LECTURI PARALELE
Constantin Butunoi
Singur în intersecţie*
Liviu Georgescu are o carieră spectaculoasă, plină de peripeţii, dar cu rezultate remarcabile, apreciate atât în lumea medicală cât şi în lumea artistică. Născut în luna aprilie, 1958 la Bucureşti, unde absolvă Facultatea de Medicină, profesează ca medic până în 1990 în România când îşi urmează soţia, refugiată politic în S.U.A. din anul 1987.
Cochetează cu poezia încă din vremea studenţiei, a fost chiar membru al Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu dar, se hotărăşte să-şi publice poemele abia din 1998, când îi apare primul volum la New York.
Călăuza este prima apariţie editorială în limba română, prefaţată de Nicolae Manolescu, Editura „Axa”, Botoşani, 2000 pentru care i s-a atribuit Premiul naţional pentru debut „Mihai Eminescu”. În prezent este membru U.S.R., a publicat apoi cărţi de poezie despre care s-au pronunţat critici literari de primă mărime.
„Liviu Georgescu este, probabil, ultimul optzecist care debutează editorial (Călăuza, 2000). După alte câteva plachete, destul de numeroase, ca şi cum poetul ar dori să recupereze, formula poetică pare a se fixa. Radu G. Ţeposu l-ar fi ataşat neoexpresioniştilor din generaţia optzeci. Gh. Grigurcu vede în el un suprarealist. Lirismul pletoric trimite la Liviu Ioan Stoiciu, violenţa limbajului la Elena Ştefoi, vizionarismul, la Mariana Marin. În fond, originalitatea lui Liviu Georgescu constă în puternica lui înclinaţie către eschatologic.” (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură );
„Liviu Georgescu este un maximalist atât prin privirea generală aruncată asupra lumii, cât şi, mai ales, printr-o acută sensibilitate morală. În măsura în care este prezent în poemele sale, cotidianul e proiectat negreşit într-o ordine cosmică.(…) Rareori se pot întâlni la un poet din ziua de azi asemenea propagări de energie, atâta freamăt cosmic şi mai cu seamă acest patos al cuprinderii totale.” (Mircea Martin);
„Liviu Georgescu e acelaşi poet de scenarii arhetipale care se străvăd acut prin plasa cotidienelor şi pe care el le rememorează, le developează sau le consemnează cu o imaginaţie mereu în clocot sau tulburată de solicitările simultane, reciproc exasperante, ale angoasei şi iluminării, desfăşurări ce merg pe principiul totalităţii, al panoramei integrale; scenariul biografic sare numaidecât în scenariul general al evoluţiei şi istoria lumii defilează ca secvenţe ale propriei deveniri,” (Al. Cistelecan);
„Dar cine este Liviu Georgescu? Practică medicina, la New York, unde are un cabinet particular, (…) În timpul liber (pe care şi-l creează stând treaz până noaptea târziu), pictează, cântă la pian şi scrie versuri. În toate domeniile este la fel de valoros. Participă, ca un profesionist, la expoziţii şi la concerte de înaltă ţinută artistică şi publică volume de poezie densă, intelectualizată, care se bucură de atenţia unor critici importanţi din România” (Alex Ştefănescu).
Cu noul său volum, intitulat În umbra luminii, Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2014, de natură să pună pe gânduri cititorul chiar de la început, Liviu Georgescu îşi continuă aventura sa singulară şi riscantă în lumea poeziei cu multă vigoare. În postfaţa, de altfel, foarte interesantă, semnată de reputatul critic Mircea A. Diaconu, se afirmă necesitatea citirii cărţii de la un cap la altul pentru a fi înţeleasă şi că poemele se reclamă unul pe altul, ceea ce ar da caracterul unitar al cărţii. Este de semnalat şi viziunea originală a poetului care combină ciudat elemente cosmice, mitice cu cele ale existenţei umane producându-se coagularea lor spre o anumită direcţie ce dă impresia de unitate: „Chipul tău străluceşte, atrage cometele de fericire/ peste podişul cu îngeri./ (…)Din ochi se naşte focul şi forma. Din auz,/ eterul dulce al norilor./” (Metamorfoză, p. 50) sau: „Trăiesc lângă picioare de lut, unde se încolăcesc şerpii./ (…) Îmbrăţişez tunetul, zgârii fulgerul cu colţul inimii/ până când miezul contemplării izbucneşte în floare./ (Îndoirea arcului, p. 39)
Datele existenţiale sunt pline de nelinişti şi frământări, spiritul revoltei îşi face şi el simţită prezenţa: „Din tristeţe şi fier frământ vulturi pleşuvi./ Din durere şi rugină zboară ulii de pradă peste locuri de gheaţă./” (Meşteşug, p. 8). Angoasa zilnică e suportată cu greu: „Sufletul se cutremură şi se desfrunzeşte/ precum ochii de lacrimi.// Timpul devine/ cruce pătrunsă de patimi/ cu spini de lumină./” (Nevindecare, p. 38).
Interesant de remarcat şi utilizarea ingenioasă a simbolisticii şi deruta provocată de imaginile propuse: „Fulgerul taie spaţiul din noi/ şi cad printr-un tunel de volburi./ La capătul de dincolo, un fluviu/ curge liniştit cu argintul în scorburi.// Încerc să plutesc, să mă smulg din oase/ înşurubat de lumina ce vine prin mine/” (Pregătit, p. 24) şi tuşa e accentuată de dicteul suprarealist: „Zbateri în somn, zvârcolire de vipere, luptă/ cu drapele negre,/ în câmpul verde şi gol.”(Ispitire, p. 25)
În multe dintre poeme, stilul vizionar devine de-a dreptul apocaliptic, menţionez doar pe cel intitulat „Gravitaţie”, din care citez: „Carafe cu păsări se rostogolesc prin aerul sfărâmicios,/ lasă dâre de pene şi şoapte pe cerul vânăt/ pictat cu piatră amară de visele albe-ale morţii./ Metalul rece intră încet în vedenii,/ le despică/ şi fărâmele lor se răspândesc între coaste negre de stele.//” (p. 44). Cel mai lămuritor poem, pentru poetica originală a lui Liviu Georgescu, mi s-a părut cel de la pagina 45, cu titlu „Naşteri şi osii”, din care redăm un fragment: „Cerurile se sparg lovite de zimţii păsărilor, de zborul viu,/ de ierburile înălţate şi argintii. Revelaţii şi negru/ şi alb/ şi/ roşu şi tristeţe şi vişiniu/ şi/ trenuri de noapte în tuneluri de aburi.//”
Dintre adierile ce se fac simţite în paginile cărţii, din diverse direcţii, aş menţiona pe cea care vine din direcţia elegiilor lui Nichita Stănescu. Liviu Georgescu atacă marile înălţimi ale poeziei într-un stil extrem de personal, fapt ce-l situează, în poziţie singulară, în intersecţia stilurilor, modelor şi curentelor prezente în literatura actuală.
* Liviu Georgescu, În umbra luminii, Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2014