LECTURI PARALELE

Dagmar Maria Anoca

Râul cristalin al cuvintelor *

Printre continuatorii mişcării literare apărute în rândul scriitorilor de expresie slovacă din România, pe care regretatul scriitor arădean Florin Bănescu a supranumit-o „fenomenul nădlăcan”, se numără şi Anna Kaliankov á (pe numele său oficial Calianco Maria Ana). Astfel, după ce poeta Anna Dováľová– Zimbranová s-a afirmat în domeniul poeziei devenind scriitor consacrat, membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar Daniel Lehotský-Rău a atras atenţia cu un debut promiţător în limba slovacă şi o carte experiment în limba română, ştafeta a fost preluată din nou, cu succes.

Anna Kalianková, membră a Cenaclului literar „Ondrej Štefanko” (din cadrul Societăţii Culturale şi Ştiinţifice „Ivan Krasko” din Nădlac), designer liber profesionist, dedicându-se artei aplicate şi literaturii, colaborator al revistei în limba slovacă „Naše snahy” atât în domeniul literar (din 2002), precum şi cel plastic (îngrijirea grafică, din 2010), a început să scrie din adolescenţă, debutând în antologia „Variácie”, nr. 8 (1986) cu poemul „Pentru copiii negri”. Scrie deopotrivă în limba slovacă, precum şi în cea română, alăturându-se astfel celorlalţi poeţi bilingvi din Nădlac (Ambruš, Lehotský-Rău, Štefanko). A publicat poeme în revistele din Slovacia („Rak”, „Slovensk é pohľady”) şi din România („Arca”, „Familia”). Debutul său editorial Krištáľová rieka slov (Râul cristalin al cuvintelor, 2013) se remarcă prin senzorialitate, sensibilitate şi senzualitate discretă. Dintre simţuri, accentul cade în primul rând pe văz, astfel universul poetic debordează de imagini vizuale cu pronunţat caracter pictural, dar şi de percepţii sinestezice, ceea ce nu poate mira la un artist plastic. Culoarea („cioburi multicolore ale uimirii”), formele, lumina şi jocul umbrelor („simţea afluxul/ astrelor topindu-se/ întinse/ pe litoralul nopţii// fulgerul proaspăt înflorit/ mirosea a ploaie/ şi pentru o clipă/ lumină/ un frumos chip de bărbat”), subîntinse de un discret erotism casnic („când spuneai/ nu te mişca/ pentru că tu eşti în mine şi eu în tine/ piciorul meu e în piciorul tău/ iar al tău într-al meu/ inima mea e într-a ta…/ nu închide ochii/ pentru că ochii mei se uită la cer cu privirea ta/ privirea ta uscată/ l-a absorbit/ să aluneci mai jos/ în triunghiul Bermudelor”) dau originalitate şi farmec ingenuu poeziei sale.

La modul oarecum patetic, autoarea şi-a ales drept motto un citat din Evanghelia după Matei, 7:1, „Nu judecaţi pe alţii, ca să nu fiţi judecaţi,” citat la care, de bună seamă, nu a recurs ca să exercite presiune subliminală asupra cititorului pentru a-i câştiga indulgenţa, ci l-a utilizat interpretându-l în sensul respectării personalităţii altuia, sau, în terminologia laică actuală mai sofisticată – pentru a pleda în favoarea alterităţii. La nivel macrocompoziţional, autoarea adoptă o modalitate interesantă de a denumi părţile volumului (ciclurile) cu ajutorul unei propoziţii subordonate scrise cu literă mică la început, de parcă ar fi smulsă din contextul marii cărţi universale postmoderniste care este lumea: când frumoasa iubire continuă … Dar nu trebuie să ne lăsăm seduşi de o atare interpretare, ci să admitem un adevăr mai banal, şi anume că, pur şi simplu, Anna Kalianková crede la modul sincer şi ingenuu în dragoste. În esenţă, acest sentiment/ trăire/ trăsătură a viului constituie pentru ea un fel de fir (al Ariadnei) estetic, un lanţ, un ligament, un liant sau râu care trece, curge, împleteşte, reuneşte, cuprinde şi concomitent impregnează aspectele realităţii, după cum o susţin chiar desenele autoarei care ilustrează volumul, dar şi cele trei puncte sugerând suspendarea (şi posibila/sau inevitabila continuare) a enunţului. În partea a doua a volumului, apare un alt moto – de data asta din Evanghelia după Luca, referitor la iertarea păcatelor, iar titlul pune în evidenţă prin mărimea modificată a literelor cuvântul iubire (când frumoasa iubire continuă…). În această parte a volumului la începutul titlurilor poemelor nu se mai află adverbul relativ cu nuanţă temporală şi condiţională – keď (când), – ci forme verbale la persoana I, prezent, fie la trecut/ sau participiu cu desinenţă de genul feminin, astfel subliniindu-se ideea de acţiune, dinamism, cu trimiteri la simţuri („înot … înot/ sub luciul de la suprafaţa vieţii// deasupra/ m-aş îneca”).

A treia parte a cărţii este prevăzută, de asemenea, cu un fragment din Biblie, de data aceasta din Proverbe, iar în titlu (când frumoasa iubire continuă), este pus în evidenţă cuvântul următor …

Poeta face un exerciţiu al dedublării, pe alocuri se substituie persoanei celeilalte, adoptă perspectiva masculină în raport cu femeia cunoscută la modul biblic, evocă atmosfera intimă a spaţiului domestic, parteneriatul dintre el şi ea, care funcţionează fără greş, dar totuşi ascunde mici secrete, taine şi mai ales o intensitate plină de căldură: „aş vrea să scriu un poem/ cu sfârcul tău/ mi-ar plăcea să scriu un poem/despre intimitatea/ lenjeriei tale/îndrăzneţ colorată/ despre cărăruia ta/ dintre bucătărie şi dormitor/ locuri perfect sudate/ în ultima vreme// aş scrie/ cum îţi freamătă şoldurile/ când frămânţi aluatul/ cum transpiri/ când îmi calci cămăşile/ dar nu găsesc denumirea romantică/ pentru locul din eu-l tău/ unde iubirea şi sexul/ se îmbină/ precum anul nou/ cu prima zi de ianuarie.”

Partea introdusă de un fragment din Evanghelia după Matei cuprinde în denumirea sa cuvântul evidenţiat „continuă ”, reluat în titlul fiecărui poem. În această modalitate de concepere a titlurilor (şi nu numai) parcă ar rezona actuala propensiune pentru ludic, dar sensul acestui joc nu este chiar atât de frivol, pe cât pare şi cât am fi dispuşi să credem („…să continui să faci nebunii/ pentru că repaosul e plictisitor…”). În paranteze (un mijloc de expresie la modă), lasă la latitudinea cititorului să descopere dorinţa autorului de a căuta nu o simplă imagine, ci originalitatea imaginii – precum şi efortul de a surprinde ideea, zbătându-se pentru a o descoperi („…aici e continuarea/ începutul a fost în vremuri imemoriale…”).

Imaginaţia face uz de simboluri într-o manieră originală, dar e limpede faptul că aceasta nu constituie un joc al intertextualităţii, semnele şi simbolurile sunt ale autoarei, recurge la ele pentru a ne intermedia lumea sa aparte, percepută cu văzul, trăită cu ajutorul simţurilor şi aspirând, de asemenea, la cunoaştere conceptuală. Principiul feminin este prezent ca ceva firesc, ca o capacitate intensă de a se ataşa de lume şi de a accepta principiul masculin. Atitudini feminine se fac simţite în permanenţă dar nu sunt exclusive nici exclusiviste. Rutina rostirii e insolitată de sintagme neobişnuite care dau naştere la metafore originale, aduc expresivitate în chip de epitete ornans. Expresii neobişnuite, „găselniţe” ale autoarei, contribuie la caracterul original al versurilor.

După începutul promiţător, poeta poate ar trebui să se aplece cu mai multă atenţie asupra coerenţei temei şi a textului, primul său volum, pe lângă certe calităţi şi farmec, inducând o vagă impresie de compoziţie artificioasă şi complicată cu citatele biblice care se regăsesc într-un context necanonic (ceea ce ar putea irita o anume categorie de cititori). Nu se poate contesta însă că această culegere de poeme, o dovadă clară a talentului înnăscut (a poetului mai degrabă natus decât – doctus ), a unei sensibilităţi de artist, precum şi a unei convingătoare autentice nevoi de autoexprimare, autocunoaştere şi căutare a modului de ancorare în lume, Krištáľová rieka slov – Râul cristalin al cuvintelor constituie o generoasă formă actualizată a cunoaşterii antice referitor la pantha rei – totul curge, precum şi a ideii de empatie universală – care s-a răspândit prin intermediul creştinismului datorită conceptului de iubire.

Pentru acest volum, autoarei i-a fost decernat Premiul Departamentului pentru Relaţiile Interetnice al Guvernului, acordat pentru literatura în limbile minorităţilor naţionale pe anul 2013, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, Asociaţia Societăţilor Femeilor Slovace din Serbia a distins-o cu o scrisoare de gratitudine pentru contribuţia la dezvoltarea culturii şi afirmarea femeilor. Cartea a apărut cu sprijinul Biroului pentru Slovacii de peste Hotare, Societatea Culturală şi Ştiinţifică „Ivan Krasko”, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România.

* Anna Kalianková, Krištáľová rieka slov. Vydavateľstvo „Ivan Krasko”, Nadlak 2013.