Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică,
fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXII, nr. 1-2-3 (250-251-252), 2011

despre noi
contact
arhiva
 


451 F
AHRENHEIT

 

În Ură şi şah-mat, «Dilema veche», nr. 366, 17-23 februarie 2011, dl. Andrei Pleşu porneşte de la o premisă indiscutabilă: „Ura nu lasă loc pentru dialog şi pentru construcţie; n-are decît filozofia suprimării celuilalt”. ...

citeşte

 

„Antichităţi”
Superbă şi discretă, „Antichităţi România” se află în al şaptelea an de apariţie şi se supraintitulează „Revistă pentru pasionaţi”, fiind practic necunoscută “marelui public”. Este şi motivul pentru care o semnalăm, cu convingerea că dacă ar fi mai consecvent mediatizată, pasionaţii care ar căuta-o ar deveni şi mai numeroşi...

citeşte

 

Europa”

Numărul 6/2010 al revistei de ştiinţă şi artă în tranziţie Europa din Novi Sad propune cititorilor subiectul tematic: regionalismul. Pavel Gătăianţu porneşte în editorial de la ideea lui György Konrád că ţelul principal al regionalismului este unificarea standardului de viaţă al locuitorilor şi micşorarea migraţiilor - şi încheie articolul într-o notă optimistă...

citeşte

 

 

CRONICA LITERARĂ

 

Vasile Dan, „Mainimicul”
De la o vîrstă încolo poeţii par a obosi. E vorba însă de o oboseală specială. Una fericită aş zice, una a acumulării temporale, lungi, a distilării şi rafinării datelor primare existenţiale şi livreşti care le încarcă masa critică în care îşi explorează poemul. Iar nu de una a epuizării, a expirării, cum, facil, am fi tentaţi să credem. ...

citeşte

 

Romulus Bucur,
Călătorie la capătul singurătăţii

Două lucruri mi se par de maxim interes în această nouă carte a Doinei Ioanid: interiorizarea extremă, mergînd pînă la cufundarea în propriul corp, şi simbolul central, invocat în titlu şi recurent în imagistica volumului. O să începem cu acesta din urmă: ariciul, în spaţiul extra-european, e un erou civilizator şi simbol diurn; în imaginarul european .....

citeşte

 

Gheorghe Mocuţa, Cum te poţi rata ca prozator
Cunoscutul critic şi istoric literar Alex. Ştefănescu îşi publică jurnalul secret (dintre anii 2003-2009) într-o ediţie definitivă. Personalitate mondenă care participă, plin de vervă, la întâlniri literare şi politice, iese cu plăcere la teatru şi la spectacole, este el însuşi realizatorul unor emisiuni insolite de televiziune pe teme literare
: „Un metru cub de cultură”, „Tichia de mărgăritar”....
citeşte

 

ESEU

Emil Cioran şi Fernando Pessoa:
salt în absolut şi „fugă în afara lui Dumnezeu”
(Paulo Borges)
Fernando Pessoa şi Emil Cioran trăiesc, fiecare în felul său, ceea ce putem considera cea mai genială şi radicală aventură, studiul transcenderii tuturor limitelor gândirii, ale vieţii şi ale existenţei....
citeşte

Ovidiu Pecican,
Locurile memoriei. 10 mai
Ziua de 10 mai a intrat în istoria românească oarecum pe uşa din dos. S-a petrecut astfel pentru că, venind din Germania aflată în plin conflict militar cu Imperiul Habsburgilor, Carol de Hohenzollern, chemat să guverneze cele două principate româneşti de la Carpaţi şi Dunăre, s-a strecurat în ţară deghizat, în chip discret, spre a nu fi recunoscut şi reţinut de combatantul ostil. ...
citeşte

Andrei Mocuţa, Dharmaniacii
În mod cert, stilul lui Salinger (indiferent de pielea povestitorului în care el se disimulează) este alunecos, speculativ şi – de regulă – nesincer, chiar şi atunci când foloseşte cuvinte precum „sincer”, „onest”, sau „franc”. E principial nesincer. Este o capcană în care cititorii familiarizaţi cu textele lui învaţă, cu timpul, să nu mai cadă...
citeşte

 

ARTE  VIZUALE

Şerban Foarţă, Haosmosul lui Iosif Stroia
Ca unul ce am practicat cronica plastică vreo trei decenii, ca pe un soi de violon d’Ingres, abandonând-o, însă, din motive mai mult sau mai puţin obscure, – iată-mă încercând, acum, faţă cu grafica lui Iosif Stroia (vechiul meu prieten Bibi), un sentiment de stinghereală, emoţia unui debutant. Poate că tracul meu se datorează nu numai stângăciei proprii, dar şi lucrărilor în sine, care au darul să neliniştească… Nu să ne liniştească, ci cum aţi auzit mai sus. Nimic, în aparenţă, mai higienic, mai acurat, mai „meşteşugăresc” decât aceste mari panouri, care aduc a nişte planşe, a material ilustrativ al unei simple geometrii...
citeşte

 

PRO  MUSICA

Johannes Waldmann,
“Când însuşi glasul gândurilor tace”
(M. Eminescu)
Scrie poetul într-un sonet, cel de-al treilea dintr-un grup, şi mai departe: „Mă-ngână cântul unei dulci evlavii.” Ascultând, decenii de-a rândul, într-o mare varietate şi diversitate de ocazii, interpretări, muzica marelui compozitor FRÉDÉRIC CHOPIN, sonetul eminescian mi-a revenit în memorie de fiecare dată, iar „dulcea evlavie” m-a cuprins întotdeauna. ...
citeşte

 

POEZIE

Pavel Gătăianţu
Sarmale umplute cu sentimente

Ţara mea e o sarma imensă
Umplută cu încă o sarma micuţă
Ce ar veni o provincie
Şi ea cu umplutura ei...
citeşte

Lucian Scurtu
Vară decembristă

Ucigaşă, seceta matură
Înnegreşte marmura, calin,
Contra ta natură, sunt natură,
Scâncet, clocot, nebunie, chin...

citeşte

Lia Faur
*
olaf este soldăţelul de plumb pe care mi l-am dăruit iarna asta pe când zăpezile curgeau din cer peste mine şi peste volkswagenul meu argintiu. ...
citeşte

Sanda Maria Deme
din călătoriile mele.

Figueres

Tras la muerte de Gala, Dali perdio su entusiasmo de vivir

Mă doreşti într-o jumătate de rană
şi suferinţa reîntregită într-o jumătate de cicatrice, îmbrăcată în rochiile mele de seară
citeşte

Domnica Pop
Într-un pai,
firul de viaţă -
subţire ca numărul unu.
citeşte

Gilda Vălcan
Noi doi

noi doi sîntem plecaţi
primim încă scrisori la vechea adresă
semn că lumea încă mai vorbeşte despre noi
citeşte

 

PROZĂ

Daniel Rău, Ieri m-a rugat să o ignor
Atât a spus, nici nu încheiasem bine rugăciunea de noapte, că-mi şi izbise buza cu un ultim sărut, spunând doar atât, să o ignor de-acum încolo. Apoi luase o gură de aer şi eu credeam că pentru-ntâia oară respiră, dar ea doar îngheţase ca o vorbă de înţelepciune atârnată de o filă ruptă din Biblie...
citeşte

Cornel Barborică,Ce ţi-e omul...
E soare şi o căldură nesuferită. Privesc lung, lung, gata să-mi sară ochii din cap, într-acolo unde ar fi trebuit să fiu de mult: pe crestele Carpaţilor, acolo aerul e mai rece, trag nădejde, decât aici în vale, şi ape reci ca gheaţa... Un pahar de apă! Rece ca gheaţa, dacă se poate... Îngheţată? Îngheţată la pahar... îngheţată pe băţ... îngheţată cu vanilie... cu ciocolată... aiurez!
citeşte

 

RESTITUIRI

Lavinia Ionoaia,
Invitaţie la lectură. Reeditări de succes
Cella Serghi face parte din generaţia prozatorilor interbelici, afirmaţi după 1935, într-o perioadă care începe să simtă presiunea iminenţei unui nou război mondial. Destinul literar al autoarei se circumscrie aceleiaşi dificultăţi de pătrundere în peisajul literar românesc cu care s-au confruntat şi celelalte scriitoare: Ioana Postelnicu, Lucia Demetrius, Anişoara Odeanu, Sorana Gurian, Henriette Yvonne Sthall, Ticu Archip etc...
citeşte

Constantin Butunoi,
Ioan Flora în memoria unor scriitori

La cinci ani, după dispariţia prematură a poetului sârb de limbă română, Ioan Flora, două organizaţii nonguvernamentale, din Novi Sad, „Centrul pentru Dialogul Culturilor” şi „Fondul Europa”, au trecut la valorificarea operei sale. În acest sens a fost organizat un simpozion, în luna mai, 2010, desfăşurat paralel în două limbi: română şi sârbă....
citeşte

Iulian Negrilă, Al. Vlahuţă – dramaturg
După mai bine de un secol şi jumătate de la naştere, scriitorul Al. Vlahuţă (1858) a rămas în conştiinţa noastră ca autorul uneia dintre cele mai frumoase poezii dedicate poetului naţional, intitulată Lui Eminescu („Tot mai citesc măiastra-ţi carte,/ Deşi ţi-o ştiu pe dinafară/ Parcă urmând şirul de slove,/ Ce-a tale gânduri sămănară,/ Mă duc tot mai adânc cu mintea/ În lumile de frumuseţi,/ Ce-au izvorât, eterni luceferi,/ Din noaptea tristei tale vieţi”...).
citeşte

 

 

 

 

 
LECTURI  PARALELE

Radu Ciobanu, Poveşti din noul Babel
Când am glosat pe marginea romanului Danielei Zeca, Istoria romanţată a unui safari („Reflex”, nr. 1-6/2010), care a surprins prin exotism, atmosferă, stil, ziceam că, pentru mine, cartea a rămas şi puţin enigmatică, neputându-mi explica satisfăcător sursele pasiunii pentru Orient ale autoarei şi nici cele ale competenţei sale în domeniu. Lucrurile încep să se lămurească acum, când, abia la vreun an de la apariţia Istoriei romanţate…, Daniela Zeca şi-a lansat cel de al doilea roman „oriental”, Demonii vântului...
citeşte

Gheorghe Mocuţa, Mircea Nedelciu: LX
Lovit prematur de o boală perfidă şi necruţătoare, scriitorul Mircea Nedelciu a murit la nici 49 de ani. Era socotit în acel moment cel mai important prozator al generaţiei optzeci, un inovator al genului, iniţiator de manifeste ale anilor’ 80, eseist redutabil; un scriitor complex care lăsa în urma sa o operă neîmplinită şi amintirea unui caracter blând şi optimist, de neînlocuit. Scriitorul s-a născut în 1950, în comuna Fundulea şi după absolvirea Facultăţii de filologie a Universităţii din Bucureşti a fost pe rând, profesor, librar, funcţionar şi apoi secretar al Uniunii Scriitorilor şi redactor la revista „Contrapunct”...
citeşte

Gheorghe Mocuţa, Gândirea şi regândirea poeziei
Redactorul-şef al „Convorbirilor literare”, care editează şi revista trimestrială „Poezia” îşi continuă publicarea articolelor şi eseurilor, după seria de volume de „atitudini literare”, cu volumul Gânduri despre poezie. Cu toate că nu-şi propune să facă nici critică literară, nici eseistică, în sensul curent al cuvântului, Cassian Maria Spiridon iniţiază o dezbatere: gândirea şi regândirea poeziei...
citeşte

Anca Giura, Livius Ciocârlie, eseul zidit
Dacă aţi fi pus în situaţia să vă fie dărâmată casa copilăriei, care v-ar fi al doilea instinct după acela al zădărniciei copleşitoare? Vă spun eu, aţi lua cărămizile din moloz, cu mâinile dumneavoastră, şi v-aţi gândi la o construcţie nouă, fie şi în alt loc, pe care ar urma s-o faceţi. Fie şi numai să visaţi la ea, cu sacul în spate, şi tot v-ar salva de la răvăşire. Căci aşa şi doar aşa v-aţi putea renova, v-aţi putea reconstrui...
citeşte

Carmen Neamţu, Blestemul tranziţiei
Cartea lui Radu Călin Cristea, cunoscut critic literar optzecist, acum în postura de intervievator la Radio Europa Liberă, nu este deloc una reconfortantă. E o oglindă a imobilităţii noastre ca naţiune, o mărturie a ritmului de melc în care am înaintat de la Revoluţie încoace. Căci de 20 de ani de la evenimentele din 1989, suntem tot în tranziţie, înotăm între speranţă şi nostalgie, înarmaţi cu pasivitate, cu ironie defensivă, complici la o realitate pe care am dori-o mai bună. Cartea lui Radu Călin Cristea vorbeşte despre tranziţia noastră ca paradox. Tranziţia despre care afli când începe şi nu ştii niciodată când se sfârşeşte....
citeşte

Petru M. Haş,
Verso-ul literaturii sau stihirea pe verso
Cartea cea mai recent semnată de Anca Mizumschi este a cincea, după Departe de Hemingway (1989), Est (1993), Opera capitală (1995), Poze cu zimţi (2008) şi Anca lui Noe (2009). Adesea titlurile pe care le dau poeţii culegerilor pe care le editează sunt expresie în sine. Personal, Opera capitală ne stupefiază, pe când Anca lui Noe ne produce o plăcută impresie...
citeşte

Petru M. Haş, Extraordinara ipoteză. Carte cu personaj
Dintotdeauna. Ia, să vedem, este careva în stare să scrie cuvântul ăsta? Dintotdeauna. Pentru că taman de-atunci cărţile au personaj/ personaje, chiar şi cărţile de versuri, pe care se spune că, acuma, nu le mai cumpără nimeni. Au ăştia aşa o toană că nu le mai trebuie poezii. Să le fie de bine, că băieţii tot scriu...
citeşte

Petru M. Haş, Poezia rece şi distantă
Retras în sine, om de comunicare circumspectă, strategică, privire studioasă şi aproape indiferentă, de o savanterie austeră, civilă şi militară este copilul natural al lui Paul Valéry, Vladimir Udrescu. Omul e cu certitudine o fire robustă. Uitaţi-vă numai la fotografia lui şi n-o să spuneţi că aţi fost minţiţi. Rar mi-a fost dat să văd aşa un tip deştept. Chiar când scrie ceva mai lung se păstrează eliptic. Îi place omisiunea. Omul este ireproşabil, de parcă ar fi fost alcătuit în cel mai bine echipat laborator. „Colac peste pupăză”, el s-ar vrea „un vântură-lume notoriu”...
citeşte

Lucia Cuciureanu, În dialog cu 16 autori
Cartea Mariei Niţu, cu aluzia la studenţie din titlu, vădeşte tinereţea spirituală a autoarei, avidă de cunoaştere şi de aceea interesată de confruntarea cu personalităţi diverse ale literaturii contemporane. Prin dialog / interviu, cronică literară şi prezentare de eveniment în cadrul Salonului de Carte – Bookfest. Toate publicate iniţial în revistele „Luceafărul”, „Pro Saeculum”, „Coloana Infinitului”, „Banat”, „Rostirea românească”, „Orient latin”, între anii 2002 – 2008. Reviste cu o vizibilitate mai scăzută şi de aici probabil dorinţa autoarei de a le vedea închise între copertele unui singur volum, structurat în patru secvenţe: Linii de dialog, Vitralii, Geometrii în timp şi spaţiu şi Ulise şi marea...
citeşte

Lia Faur, Anarhie cu pauză de ceai
„Mamă, povesteşte copiilor povestea cu Iugoslavia” este versul care începe volumul de poeme al românului Pavel Gătăianţu. L-am cunoscut într-o zi de toamnă la Săvârşin, nu mult după ‘89, unde, împreună cu alţi bărbaţi, improviza un spectacol. Aveau spatele pictat cu roşu ca sângele şi au descins ca nişte trupe de partizani, despre care auzisem doar la radio. Pavel Gătăianţu este un personaj excentric căruia îi place să simtă viaţa, „un om de lume” (cum îl numeşte Robert Şerban) ce şi-a creat un spaţiu al său în care pătrunde cine doreşte să cunoască spiritul sud-estic ca pe „casa de unde răsărea soarele libertăţii”...
citeşte

Lia Faur, Dacă El nu e El, cine e El?
Autor prolific, descoperit în variate ipostaze (medic, muzician, pictor, scriitor), Liviu Georgescu vine, în 2010, cu un nou volum El, care ar trebui să-mi spună mie, cititorul, ce mai face poetul, cu ce idei suprarealiste se mai luptă (după cum a fost catalogat de critica de specialitate, să mă ierte dl. profesor Cistelecan), în ce formulă literară se mai încadrează....
citeşte

Georgeta Moarcăs, Spre un nou umanism: Poetul care asistă suferinţa
În poemele din mult aşteptatul său volum, cartea Alcool, editura Charmides, Bistriţa, 2010 sunt vizibile câteva semne ale unor schimbări esenţiale pe cale de a se petrece în poezia lui Ion Mureşan, ce vin să nuanţeze figura binecunoscută de poet expresionist cu care critica s-a obişnuit deja demult. Întâi de toate poetul îşi asumă un rol nou, ce îl forţează într-un fel să-şi părăsească propria interioritate sfâşiată, la ale cărei drame cu implicaţii metafizice am asistat în Poemul care nu poate fi înţeles în favoarea transmiterii experienţei altora, nu mai puţin dramatică...
citeşte

Romulus Bucur, Ceci n’est pas une pipe
Despre Iulia Militaru nu ştiam nimic în momentul primirii acestei cărţi*, al cărei titlu m-a cam iritat la început prin sonoritatea rebarbativă. Apoi, pe coperta a patra, am găsit o serie de recomandări ale unor persoane în care am încredere, curiozitatea nu mi s-a tocit (încă), aşa că am deschis cartea, iar cînd am închis-o, trebuie să mărturisesc că am avut o revelaţie. Poezia din ea pare a fi scrisă uşor (nu facil), pare a se organiza de la sine, a da sens unor lucruri care nu prea au aşa ceva, a zîmbi şăgalnic atunci cînd nu e, de fapt, de rîs. Totul cu o naturaleţe surprinzătoare...
citeşte

Mircea M. Pop, Secvenţe literare germane
În cadrul seriei „Forum: Rumänien” a apărut recent volumul Omul fără patrie cu subtitilul Hans Bergel – viaţa şi opera* semnat de Renate Windisch-Middendorf, fostă lectoră DAAD pentru limba germană la Cluj, actualmente profesoară de germană, istorie şi artă la Lilienthal-Gymnasium Berlin...
citeşte

 

 

CONTACT

Dan Damaschin, «Cercul Literar de la Sibiu / Cluj» Deschidere spre europeism şi universalitate, Editura Zenit, Cluj, 2009
citeşte

 

 

CONFIRMARE  DE  PRIMIRE

Gh. Schwartz, CEI O SUTĂ, Secretul Florenţei. Roman stufos, 592 p., ed. „Curtea veche”, 2010. Carte deopotrivă de atmosferă de epocă (secolul al XIV-lea florentin) şi de actualitate...
citeşte

 

 

SEMNEAZĂ ÎN NR. 1-2-3  \ 2011
citeşte

 

acasă