POEZIE
Octavian Ana
Ispite vechi
Ce alinare o mai fi şi asta
din oboseala zilei renăscând
puzderii lungi de opinteli în sine
foamea de-ntinderi potolind.
Surpări uşoare văruind în noapte,
întemniţând în mers foste iubiri,
ispite vechi înceţoşează tandru
vagi fulgurări în amintiri.
întârziind pe praguri mute
trăirea însăşi deşteptând
din când în când mai scaldă zodii
ispite vechi, înmugurind.