451 FAHRENHEIT
index
În 15 februarie „Dilema
veche", varianta online, e pe bani. Mircea Vasilescu argumentează această
hotărîre a redacţiei, în Abonamente online. E de văzut, în timp,
cît de fericită a fost mişcarea. Şi dacă „România culturală" se va abona,
ca să poată reproduce cîte un text. În acelaşi timp, din motive de
eventuală nostalgie, ca şi pentru actualitate, cităm din ultimul editorial
gratuit al lui Andrei Pleşu, Criză. De subiecte...
citeşte
Lia Faur
Dirijabil pe bază de talent
Revista
„Vatra" a reuşit să păstreze, în timp, un standard ridicat în privinţa
autorilor promovaţi, iar antologia de poezie 1971-2011, de curând
apărută, Dirijabilul de hârtie, şi coordonată de Kocsis Francisko,
vine să întărească această afirmaţie.
Am citit cu mare plăcere multe poeme incluse în volum, şi cu blazare,
altele. Până la urmă, adevărata poezie e cea care te ţine treaz într-un
tren de noapte, dincolo de selecţii şi gusturi. Şi te pot ţine treaz, până
după miezul nopţii...
citeşte
CRONICA
LITERARĂ
Vasile Dan
Fluxul memoriei
Marta
Petreu este un nume puternic în literatura noastră de astăzi. Poetă
recunoscută valoric, eseistă sagace şi prodigioasă în efortul benefic de
recuperare a gîndirii româneşti, în special interbelice (Nae Ionescu,
Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Constantin
Noica ş. a.), printr-o grilă acerb critică şi neortodoxă, ceea ce a iritat,
nu o dată, multe spirite mai conservatoare în convingeri necritic
admirative (dau exemplu doar trei cărţi ale autoarei ...
citeşte
Lavinia Ionoaia
Despre proza
feminină – cu luciditate critică
În
contextul interbelic românesc, participarea femeilor la viaţa literară a
fost privită de către critica serioasă, autoritară şi profund masculină ca
un moft, ca o preţiozitate a unor doamne plictisite de climatul şters şi
previzibil al propriului cămin. Cu excepţia Hortensiei Papadat-Bengescu (căreia
i s-a reproşat de o parte a criticii tocmai renunţarea la dimensiunea
feminină, sensibilă şi subiectivă a scrisului pentru o formulă obiectivă,
specifică masculinului), nicio altă scriitoare nu a beneficiat de
încrederea şi recunoaşterea valorii estetice a operelor sale. Literatura
femeilor a fost privită ca o curiozitate şi acceptată în contextul mai
larg al emancipării feminine, care a luat o reală amploare în perioada
interbelică. ...
citeşte
Romulus Bucur
„azi ieri alaltăieri"
Paul
Vinicius este poet. Spunem asta de la bun început, pentru că, din
lectura volumului de faţă* ar putea rezulta oarecari îndoieli. De
asemenea, n-aş vrea să se înţeleagă din rezervele care vor urma, că mă
îndoiesc de acest lucru. Poemul care deschide cartea, scurtă istorie a
eschivei, mi se pare extrem de semnificativ: „toate întâmplările
familiei mele/ s-au consumat/ între verdele legionar/ roşul pecereu/
şi/ mai târziu/ gaura/ din steag.// am fost nişte oameni păguboşi/ dar cu
un sistem nervos/ al naibii de sofisticat.// dimineţile dormeam/
după-amiezele dormeam/ serile dormeam/ numai nopţile erau ale noastre.//
numai şi numai aşa/ am reuşit să le trecem pe toate.// priviţi-mă numai/
cum mai strălucesc eu/ aici/ în întuneric/ precum moneda/ unei lumi/
demult apuse"...
citeşte
Gheorghe Mocuţa
Gabriel Chifu: o lecţie de anatomie lirică
Accidentul din pustă
Volumul
Însemnări din ţinutul misterios, 2011, adună – tematic vorbind –
poeme ale existenţei, ale identităţii şi diferenţei, ale dragostei şi
morţii. Elementul biografic care răzbate aproape obsesiv şi care
declanşează criza eului este un grav accident de maşină pe care poetul l-a
avut în urmă cu câţiva ani şi din care a scăpat ca prin urechile acului.
Cu recuperările de rigoare, prilej de meditaţie şi de ordine interioară.
Ţinutul misterios ţine mai mult de un interval decât de un spaţiu; drama
condiţiei omului, legată de misterul morţii şi al supravieţuirii, de
semnele pe care trupul le poate transmite în anumite situaţii limită. ...
citeşte
DIALOG
Pesimismul jubilatoriu al lui Cioran
Ciprian Vălcan în dialog cu Aurélien Demars
– Cum aţi descoperit opera lui Cioran?
– Abia înscris la Facultatea de Filozofie,
mă interesam de un curent de gândire în mod expres criticat, prost văzut
şi prost înţeles, mai cu seamă la universitate: pesimismul. Îmi propusesem
ca, pentru instruirea mea personală, pe lângă studii, să reabilitez
clişeele cu care era etichetat pesimismul făcându-mi, în acest sens, o
bibliotecă ideală de la Hegesias la Schopenhauer şi la Hartmann şi apoi la
perioada contemporană. În acest context am decis să plonjez în Operele
lui Cioran care tocmai apăruseră la Gallimard, în colecţia «Quarto».
...
citeşte
„Un scriitor ar trebui să scrie şi atât"
Anca Giura în dialog cu Marin Mălaicu-Hondrari
– Marin Mălaicu-Hondrari, ai răspuns cu maximă
generozitate invitaţiei mele la Cărtureşti Arad şi-ţi mulţumim. Cu ce
impresii ai rămas de la întâlnirea cu cititorii tăi de aici, de luna
trecută?
– Nu mai fusesem în Arad de foarte mult timp, cred că de
vreo 25 de ani. Acum oraşul arată cu totul altfel. A fost o experienţă
care m-a marcat, pentru că înainte mai fusesem în Arad numai pentru a munci,
împreună cu sora mea şi cu maică-mea, mergeam la muncă în vacanţele de
vară şi adunam bani pentru uniforme şi pentru aşa numitul „plan economic",
dar asta era demult, acum veneam din postura de scriitor invitat – o
diferenţă esenţială şi care îţi poate pune probleme –, însă organizatorii
au avut grijă de mine şi m-am simţit extraordinar. Publicul a fost
receptiv, a pus întrebări, a fost un public exemplar, aşa cum îşi doreşte
un scriitor....
citeşte
ESEU
Adrian Lăcătuş
Comparatismul lui Cornel Ungureanu ca formă de devotament
în Republica literelor
Personalitatea profesorului Cornel Ungureanu îmi aminteşte
de un personaj celebru al lui Borges, Funes (numit el memorioso),
tînărul care îşi amintea toate detaliile existenţei sale, care nu putea
scăpa de complexitatea fără sfîrşit a vieţii şi care era în sine o fiinţă
policentrică. Nu doar memoria literară a profesorului Ungureanu
este atît de prodigioasă dar şi analizele şi asocierile intelectuale şi
literare pe care le produce. ..
citeşte
ARTE VIZUALE
Carmen Neamţu
Jocul deghi zărilor
Un teatru care
aspiră să capete vizibilitate, e aproape un truism, pune în scenă măcar un
Shakespeare pe an. Ar putea teatrul arădean să abordeze o asemenea piatră
de hotar? Are actori care să joace credibil, cu sclipire în asemenea piese?
Are un regizor care să realizeze un Shakespeare memorabil? În aşteptarea
răspunsurilor la aceste întrebări, a pus în scenă A douăsprezecea
noapte.
Se
presupune că piesa a fost scrisă la comanda reginei Elisabeta I şi că
prima reprezentaţie a avut loc la 5 ianuarie 1601 (a douăsprezecea noapte
după Crăciun). ...
citeşte
Onisim Colta
Formă, rigoare şi sens
Bienala
internaţională de la Arad şi-a propus încă de la prima ediţie să devină
punctul de întâlnire al unui mănunchi de soluţii plastice diverse care au
în spatele lor şcoli şi implicit concepţii nuanţat distincte despre rolul
şi rostul artei, a actului artistic contemporan din sfera modalităţilor de
expresie majore: pictura, sculptura şi grafica. ....
citeşte
ALBUM
Lucrări premiate la Bienala internaţională de pictură,
sculptură, grafică, meeting point – arad biennial, 2011

citeşte
PRO MUSICA
Johannes Waldmann
„Ochii fără margini pe care noaptea i-a deschis în noi"
Titlul eseului închinat unei pianiste franceze, Hélčne
Grimaud, o stea de primă mărime pe podiumurile sălilor de concert, o
„star-pianistă" (critica şi publicul) este inspirat de versul poetului
preromantic german Novalis.
Autorul Imnurilor către noapte, moderne în pofida
celor 300 de ani de când au fost aşternute pe hârtie, este preferatul
deopotrivă al Hélčnei Grimaud şi al autorului rândurilor de faţă.....
citeşte
POEZIE
Ion Beldeanu
De ce te întrebi?
Ar putea fi capul meu
Pierdut în moleşeala amiezii
Nu zâmbi
Eu sunt acolo şi observ
Cum se apropie zăpezile
Năucind răscrucile oraşului
....
citeşte
Geo Galetaru
Fluturele acela
negru
semnele trufiei
ţi se citesc pe piele şi în priviri.
începi să aşezi
pe lucruri tipare surâzătoare.
ca şi când
depărtarea s– ar comprima
în formula
desuetă a dezordinii din tine.
ca şi când
viaţa ta nevăzută
e fluturele
acela negru care a spart oglinda .
...
citeşte
Gheorghe Maci
Toamna
Se ofiliră florile-n grădină!
Un vânt tăios, duşmanul lor de veci.
Stăruitor, le-ndoaie din tulpină,
Oftând, tu cu privirea le petreci.
Cândva, petale vii luceau în soare,
Şi un parfum, plutea în jurul lor.
...
citeşte
George Popovici
Bănuială
Câteodată intru
în inima mea
ca într-o casă pustie
toţi îmi spun
că sunt de nevindecat
...
citeşte
PROZĂ
Gheorghe Schwartz
Originea domeniului Contelui de la Segrate
Baronul privea spre tabloul Doamnei Roza, care părea
mulţumită. În primul rând, Ambrogio a acceptat să iasă în lume: mai ales
împreună cu noul preot, succesorul lui Pater Giorgio, la persoanele foarte
bolnave. Noul preot, mai tânăr şi mult mai învăţat decât predecesorul său,
n-a fost prea încântat de asemenea drumuri în doi: lui i se părea penibil
să viziteze muribunzii împreună cu proprietarul cimitirului. ...
citeşte
RESTITUIRI
Gheorghe Mocuţa
File de dicţionar
Florin Bănescu
(n. 30 martie 1939, Armeniş, jud. Caraş-Severin
– m. 11 iulie 2003, Arad)
Prozator,
publicist ,
conducător de cenaclu, redactor responsabil al unor publicaţii. Medic. A
semnat cu pseudonimul Friederich Bernauer în „Araden Kurier" şi „Neue
Baner Zeitung".
...
citeşte
Lucian-Vasile Szabo
Ioan Slavici şi ofensiva de la „Gura satului"
Direct în focul publicistic
Aradul rămâne fundamental în activitatea lui Ioan Slavici.
Nu doar datele biografice, legate venirea pe lume la Şiria, de copilăria
în acest ţinut perceput aproape ca fabulos, nu doar studiile la şcoala din
comună ori la gimnaziul de la Arad, ci o întreagă desfăşurare a devenirii
şi a fixării ca om, scriitor şi jurnalist. ..
citeşte
Iulian Negrilă
Natalia Negru-Iosif – preocupări literare
Drama scriitorilor Natalia Negru şi Şt. O. Iosif este
cunoscută în istoria literaturii noastre. Sunt, însă, şi unele detalii
nelămurite, care pot clarifica mai bine episodul tragic din viaţa celor
doi soţi. ......
citeşte
|
|
LECTURI PARALELE
Şerban Foarţă
„Trupul molatic al nopţii"
L-am
cunoscut pe Böszörményi Zoltán, în urmă cu vreo şapte ani, ca poet, – ca
sonetist, în speţă. Atraşi de nobila factură a unora din versurile sale, am
început să le traducem (Ildikó, la prima mână, iar eu după), astfel
că, în răstimp de-o lună, două, ajunsesem la o „sumă de sonete", – acesta
fiind şi titlul sub care, la editura „Brumar" din Timişoara, au apărut, în
2006.....
citeşte
Carmen Neamţu
La vânătoare de plăceri şi alte aventuri descreierate
Recentul
volum semnat de Florin Iaru este o colecţie de povestiri scurte, de
minireportaje zemoase despre cutremure sentimentale, spaţii misterioase,
plăceri „burticale", vremuri tulburi, examene grele, aventuri descreierate,
nebunii ale iubirii, meandre ale pasiunii (misterioase), teleportări
fanteziste într-o realitate numai de autor ştiută. Şi un strop de
filozofie. A vieţii. ...
citeşte
Romulus Bucur
Realitatea loveşte din nou
Sau, în termeni mai apropiaţi de
preocupările autorului (de ce să mint, şi ale mele, adică d’ale
calculatorului), la fel de bine realitatea 2.0. E vorba de
raportarea poetului Florin Iaru la realitate şi, prin extensie, de
raportarea noastră, a tuturor (mă refer, să fie limpede, la generaţia
noastră, cît a mai rămas din ea, atît fizic, cît şi conceptual) la
realitate. Cu cuvintele unui poet american – e vorba de Wallace Stevens
(există de altfel în volum o savuroasă povestire, despre înnebunirea
generaţiei optzeci), „Valoarea ultimă e realitatea" sau „Realul este baza.
Dar este baza"....
citeşte
Radu Ciobanu
Sine ira et studio
Fără
mânie şi părtinire,
după zisa istoricului de altădată, Tacitus, aşa îşi scrie şi istoricul de
azi, Lucian Boia, una după alta, cărţile. Dar oricât de străină i-ar fi
mânia, cărţile d-sale stârnesc mereu mâniile intempestive ori stupide ale
altora. Motivul e simplu: domnul profesor Lucian Boia nu se lasă intimidat
de tabuuri şi devoalează cu program adevărurile, oricât de indezirabile ar
fi ele pentru unii sau alţii. „Nu e momentul" era la noi (şi se pare că
mai este) argumentul consacrat pentru a închide sau măcar a temporiza
accesul la adevăr......
citeşte
Lidia Trăuşan
Despre faţa mai puţin ştiută a elitei intelectuale
interbelice
O
nouă carte semnată Lucian Boia a apărut recent la Editura „Humanitas":
Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950.
O carte despre modul cum s-au comportat membrii elitei intelectuale în
evenimentele politice care au marcat România în intervalul 1930-1950.
Subiectul în sine nu este neobişnuit. . ...
citeşte
Petru M. Ha ş
Bărbatul a venit la ora 5
O
superinteligenţă în domeniul poeziei actuale este Ionel Ciupureanu,
creator de matematici poetice, autor de capcane lirice, gen Salvador Dali,
de un umor suprarealist irezistibil. Iată un exemplu de matematică
aparentă: „Dumnezeul meu e tâmpit/ că-mi arde şi hainele şi pozele şi
ochii din poze// în curând şi lui însuşi îşi va da foc/ mi se pare// e şi
urât dumnezeul meu/ şi-şi cântă lui „ce urât eşti doamne"// cu mişcările
mele mă aleargă/ din ochiul lui sub hainele lui mi se pare." (mi se
pare). În doar patru distihuri amăsurate, poetul redefineşte unitatea
ca aparenţă pură. ...
citeşte
Petru M. Haş
Un textualist consecvent şi un poet: Gheorghe Iova
Excursia
în desfăşurare, o carte de Gheorghe Iova a apărut recent la Editura „Charmides"
din Bistriţa, editor Gavril Ţărmure. O carte interesantă şi din punctul de
vedere al istoriei literare, perioada textualistă, un soi de experiment
care şi-a avut, trebuie să recunoaştem, farmecul său, nu numai ca aventură
şi elucubraţie lingvistică, ci şi prin crâmpeiele de existenţă. „Am zice
că, prin „Excursia în plină desfăşurare", nişte ani din veacul trecut se
ilustrează ca mod de existenţă.....
citeşte
Petru M. Haş
Poezia de inspiraţie „biblică şi patristică"
Editura
„Brumar" din Timişoara, prin culegerea de poeme dramatic-creştine,
Îngerul din zid, de Ana Pop Sîrbu, ne oferă, pe cît de surprinzător,
pe atît de purificator, date fiind smerenia, simplitatea şi lepădarea de
trufia cotidiană, poeme inspirate de Biblie şi Părinţi, vocabule cu
majuscule, de care, pe zi ce trece, ne îndepărtăm cu deosebită osîrdie. . ... .
citeşte
Vasile Dan
Un autor în trei „cărţi de haiku"
Atît
de mulţi autori români de astăzi scriu „haiku" încît aceştia fac din el un
fel de joc de societate mai sofisticat. Există, chiar, mai multe „societăţi"
de haiku. Fenomenul nu cred că este numai unul poetic, se pare că în fond
nu miza estetică, literară contează în primul rînd pentru autori. Sau, mai
bine zis, pentru „practicieni". Ci, el, haiku-ul, ar putea fi interpretat
de ei mai lax, în grilă, să zicem, cvasireligioasă, oricum de meditaţie
între iniţiaţi, una spirituală, nouă, excentrică tradiţiei neaoşe. ..
citeşte
Felix Nicolau
Singurele asigurări rentabile
Fără
să trăiască în vreun din literatură, fără să aibă formaţie umanistă,
Florin Hălălău înţelege poezia puţin altfel. Spun puţin pentru că el este,
totuşi, un cititor înnărăvit, ceea ce asigură o infuzie livrescă artei lui.
Partea bună este că mintea sa este limpede şi raportul cu cititorul
binecumpănit. Intenţia este de a comunica ceva, nu de a practica terapia
scrisului.
Asigurările de viaţă, Editura „Brumar", ale lui Florin
Hălălău fetişizează poezia, însă nu uită de realitate. Mai bine zis,
poezia este considerată în raport cu societatea consumistă.....
citeşte
Felix Nicolau
Poezia de bloc – şi de oboseală
De
o bună bucată de vreme Liviu Ioan Stoiciu a ajuns faimos în lumea literară
datorită blogului său în care combină revolta metafizică cu angoasa şi
tristeţea administrativă a asociaţiei de locatari. Bine, faima literară e
atât de restrânsă, încât scriitorul nu mai riscă să fie amplasată o
inscripţie comemorativă pe trupul blocului.Noua poezie a lui Liviu Ioan Stoiciu – căci da, ea s-a
schimbat, ceea ce este aproape incredibil la un autor român – s-a
orăşenizat. Nu mai găsim agera, cuantic-sentimentala poezie de canton....
citeşte
Alexandru Moraru
Arhitectura protestului
Ilie Chelariu este poet şi jurnalist.
Efortul său creator s-a întrupat până acuma în cărţi de versuri şi în
publicistică. Volumele Basca lui Che (Editura „Eubeea",
2008) şi Fatwa lui Che Editura „Eubeea", 2010) ni-l relevă de data
asta în ipostaza de pamfletar. Titlurile ambelor lucrări te duc cu gândul la ideea de
echitate simbolizată de faimosul revoluţionar Che Guevara, iar invocarea
decretului religios islamic (fatwa) dă un caracter şi mai radical
demersului justiţiar al autorului. Căci fatwa nu e altceva decât pedeapsa
supremă pentru fărădelegi şi necuviinţe – fapte ce azi, sufocă individul
şi năruie ţara.
citeşte
Alexandru Moraru
Emoţia contemplaţiei izbăvitoare
Cartea Voci din penumbră a apărut în anul 2008 la
editura timişoreană „Marineasa". Lucrarea conţine câteva naraţiuni de
factură poematică, în care Geo Galetaru etalează, pe lângă altele, şi
certe însuşiri de povestitor.
Întreg volumul este traversat de un ton melancolic generat
de regretul şi nostalgia după lumea apusă a copilăriei (vezi în special
nuvela Voci din penumbră – cea mai întinsă piesă a cărţii şi care,
dealtminteri, şi împrumută titlul tomului). Personajele iui Geo Galetaru
sunt fiinţe aflate, de regulă, în ipostaze dificile, în obscuritate. ..
citeşte
Lucia Cuciureanu
Melancolia cea de toate zilele
Antologia
cunoscutului literat ieşean Cassian Maria Spiridon respectă rigorile unei
asemenea întreprinderi editoriale. Se vede că a fost atent lucrată,
poemele se derulează în ordinea apariţiei volumelor de versuri, de la
întâiul – Pornind de la zero (1985) până la O săgeată îmbrăcată
în roşu (2008), incluzând şi un număr de 32 inedite. Titlul
aduce cu Noduri pe linia vieţii, cealaltă antologie de autor,
apărută în 2007. ..
citeşte
Lucia Cuciureanu
Invitaţie la „dialoguri" şi la dialog

Din
1990 începând, a scris eseuri, nuvele, povestiri. Ba în 2009 a trecut şi
examenul de maturitate pe care ea însăşi îl fixase ca obligatoriu pentru
orice prozator care se respectă, acela de a scrie roman. N-ar fi ceva
extraordinar, dacă autoarea nu s-ar fi dovedit o specialistă în secol XIX
şi în Bucureştiul dintre războaie şi dacă scriitura sa n-ar fi inteligentă
şi captivantă. Toate aceste înfăptuiri şi merite literare poartă un singur
nume: Ioana Pârvulescu. ..
citeşte
Constantin Butunoi
Dispariţie suspectă
După
ce şi-a înscris numele pe o serie apreciabilă de apariţii editoriale,
prozatorul Marius Golea trece la utilizarea pseudonimului E.L.S.E. cu care
semnează volumul Năluca, Editura „Concordia", Arad, 2011, care nu
seamănă cu niciunul, din cele publicate până în prezent, se menţin doar
unele „obsesii" legate de căutarea sinelui, de credinţe şi revelaţii: „Înăuntru
era linişte. Ea, Profesoara, stătea în faţa icoanei, urmărindu-şi cu
atenţie mişcările sufletului, aşa cum erau ele produse de ritmul
rugăciunii. Căci se ruga." (p. 1) ..
citeşte
Constantin Butunoi
Cartea unui singur poem
Aşa
pare noul volum, pe care şi-l înscrie în palmares Paulina Popa, intitulat
vâsla de ametist. cartea Grecia, Editura „Emia", Deva, 2011, cu
subtitlu – jurnal liric.
Poeta plecată tot din arealul Aradului, precum mai cunoscutele Angela
Marinescu şi Carolina Ilica, şi-a construit cu migală şi tenacitate
cariera poetică. A publicat de la debut, petrecut în 1991, prin Cu
mâinile înflăcărate, peste 16 volume de poezie şi mai multe cărţi
pentru copii. Într-un interviu acordat revistei „Discobolul" (2007), poeta
spunea că întâlnirea cu Augustin Doinaş i-a pecetluit, pentru vecie,
legătura cu poezia şi i-a rămas zeul ei tutelar. ..
citeşte
GLOSE
Anca Giura
O integrală a Estului:
literatura lui Andrei Makine
Pentru că l-am citit prima oară pe Andrei Makine cu
Testamentul francez în originalul de la Mercure de France, am
rămas sub impactul acelui coup de foudre pe care ni-l impune un
roman excepţional, atipic. Poate nimic din ce am parcurs ulterior din
opera autorului nu s-a ridicat la standardul estetic impus de
Testamentul francez, însă precum un veritabil personaj rusesc makinian
am hotărât că o mare dragoste literară nu se trădează niciodată. Mi-era
predestinat să îndrăgesc acest roman care imaginează salvarea prin cultura
străină (în speţă franceză) ca pe o atlantidă în imaginarul „omului estic". ..
citeşte
BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Lędo Ivo, solitarul solidar
Poet, romancier şi enseíst, Lędo Ivo s-a născut în Maceió, Alagoas, în
1924. A studiat la Recife şi Rio de Janeiro, a obţinut o licenţă în drept,
fapt care nu prea i-a folosit pentru că n-a practicat vreo activitate
legată de ştiinţele juridice. Debutează la 20 de ani cu un volum de poezie
Închipuiri (1944) după care urmează alte volume de poeme: Ode şi
elegii (1945), Odă crepusculului (1948) Cânturi (1949),
Limbaj (1951), Un brazilian la Paris (1955), Noaptea
misterioasă (1982), Crepuscul civil (1990), Zgomotele nopţii
(2000).
...
citeşte
REPORTAJ
Ovidiu Balint
Cu mine de gât
Nu i-am răspuns pe loc, că am zis să o întreb pe nevastă-mea,
chipurile! De fapt, eu îmi amintisem pe loc de o perioadă din viaţa-mi de
tânăr imberb, în care mi-am petrecut o lună şi ceva de armată la Slatina
şi lângă Slatina. Şi, cum dracu’ să am amintiri plăcute când erau
următoarele date ale întâmplărilor trecute. Ia, auziţi aici nişte unele!
Se făcea că era toamna lui 1986. Eu făceam sport de performanţă, în speţă
canotaj academic, la Clubul Sportiv Şcolar Arad. Era anul în care Steaua
Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni la fotbal. ..
citeşte
CONTACT
Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum.
Fotograme din postmodernitatea românească, Editura „Paralela 45",
Piteşti, 2010
Cunoscutul critic şi universitar Ion Bogdan Lefter adună într-un tom
masiv cronici de carte, profiluri de etapă, articole, dosare şi schiţe
despre autori publicaţi în ultimele trei decenii în diferite reviste
literare. Este o panoramă, un mozaic al generaţiilor 80 şi 90 puse într-o
ordine logică şi scrise într-un stil alert şi captivant ce sugerează o „recapitulare"
sau o schiţă a unei istorii a literaturii contemporane.....
citeşte
CONFIRMARE
DE PRIMIRE
I. CĂRŢI
Mihai Octavian Ioana, Frizeria din turn,versuri,
Editura „MJM Craiova", 2011, 68 p.
Marian Oprea, fetele oraşului tău, versuri,
Editura „Brumar", 2011, 48 p. ....
citeşte
SEMNEAZĂ ÎN NR. 1-2-3
\ 2012
citeşte
|