LECTURI PARALELE

Carmen Neamţu

Şcoala memoriei de la Sighet, un alt fel de manual de istorie*

La 29 ianuarie 1993, scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan participă ca invitaţi la conferinţa pentru drepturile omului la Strasbourg. Încălcarea acestor drepturi nu trebuie căutată doar în prezent, ci şi în trecut, mărturisea poeta Ana Blandiana. Aşa se năştea proiectul ambiţios de a transforma fosta închisoare de la Sighet în muzeu al victimelor comunismului. S-a renovat clădirea, s-a pornit la strângerea bazei de date, la adunarea de documente, obiecte, materiale fotografice, la o lansare anuală a unei şcoli de vară, la organizarea de conferinţe, toate pentru a ne aminti că istoria trebuie cunoscută pentru a nu-i repeta greşelile.

Cu ocazia a 20 de ani ai primului memorial al victimelor comunismului, volumul de faţă cuprinde transcrierea dezbaterilor de la ediţia jubiliară a Şcolii de vară de la Sighet din 13 iulie 2013, discuţiile de la lansarea cărţii „Geist hinter Gittern. Die rümanische Gedenkstätte Memorial Sighet, 13 iulie 2013; rezumatul mesei rotunde de la Sighet din 13 iulie 2013, Memorie şi memorial. Memorialul ca actor al istoriei; Masa rotundă Sighet, 14 iulie 2013 – Represiunea comunistă în timp şi în spaţiu; Masa rotundă Sighet, 14 iulie 2013 – Memorialul – ancoră între generaţii. La ce foloseşte memoria?; Masa rotundă, Bucureşti, Spaţiul Public European, 16 iulie 2013 – Memoria ca formă de justiţie. Memorialul Sighet – 20 de ani şi, la final, texte ale foştilor cursanţi ai Şcolii de vară de la Sighet.

Puţini ştiu că Memorialul de la Sighet a fost nominalizat printre primele trei locuri ale memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz şi de Memorialul francez al Păcii. Sau că acest muzeu, creat de societatea civilă, nu ne lasă să uităm. E precum o oglindă a suferinţei Estului ca zestre pentru Occident[1], loc de polemici cordiale, de dialoguri deloc sterile. Volumul de faţă le transcrie. Foşti deţinuţi sau deportaţi politic, ambasadori, scriitori, foşti elevi ai celor 15 ani de Şcoală de Vară, studenţi, istorici, cercetători ai comunismului, muzicieni, un public eterogen este animat de dorinţa de a(-şi) face mărturisiri sincere[2]. Contestă prezentul gri, au nelinişti, umori, dezamăgiri, noi speranţe, evocă represiunea şi absurditatea unui regim. Discuţiile sunt conduse într-un mod destins, deloc scorţos. Între hohote de râs ale audienţei, în faţa unor vorbitori cu şarm, şi tonul solemn al altor intervenţii, discuţiile transcrise sunt concentrate, uşor de digerat. Par pagini dintr-un jurnal al fiecărui vorbitor. Iar adunate dau un alt fel de manual de istorie. Centrat pe trei idei fundamentale: ADEVĂR, LIBERTATE, MEMORIE. „Memorialul şi Şcoala de Vară de la Sighet spun povestea pe care familiile noastre nu vor să ne-o spună”.[3]

Într-o lume „obosită de consum şi de criză” şi „degradată de indiferenţă”, întâlnirile de la Sighet au funcţionat ca „încurajări”, ca o „unire a memoriei cu binele şi cu frumuseţea, ca un argument al faptului că istoria merge înainte şi nu face niciodată marşarier”. Frumosul e o duminică a binelui e convins pianistul Dan Grigore, dar ce precar e binele privit prin prisma stării de frumos din România invadată de kitsch, continuă cu mărturisirea muzicianul. Încărcaţi cu un sfert de secol de tranziţie, suntem la drum şi nici acum nu ştim sigur spre ce ne îndreptăm.

* Şcoala Memoriei 2013, Editura „Fundaţia Academia Civică”, 2014, carte editată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei – F.A.C.; Editor: Traian Călin Uba; Editorul colecţiei: Romulus Rusan.

[1]„Sentimentul, aproape general, este următorul, mărturisea, într-un interviu scriitorul Romulus Rusan: vin la muzeu din curiozitate (pitorescul unei închisori văzute pe dinăuntru) şi ies cu lacrimi în ochi, cutremuraţi de adevărurile pe care le descoperă parcurgând sălile”.

[2] Dintre participanţi amintim doar câţiva, spaţiul tipografic nepermiţându-ne să-i cităm pe toţi: Ana Blandiana, Göran Lindblad, Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Helmut Müller-Enbergs, Katharina Kilzer, Romulus Rusan, acad. Al. Zub, Nicolae Constantinescu, Miron Costin, Nicolae Noica, Dan Grigore, Al. Gussi, Ion Pop, Elena Siupiur, Cristian Vasile, Roman Wyborski, Pierre Hassner; Octav Bjoza, Anneli Ute Gabanyi, Miodrag Milin, Patrick Moreau, Helmut Müller-Enbergs, Vergiliu Ţărău, Şerban Papacostea, Th. Blanton, Anatol Petrescu, Petruŝka Ŝuŝtrová, Reynald Secher, Teodor Stanca, Marius Ghizelean, C-tin Pintilie, Rita Schorpp, Liviu Ţirău, Andrei Oişteanu etc.

[3]E confesiunea unuia dintre cursanţii Şcolii de Vară de la Sighet, Horaţiu Ferchiu.