LECTURI PARALELE

Petru M. Haş

De la Ioan (Mariş) cetire*

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, Ioan Mariş, născut la Bogdan Vodă, în Maramureş, este un intelectual desăvârşit, format la Cluj, pe la mijlocul secolului trecut, în cadrul acelei pleiade care-i înregistrează pe Ioan Alexandru, Gheorghe Pituţ, Ion Pop ş.a. După un distins apostolat ca profesor în oraşe transilvănene, perioadă în care frecventa asiduu societatea literară şi artistică a marelui oraş de pe Someş, apogeul vieţii sale intelectuale este tot un mare oraş transilvănean: Sibiu.

La Universitatea din Sibiu, Facultatea de Litere, Ioan Mariş este prof. univ. dr., catedra de teoria literaturii şi estetică, unde a condus teze de doctorat. Sibiul în care s-a refugiat, cu ocazia odiosului dictat vienez, Universitatea clujeană, cu marii ei profesori, între care Lucian Blaga şi Liviu Rusu. Sibiul în care a funcţionat vestitul Cerc literar.

Pe Ioan Mariş îl cunosc din 1969, când ne-am întâlnit la celebrul club literar-artistic, botezat de profesorul Virgil Stanciu, „Arizona”.

Ioan Mariş venea periodic la Cluj, era la curent cu tot ce se întâmplă, în artă, în ţară şi în lume. Era o prezenţă importantă în viaţa scriitorilor şi artiştilor plastici, o prezenţă care ţinea să nu intre în faţă, cu toate că scria în diverse domenii: Critică plastică, critică literară, filosofie.

Decenţa de profunzime caracterizează activitatea acestei personalităţi. Munca scriitoricească să fie permanentă, cărţile să vină mai târziu. Profesorul editează târziu şi bine, iar cele două cărţi ale domniei sale, editate ca atare, iată că sunt, ambele, în pragul reeditării. Având onoarea de a le citi, acum, în această orânduire care nu vrea să onoreze cărţile şi circulaţia lor, trebuie să recunosc în dumnealor cărţile profesorului Ioan Mariş, adevărate cărţi de învăţătură.

Prima se intitulează Lucian Blaga – clasicizarea expre-sionismului românesc. Situarea într-o problematică literară şi estetică esenţială pentru artă şi cugetarea estetică românească şi europeană din veacul trecut, face cu certitudine din cartea profesorului Ioan Mariş o carte de referinţă. Dincolo de erudiţia abordării, exhaustivitatea cercetării primează, încununată de hermeneutica şi dialectica ideilor estetice, filosofice, literare. Scriitorul porneşte de la rădăcinile stilistice ale expresionismului european pentru a studia apoi cu minuţie receptarea acestui curent etern ca şi romantismul în mediile artistice româneşti. Evenimentul estetic de pionierat este, după cum îl intitulează profesorul, Lucian Blaga – teoretician al noului stil. Cititorul are a se edifica mai ales cu complexitatea curentului expresionist, cu diversitatea formelor şi fondurilor sale estetice pe continent şi aiurea. Un capitol important este consacrat expresionismului liricii blagiene, din Poemele luminii şi Paşii profetului.

Meritul teoreticianului şi esteticianului literar contemporan de marcă este de a naviga cu dexteritate în cele mai actuale teorii şi poetici pe care le analizează, pe care le ia în discuţie. Arta marelui Lucian Blaga este abordată integral, „de la poezie la teatru”. Excursul filosofic al cărţii este o adevărată lecţie de istoria filosofiei ca gândire şi acţiune. Cartea produce nostalgii de cititor. Mi-aduc aminte că, pe vremuri, citeam „Eonul dogmatic”, despre care Ion Negoiţescu scria că „în sensul perfecţiunii, e cea mai pură operă a spiritului românesc”.

Regăsim în personalitatea lui Ioan Mariş pe unul din cei mai distinşi cercetători ai expresionismului, deoarece Ochiul şi cuvântul, cum ne-ar plăcea nouă să zicem: privirea şi logosul, în ale sale eseuri oferă texte importante „noului stil”. Dar de ce n-am cita, măcar un pic: „Nietzsche prefera şi el să vadă înălţătorul spectacol al prefacerii oraşului în scrum. Oraşul, civilizaţia, înseamnă moarte. Această lume a oraşului i-a preocupat şi pe naturalişti, însă maniera lor de a trata realitatea este diferită...” (pp. 14-15).

Unice în felul lor sunt eseurile de artă palstică: Albrecht Dürrer – expresionist avant la lettre; Pictura murală mexicană; Rembrant van Rijn; Iconografia maramureşeană; Cimitirul vesel; Ştefan Câlţia şi diegeza sa plastică, sau exemplara serie de texte Constantin Brâncuşi – întemeietor al sculpturii moderne.

Cărţile profesorului Ioan Mariş sunt un banchet literar în dublă ipostază. Aştept cu deosebit interes reeditarea acestor frumoase cărţi pe care, cu stimă deosebită, le consider „de învăţătură”.

*Ioan Mariş, Lucian Blaga – clasicizarea expresionismului românesc, Editura „Imago”, Sibiu, 1998; Ochiul şi cuvântul, Eseuri şi crochiuri pe temă de artă plastică, „Limes”, Cluj, 2013.