LECTURI PARALELE
Ioan Matiuţ
Literatură în familie*
Ada D. Cruceanu şi Octavian Doclin, un tandem de succes nu numai în viaţa de zi cu zi (soţ-soţie), dar şi în literatură. El poet boem, fondator şi redactor – şef al revistei literare „Reflex”, organizator al „Colocviilor Reflex” de la Herculane, unde în fiecare an dă adunarea scriitorilor din Banat şi nu numai. Ea este un redutabil critic literar şi eseist, aflată mulţi ani la conducerea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din judeţul Caraş-Severin.
Editarea unei cărţi cu texte publicate prin presa vremii, este deja o practică consacrată printre scriitori, critici, istorici, jurnalişti sau eseişti. Gest lăudabil dacă ne gândim că astfel acestea se salvează de la perisabilitatea la care sunt supuse publicaţiile vremelnice. La fel au gândit, probabil, şi autorii de faţă, de vreme ce se află la al doilea volum al acestui demers motivat chiar în nota de introducere: „Volumul Faţă în faţă, editura Marineasa, 2013, este o continuare a volumului cu acelaşi titlu, apărut în anul 2012, şi conţine o nouă selecţie a răspunsurilor celor doi autori la diferite anchete literare, interviuri, portrete sentimentale, atitudini, comentarii şi cronici literare sau plastice publicate în diverse reviste literare şi culturale de-a lungul anilor, ori în volume aparţinând autorilor de interviuri, în albume de artă plastică, în volumele comentate precum şi texte inedite.”
Octavian Doclin deschide prima parte a cărţii cu câteva interviuri acordate, din care nu lipsesc umorul, ironia şi chiar autoironia: „În ce mă priveşte, numele meu real, pe care îl port în acte, Chisăliţă, are o sferă semantică foarte bogată. La mine în sat semnifică ceva dulce, de prună. În alte părţi, am auzit că ar avea sensul de zeamă de varză. Ei, dragă prietene, în afară de opţiunea destinului, că nu te iei cu destinul, fiecare şi cu ce-i place, locul în care te-ai născut îşi pune şi el din plin amprentă. În aceste circumstanţe eu întotdeauna am preferat – şi tu eşti un martor preţios – zeama dulce de prună şi abia mai apoi, şi numai în caz de urgenţă, zeama de varză.” Tot aici găsim şi o autodevoalare a laboratorului poetic intim al autorului, făcută cu o sinceritate frustă: „Am spus de la început că înţeleg să-mi trăiesc poezia la vedere! Întotdeauna însă mi-o scriu în singurătate, o singurătate pe care mi-o protejez până la sacrificiu. Un poet care nu are spaima că scriind trăieşte într-o eroare, pentru mine nu există.”
Cartea continuă cu o serie de interviuri luate unor scriitori şi traducători cu care autorul s-a aflat în contact: Adam Puslojic, E.Ar. Zaharia, Viorel Marineasa, Radu Ciobanu, Livius Ciocârlie, Daniel Vighi, Vasile Dan, Adrian Popescu, Doru Popovici, Liviu Mărghitan, Gheorghe Jurma, Florin Bănescu, Ondrej Stefanko, Mircea Popa, Eugen Evu, Simon Dima, Edith Guip – Cobilanschi, Mircea Martin, Walter Engel, Slavomir Gozdenovici.
Urmează o selecţie din răspunsurile date la diferite anchete literare, mustind de mărturisiri crude, dezinhibate: „Nu ştiu alţii cum sunt, vorba aceea, dar eu când sunt sub inspiraţie poetică nu folosesc niciodată ţigara, cafeaua (de ambele m-am dezbărat cam de multişor...) sau alcoolul (de care...încă nu!). Ba aş spune, dimpotrivă! Mă stânjenesc. Adevărata stare poetică mie mi-o provoacă lectura poeziei.”
Din capitolul „Atitudini” aş cita aici o poziţie a autorului faţă de fosta şi actuala vocaţie a oraşului în care trăieşte: „Reşiţa, fiind cunoscută, odinioară, drept o Cetate de foc (astăzi, o sintagmă nefericită), s-a impus în ultimele decenii ale secolului trecut şi ca o – nu ezităm să o spunem – Cetate culturală şi implicit literară, din moment ce, datorită unui număr mare de poeţi existenţi aici, a fost gratulată ca fiind Oraşul cu poeţi. ”
Din „Portrete sentimentale”, reţinem profilurile unor personalităţi literare apropiate autorului: Iosif Cheie – Pantea, Cornel Ungureanu, Simion Dima, Mircea Mihăieş. În rubrica de „Restituiri” găsim câteva corespondenţe ale autorului cu Eugen Uricaru şi Eugen Jebeleanu. Ultima secţiune din partea de carte rezervată lui Octavian Doclin, cuprinde comentarii, prefeţe, postfeţe şi dedicaţii pe care autorul le-a dăruit de-a lungul timpului unor scriitori de care a fost legat afectiv sau literar.
A doua parte a acestei cărţi, este dedicată Adei D. Cruceanu, cunoscută în lumea literară ca un fin, dar incisiv critic literar precum şi eseist de forţă. Un amplu interviu cuprins în cartea Exigi monumentum, autor Titus Crişciu, deschide secţiunea dedicată Adei D. Cruceanu. Aici, pe lângă unele date biografice, putem să ne familiarizăm cu sistemul de valori a intervievatei. Iată, de exemplu, cum situează autoarea Banatul, în contextul valorilor naţionale: „Nu din orgolii se formează, suntem amândoi convinşi, „fruncea”. Din realitatea imediată atunci când celelalte zone ale ţării au întâlnit bogăţia artistică (cântec, mai ales coral, şi port) a Banatului, apoi bogăţia lui din „cămară”, ca treptat, nivelul culturii sociale şi economice (al civilizaţiei, cum obişnuiam să o numim) din Banatul atâtor „premiere” industriale (ca produse, ca statut al companiilor producătoare etc…etc) al organizării comunităţilor (vezi de pildă „Comunitatea de avere”) şi, de ce nu, al performanţelor agricole (cultura de orez, cultura intensive a duzilor pentru borangic, utilizarea formelor associative, prezenţa băncilor săteşti şi multe altel) să impună, dincolo de folclor, o astfel de emblemă. Eu înţeleg astfel de valori ca situând Banatul în contextul valorilor naţionale – şi sunt convinsă că oamenii serioşi aşa văd lucrurile.„
Însă capitolul de forţă al autoarei este cel intitulat Comentarii, Cronici literare, Prefeţe, Postfeţe. Aici excelează spiritul său critic de o mare fineţe şi profunzime, exprimat cu generozitate atunci când vorbeşte despre întreaga operă a unor autori sau doar despre o anumită carte, ori despre vreun eveniment sau fenomen cultural. Sunt abordaţi cu predilecţie scriitori bănăţeni, mai mult sau mai puţin cunoscuţi: I.G. Şeitan, Octavian Doclin, Sabin Opreanu, Gheorghe Azap, Marin Lupaşcu, Petre Stoica, Ion Budescu, Anghel Dumbrăveanu, Sorin Gârjan, Adrian Dinu Rachieru, Nina Ceranu, Nicolae Sârbu, Bogdan Mihai Dacălu, Iosif Chirilă, Vasile Dan, Ioan Matiuţ, Gheorghe Mocuţa, Mircea Cavadia, Lucian Alexiu, Paulina Popa, Alexander Tietz, Sanda Maria Deme, Anişoara Odeanu, Ion Marin Almăjan, Cornelia Ştefănescu, Toma George Maiorescu, Adriana Babeţi. Autoarea îşi încheie retrospectiva operei sale literare, cu câteva Pasile plastice dedicate unor artişti reşiţeni.
Sunt deosebiri dar şi asemănări stilistice ori de temperament între cei doi autori. Însă împreună, conturează o geografie culturală pe care o slujesc cu talentul şi spiritul lor critic.
O carte document, radiografie pertinentă a vieţii literare din Banatul acestor vremuri. Un dar de suflet oferit cu generozitate de către autori, acestui ţinut atât de încărcat cultural, istoric şi spiritual.
* Ada D. Cruceanu şi Octavian Doclin, Faţă-n faţă (2), editura Marineasa, 2013