-i cea mai lungă
şi cea mai neagră dintre nopţi
mai trebuia să pleci?
mai trebuie să vii!
3
mai lasă-mă să te privesc o clipă mai lasă-mă un ceas
să te privesc mai lasă-mă o zi să văd cum faci risipă
de frumuseţe mai lasă-mă o săptămână să ghicesc de ce
doar ochii tăi culoarea-şi schimbă de ce doar ochii tăi nu-mbătrânesc
şi dacă tot mă laşi o săptămână mai lasă-mă o lună
mai un an mai un deceniu mai un veac mai un mileniu
cum bine ştii privitul nu costă nici un ban şi-o să te am
o veşnicie în privire şi-n suflet veşnicul balsam
mai lasă-mă să te gândesc şi în gândire
să-mi stai cu frunza verde-n faţă cum stăteai
odinioară printre frunze prin grădini prin rai
când toamna ţi se aşeza pe buze
mai lasă-mă un timp un anotimp când vrei
ca să mă laşi mai stai