LECTURI PARALELE
Ioan Tuleu
Sub „Mantaua Iancului”*
Iancu este personajul la care s-au raportat toţi creatorii populari, poeţii şi scriitorii, pictorii şi muzicienii noştri. Nu există altul ca el în toată istoria românească. Sigur, nu putea să ignore acest izvor de inspiraţie nici Valentin Hossu-Longin, ardelean de viţă veche, cu strămoşi naţionalişti el însuşi scriitor, poet şi eseist care în opera sa întinsă pe patru decenii face des apel la istoria neamului său născut în munţii Daciei. În ultima carte, apărută la Editura Betta, în anul acesta, totul este adăpostit sub Mantaua Iancului, un titlu de carte inspirat de o poveste auzită de la o învăţătoare din Vidra a cărei străbunică a fost martora bunătăţii lui Avram Iancu, eroul întâlnit pe cărare de munte în zăpadă şi ger, care i-a acoperit pruncul de la piept cu o bucată tăiată din mantaua cu care era înfăşurat. Acela era un Iancu blajin, care colinda munţii doinind din fluierul său, adăpostindu-se în câte o casă de om cumsecade, trăind din mila publică, părăsit de unii, adulat de alţii.
Valentin Hossu-Longin încearcă să infirme imaginea unui Iancu cu mintea rătăcită, citându-l pe Al. Papiu Ilarian: „Eu fără mustrare, pentru lumea aceasta, n-aş cuteza aş zice că Iancul ar fi nebun. Atâta zic, că nu mă pot destul mira, cum după atâtea cât a suferit acest bărbat, nu s-a alterat de tot”. Avram Iancu este însă, în această carte care cuprinde doisprezece reportaje istorice, mai mult un pretext de aducerea aminte, într-o formă literaturizată, a momentelor fondatoare a naţiunii române, urmaşă a vitejilor daci şi civilizatorilor romani. Pentru aceasta face apel la alte scrieri ce-i servesc exprimării ideii de continuitate, dar mai ales umple golurile din documente cu legende şi povestiri transmise din generaţie în generaţie.
Astfel se amestecă într-un imens creuzet istoric „cei trei crai ai mulţimilor, Horea, Cloşca şi Crişan” cu Decebal, „acest Prometeu al dacilor”, cu Traian care avea nevoie să-şi facă „din acest popor dac harnic şi viteaz un aliat la fruntarii”, cu Bogdan Vodă întemeietorul de Ţară. Tot sub Mantaua Iancului, Valentin Hossu-Longin se adresează poetului: „Să ne amintim de Blaj, domnule Eminescu, aducând aminte că în Blaj s-au înfiinţat „Primul liceu de fete cu limba de predare română (1855), prima grădină botanică de pe lângă o şcoală secundară (1881), primul orfelinat român (1898)”. Poetul, „crai al limbii române”, a avut şi el un destin asemănător cu al Iancului, după ce cu atâta generozitate poetică a promovat istoria neamului şi a suferit pentru aceleaşi idealuri ca acelea ale omului luptător cu lancea. Istoria curge până la „Fluviul numit Unire”, care izvorăşte de la memorandiştii încrezători în „mila” împăratului ca şi Iancu, şi se sfârşeşte la Alba Iulia, când românii şi-au luat în mâinile lor soarta şi au reuşit.
Scriitorul volumului de faţă încearcă să rezolve şi câteva necunoscute care i-au pus la grea încercare pe cercetătorii în ale istoriei, cum ar fi localizarea localităţii Tapae unde în anii '88 şi 101 d.H. au avut loc două importante lupte între daci şi romani, povestea tezaurului dacic. În ambele cazuri scriitorul dovedeşte o bună documentare, foloseşte şi informaţia orală şi trage concluzii pertinente, dar care nu sunt definitive.
Volumul Mantaua Iancului este scris pentru „minte, inimă şi învăţătură” şi se adresează unui public larg, folosind pentru aceasta mijloace literare diverse, care conving mai mult decât o argumentare doctă. Calitatea de literat a autorului se simte de la primele fraze, dar cititorul va mai remarca şi implicarea personală, trăirea alături de personajele sale, el însuşi fiind unul dintre ele. De fapt şi supranumele de Longin vine, dacă ar fi să-l credem pe autor, de la generalul roman Longinus, unul dintre personajele cărţii.
* Valentin Hossu-Longin, Mantaua Iancului şi alte povestiri/ evocări transilvane, Editura „Betta”, 2014, 228 p.