Revistă
lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică,
fondată în
februarie 1990 la Arad
Anul XXIII, nr. 1-2-3 (262-263-264), 2012
|
|
Revistă
lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, Anul XXIII, nr. 1-2-3 (262-263-264), 2012 |
|
index În 15 februarie „Dilema veche", varianta online, e pe bani. Mircea Vasilescu argumentează această hotărîre a redacţiei, în Abonamente online. E de văzut, în timp, cît de fericită a fost mişcarea. Şi dacă „România culturală" se va abona, ca să poată reproduce cîte un text. În acelaşi timp, din motive de eventuală nostalgie, ca şi pentru actualitate, cităm din ultimul editorial gratuit al lui Andrei Pleşu, Criză. De subiecte...
Lia Faur
CRONICA LITERARĂ Vasile Dan citeşte Lavinia Ionoaia Despre proza feminină – cu luciditate critică
citeşte
Romulus Bucur „azi ieri alaltăieri"
Gheorghe Mocuţa Gabriel Chifu: o lecţie de anatomie lirică
Volumul Însemnări din ţinutul misterios, 2011, adună – tematic vorbind – poeme ale existenţei, ale identităţii şi diferenţei, ale dragostei şi morţii. Elementul biografic care răzbate aproape obsesiv şi care declanşează criza eului este un grav accident de maşină pe care poetul l-a avut în urmă cu câţiva ani şi din care a scăpat ca prin urechile acului. Cu recuperările de rigoare, prilej de meditaţie şi de ordine interioară. Ţinutul misterios ţine mai mult de un interval decât de un spaţiu; drama condiţiei omului, legată de misterul morţii şi al supravieţuirii, de semnele pe care trupul le poate transmite în anumite situaţii limită. ...
DIALOG Ciprian Vălcan în dialog cu Aurélien Demars – Cum aţi descoperit opera lui Cioran? – Abia înscris la Facultatea de Filozofie, mă interesam de un curent de gândire în mod expres criticat, prost văzut şi prost înţeles, mai cu seamă la universitate: pesimismul. Îmi propusesem ca, pentru instruirea mea personală, pe lângă studii, să reabilitez clişeele cu care era etichetat pesimismul făcându-mi, în acest sens, o bibliotecă ideală de la Hegesias la Schopenhauer şi la Hartmann şi apoi la perioada contemporană. În acest context am decis să plonjez în Operele lui Cioran care tocmai apăruseră la Gallimard, în colecţia «Quarto». ...citeşte
„Un scriitor ar trebui să scrie şi atât" Anca Giura în dialog cu Marin Mălaicu-Hondrari
– Nu mai fusesem în Arad de foarte mult timp, cred că de
vreo 25 de ani. Acum oraşul arată cu totul altfel. A fost o experienţă
care m-a marcat, pentru că înainte mai fusesem în Arad numai pentru a munci,
împreună cu sora mea şi cu maică-mea, mergeam la muncă în vacanţele de
vară şi adunam bani pentru uniforme şi pentru aşa numitul „plan economic",
dar asta era demult, acum veneam din postura de scriitor invitat – o
diferenţă esenţială şi care îţi poate pune probleme –, însă organizatorii
au avut grijă de mine şi m-am simţit extraordinar. Publicul a fost
receptiv, a pus întrebări, a fost un public exemplar, aşa cum îşi doreşte
un scriitor....
ESEU
Adrian Lăcătuş Comparatismul lui Cornel Ungureanu ca formă de devotament în Republica literelor Personalitatea profesorului Cornel Ungureanu îmi aminteşte de un personaj celebru al lui Borges, Funes (numit el memorioso), tînărul care îşi amintea toate detaliile existenţei sale, care nu putea scăpa de complexitatea fără sfîrşit a vieţii şi care era în sine o fiinţă policentrică. Nu doar memoria literară a profesorului Ungureanu este atît de prodigioasă dar şi analizele şi asocierile intelectuale şi literare pe care le produce. ..
Carmen Neamţu  Un teatru care
aspiră să capete vizibilitate, e aproape un truism, pune în scenă măcar un
Shakespeare pe an. Ar putea teatrul arădean să abordeze o asemenea piatră
de hotar? Are actori care să joace credibil, cu sclipire în asemenea piese?
Are un regizor care să realizeze un Shakespeare memorabil? În aşteptarea
răspunsurilor la aceste întrebări, a pus în scenă A douăsprezecea
noapte.
Se presupune că piesa a fost scrisă la comanda reginei Elisabeta I şi că prima reprezentaţie a avut loc la 5 ianuarie 1601 (a douăsprezecea noapte după Crăciun). ...citeşte Onisim Colta Formă, rigoare şi sens
citeşte
ALBUM
PRO MUSICA Johannes Waldmann „Ochii fără margini pe care noaptea i-a deschis în noi" Titlul eseului închinat unei pianiste franceze, Hélčne Grimaud, o stea de primă mărime pe podiumurile sălilor de concert, o „star-pianistă" (critica şi publicul) este inspirat de versul poetului preromantic german Novalis. Autorul Imnurilor către noapte, moderne în pofida celor 300 de ani de când au fost aşternute pe hârtie, este preferatul deopotrivă al Hélčnei Grimaud şi al autorului rândurilor de faţă..... citeşte
POEZIE Ion Beldeanu De ce te întrebi? Ar putea fi capul meu Pierdut în moleşeala amiezii Nu zâmbi Eu sunt acolo şi observ Cum se apropie zăpezile Năucind răscrucile oraşului .... citeşte
Geo Galetaru Fluturele acela negru semnele trufiei ţi se citesc pe piele şi în priviri. începi să aşezi pe lucruri tipare surâzătoare. ca şi când depărtarea s– ar comprima în formula desuetă a dezordinii din tine. ca şi când viaţa ta nevăzută e fluturele acela negru care a spart oglinda .... citeşte
Gheorghe Maci Toamna Se ofiliră florile-n grădină! Un vânt tăios, duşmanul lor de veci. Stăruitor, le-ndoaie din tulpină, Oftând, tu cu privirea le petreci. Cândva, petale vii luceau în soare, Şi un parfum, plutea în jurul lor. ... citeşte George Popovici Bănuială Câteodată intru în inima mea ca într-o casă pustie toţi îmi spun că sunt de nevindecat ... citeşte
PROZĂ
Gheorghe Schwartz Originea domeniului Contelui de la Segrate Baronul privea spre tabloul Doamnei Roza, care părea mulţumită. În primul rând, Ambrogio a acceptat să iasă în lume: mai ales împreună cu noul preot, succesorul lui Pater Giorgio, la persoanele foarte bolnave. Noul preot, mai tânăr şi mult mai învăţat decât predecesorul său, n-a fost prea încântat de asemenea drumuri în doi: lui i se părea penibil să viziteze muribunzii împreună cu proprietarul cimitirului. ... citeşte
RESTITUIRI
Prozator, publicist , conducător de cenaclu, redactor responsabil al unor publicaţii. Medic. A semnat cu pseudonimul Friederich Bernauer în „Araden Kurier" şi „Neue Baner Zeitung". ...citeşte
Lucian-Vasile Szabo citeşte
Iulian Negrilă citeşte
|
Şerban Foarţă citeşte Carmen Neamţu Romulus Bucur Sau, în termeni mai apropiaţi de preocupările autorului (de ce să mint, şi ale mele, adică d’ale calculatorului), la fel de bine realitatea 2.0. E vorba de raportarea poetului Florin Iaru la realitate şi, prin extensie, de raportarea noastră, a tuturor (mă refer, să fie limpede, la generaţia noastră, cît a mai rămas din ea, atît fizic, cît şi conceptual) la realitate. Cu cuvintele unui poet american – e vorba de Wallace Stevens (există de altfel în volum o savuroasă povestire, despre înnebunirea generaţiei optzeci), „Valoarea ultimă e realitatea" sau „Realul este baza. Dar este baza".... citeşte Radu Ciobanu Lidia Trăuşan citeşte Petru M. Ha şBărbatul a venit la ora 5
citeşte Petru M. Haş Petru M. Haş citeşte Vasile Dan citeşte Felix Nicolau citeşte Felix Nicolau Alexandru Moraru Ilie Chelariu este poet şi jurnalist. Efortul său creator s-a întrupat până acuma în cărţi de versuri şi în publicistică. Volumele Basca lui Che (Editura „Eubeea", 2008) şi Fatwa lui Che Editura „Eubeea", 2010) ni-l relevă de data asta în ipostaza de pamfletar. Titlurile ambelor lucrări te duc cu gândul la ideea de echitate simbolizată de faimosul revoluţionar Che Guevara, iar invocarea decretului religios islamic (fatwa) dă un caracter şi mai radical demersului justiţiar al autorului. Căci fatwa nu e altceva decât pedeapsa supremă pentru fărădelegi şi necuviinţe – fapte ce azi, sufocă individul şi năruie ţara. citeşte Alexandru Moraru citeşte Lucia Cuciureanu citeşte Lucia Cuciureanu citeşte Constantin Butunoi citeşte Constantin Butunoi citeşte GLOSE Anca Giura citeşte BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Lędo Ivo, solitarul solidar Poet, romancier şi enseíst, Lędo Ivo s-a născut în Maceió, Alagoas, în 1924. A studiat la Recife şi Rio de Janeiro, a obţinut o licenţă în drept, fapt care nu prea i-a folosit pentru că n-a practicat vreo activitate legată de ştiinţele juridice. Debutează la 20 de ani cu un volum de poezie Închipuiri (1944) după care urmează alte volume de poeme: Ode şi elegii (1945), Odă crepusculului (1948) Cânturi (1949), Limbaj (1951), Un brazilian la Paris (1955), Noaptea misterioasă (1982), Crepuscul civil (1990), Zgomotele nopţii (2000). ... citeşte
REPORTAJ Ovidiu Balint citeşte CONTACT Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum.
Fotograme din postmodernitatea românească, Editura „Paralela 45",
Piteşti, 2010 citeşte
CONFIRMARE DE PRIMIRE
I. CĂRŢI citeşte SEMNEAZĂ ÎN NR. 1-2-3 \ 2012 citeşte
|
Marta
Petreu este un nume puternic în literatura noastră de astăzi. Poetă
recunoscută valoric, eseistă sagace şi prodigioasă în efortul benefic de
recuperare a gîndirii româneşti, în special interbelice (Nae Ionescu,
Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Constantin
Noica ş. a.), printr-o grilă acerb critică şi neortodoxă, ceea ce a iritat,
nu o dată, multe spirite mai conservatoare în convingeri necritic
admirative (dau exemplu doar trei cărţi ale autoarei ...
În
contextul interbelic românesc, participarea femeilor la viaţa literară a
fost privită de către critica serioasă, autoritară şi profund masculină ca
un moft, ca o preţiozitate a unor doamne plictisite de climatul şters şi
previzibil al propriului cămin. Cu excepţia Hortensiei Papadat-Bengescu (căreia
i s-a reproşat de o parte a criticii tocmai renunţarea la dimensiunea
feminină, sensibilă şi subiectivă a scrisului pentru o formulă obiectivă,
specifică masculinului), nicio altă scriitoare nu a beneficiat de
încrederea şi recunoaşterea valorii estetice a operelor sale. Literatura
femeilor a fost privită ca o curiozitate şi acceptată în contextul mai
larg al emancipării feminine, care a luat o reală amploare în perioada
interbelică. ...
P
Accidentul din pustă
– Marin Mălaicu-Hondrari, ai răspuns cu maximă
generozitate invitaţiei mele la Cărtureşti Arad şi-ţi mulţumim. Cu ce
impresii ai rămas de la întâlnirea cu cititorii tăi de aici, de luna
trecută? 
Bienala
internaţională de la Arad şi-a propus încă de la prima ediţie să devină
punctul de întâlnire al unui mănunchi de soluţii plastice diverse care au
în spatele lor şcoli şi implicit concepţii nuanţat distincte despre rolul
şi rostul artei, a actului artistic contemporan din sfera modalităţilor de
expresie majore: pictura, sculptura şi grafica.
Florin Bănescu
L-am
cunoscut pe Böszörményi Zoltán, în urmă cu vreo şapte ani, ca poet, – ca
sonetist, în speţă. Atraşi de nobila factură a unora din versurile sale, am
început să le traducem (Ildikó, la prima mână, iar eu după), astfel
că, în răstimp de-o lună, două, ajunsesem la o „sumă de sonete", – acesta
fiind şi titlul sub care, la editura „Brumar" din Timişoara, au apărut, în
2006.
Recentul
volum semnat de Florin Iaru este o colecţie de povestiri scurte, de
minireportaje zemoase despre cutremure sentimentale, spaţii misterioase,
plăceri „burticale", vremuri tulburi, examene grele, aventuri descreierate,
nebunii ale iubirii, meandre ale pasiunii (misterioase), teleportări
fanteziste într-o realitate numai de autor ştiută. Şi un strop de
filozofie. A vieţii. ...
Fără
mânie şi părtinire,
după zisa istoricului de altădată, Tacitus, aşa îşi scrie şi istoricul de
azi, Lucian Boia, una după alta, cărţile. Dar oricât de străină i-ar fi
mânia, cărţile d-sale stârnesc mereu mâniile intempestive ori stupide ale
altora. Motivul e simplu: domnul profesor Lucian Boia nu se lasă intimidat
de tabuuri şi devoalează cu program adevărurile, oricât de indezirabile ar
fi ele pentru unii sau alţii. „Nu e momentul" era la noi (şi se pare că
mai este) argumentul consacrat pentru a închide sau măcar a temporiza
accesul la adevăr......
O
superinteligenţă în domeniul poeziei actuale este Ionel Ciupureanu,
creator de matematici poetice, autor de capcane lirice, gen Salvador Dali,
de un umor suprarealist irezistibil. Iată un exemplu de matematică
aparentă: „Dumnezeul meu e tâmpit/ că-mi arde şi hainele şi pozele şi
ochii din poze// în curând şi lui însuşi îşi va da foc/ mi se pare// e şi
urât dumnezeul meu/ şi-şi cântă lui „ce urât eşti doamne"// cu mişcările
mele mă aleargă/ din ochiul lui sub hainele lui mi se pare." (mi se
pare). În doar patru distihuri amăsurate, poetul redefineşte unitatea
ca aparenţă pură.
Excursia
în desfăşurare, o carte de Gheorghe Iova a apărut recent la Editura „Charmides"
din Bistriţa, editor Gavril Ţărmure. O carte interesantă şi din punctul de
vedere al istoriei literare, perioada textualistă, un soi de experiment
care şi-a avut, trebuie să recunoaştem, farmecul său, nu numai ca aventură
şi elucubraţie lingvistică, ci şi prin crâmpeiele de existenţă. „Am zice
că, prin „Excursia în plină desfăşurare", nişte ani din veacul trecut se
ilustrează ca mod de existenţă.....
Editura
„Brumar" din Timişoara, prin culegerea de poeme dramatic-creştine,
Îngerul din zid, de Ana Pop Sîrbu, ne oferă, pe cît de surprinzător,
pe atît de purificator, date fiind smerenia, simplitatea şi lepădarea de
trufia cotidiană, poeme inspirate de Biblie şi Părinţi, vocabule cu
majuscule, de care, pe zi ce trece, ne îndepărtăm cu deosebită osîrdie. . ...
Atît
de mulţi autori români de astăzi scriu „haiku" încît aceştia fac din el un
fel de joc de societate mai sofisticat. Există, chiar, mai multe „societăţi"
de haiku. Fenomenul nu cred că este numai unul poetic, se pare că în fond
nu miza estetică, literară contează în primul rînd pentru autori. Sau, mai
bine zis, pentru „practicieni". Ci, el, haiku-ul, ar putea fi interpretat
de ei mai lax, în grilă, să zicem, cvasireligioasă, oricum de meditaţie
între iniţiaţi, una spirituală, nouă, excentrică tradiţiei neaoşe.
Fără
să trăiască în vreun din literatură, fără să aibă formaţie umanistă,
Florin Hălălău înţelege poezia puţin altfel. Spun puţin pentru că el este,
totuşi, un cititor înnărăvit, ceea ce asigură o infuzie livrescă artei lui.
Partea bună este că mintea sa este limpede şi raportul cu cititorul
binecumpănit. Intenţia este de a comunica ceva, nu de a practica terapia
scrisului.
De
o bună bucată de vreme Liviu Ioan Stoiciu a ajuns faimos în lumea literară
datorită blogului său în care combină revolta metafizică cu angoasa şi
tristeţea administrativă a asociaţiei de locatari. Bine, faima literară e
atât de restrânsă, încât scriitorul nu mai riscă să fie amplasată o
inscripţie comemorativă pe trupul blocului.Noua poezie a lui Liviu Ioan Stoiciu – căci da, ea s-a
schimbat, ceea ce este aproape incredibil la un autor român – s-a
orăşenizat. Nu mai găsim agera, cuantic-sentimentala poezie de canton....
Antologia
cunoscutului literat ieşean Cassian Maria Spiridon respectă rigorile unei
asemenea întreprinderi editoriale. Se vede că a fost atent lucrată,
poemele se derulează în ordinea apariţiei volumelor de versuri, de la
întâiul – Pornind de la zero (1985) până la O săgeată îmbrăcată
în roşu (2008), incluzând şi un număr de 32 inedite. Titlul
aduce cu Noduri pe linia vieţii, cealaltă antologie de autor,
apărută în 2007.
După
ce şi-a înscris numele pe o serie apreciabilă de apariţii editoriale,
prozatorul Marius Golea trece la utilizarea pseudonimului E.L.S.E. cu care
semnează volumul Năluca, Editura „Concordia", Arad, 2011, care nu
seamănă cu niciunul, din cele publicate până în prezent, se menţin doar
unele „obsesii" legate de căutarea sinelui, de credinţe şi revelaţii: „Înăuntru
era linişte. Ea, Profesoara, stătea în faţa icoanei, urmărindu-şi cu
atenţie mişcările sufletului, aşa cum erau ele produse de ritmul
rugăciunii. Căci se ruga." (p. 1)
Aşa
pare noul volum, pe care şi-l înscrie în palmares Paulina Popa, intitulat
vâsla de ametist. cartea Grecia, Editura „Emia", Deva, 2011, cu
subtitlu – jurnal liric.