POEZIE

Octavian Ana

Ispite vechi

Ce alinare o mai fi şi asta

din oboseala zilei renăscând

puzderii lungi de opinteli în sine

foamea de-ntinderi potolind.

Surpări uşoare văruind în noapte,

întemniţând în mers foste iubiri,

ispite vechi înceţoşează tandru

vagi fulgurări în amintiri.

întârziind pe praguri mute

trăirea însăşi deşteptând

din când în când mai scaldă zodii

ispite vechi, înmugurind.