Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică,
fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXIV, nr. 4-5-6 (277-278-279), 2013

despre noi
contact
arhiva
 


451 F
AHRENHEIT

 

index
Alex Ştefănescu e un personaj important, mai ales pentru el însuşi. Şi care, în ultima vreme, pare a avea, preocuparea convorbirilor cu persoane de sex feminin. Convorbiri în care, fireşte, el se situează în poziţia centrală. După Lia Faur, noua lui interlocutoare e Ioana Revnic. Găsim complimente de modă veche, deşi desuete, destul de transparente („Mai având de trăit (cu puţin noroc) cam a şaptea parte din viaţă, m-am gândit că ar fi înţelept din partea mea să mă spovedesc. Dar nu unui preot bărbos, ci unei blonde surâzătoare, care, spre deosebire de blondele din bancuri, este inteligentă, cultivată şi are şi talent literar"), alături de un narcisism destul de transparent, pentru care îţi trebuie o destul de mare doză de empatie (poate şi de umor)....
citeşte

 

 

CRONICA LITERARĂ

Vasile Dan
Micropoeme

Î
ntr-un peisaj liric atât de generos în expresii tari, în texte cît mai prozoase, cu ostentaţie antilirice, revărsate pe pagini întregi de reviste, ziare, cărţi, existenţa unui giuvaergiu precum Ioan Matiuţ, care lucrează numai pe sunete rare în versuri suspendate, abia vizibile, plutind parcă în aerul paginii, chiar trebuie salutată. Deşi ca vîrstă aparţine generaţiei atît de răsfăţate 80, Ioan Matiuţ nu pare a avea nimic, dar absolut nimic în comun cu congenerii săi. Dimpotrivă, pare făcut din alt aluat, mult mai fin, mai filtrat decît al acestora, al „autenticiştilor", ironicilor, anecdoticilor. Fuga din urmă este a opta carte a autorului. Dar i-am putea spune şi mai simplu: al optulea poem, fiindcă toate cărţile lui Ioan Matiuţ au această structură: de poem unic, în versuri scurte ce comunică între ele de la o pagină la alta...
citeşte

Romulus Bucur
Notele se subsol & textul

Cel de-al doilea roman al Ruxandrei Ivăncescu face cam acelaşi lucru ca şi primul: propune o nouă istorie. O istorie înţeleasă în primul rînd ca poveste. Apoi, o poveste care nu e marea Istorie, cu fapte glorioase, cunoscute de toată lumea încă de la o fragedă vîrstă şcolară, ci una mai modestă, ai cărei eroi au parte, în cărţile obişnuite de istorie, doar de o menţiune fugară, eventual într-o notă de subsol. O poveste care, în acelaşi timp, e o demonstraţie, la fel ca Medgidia, oraşul de apoi a lui Cristian Teodorescu, că nu mărimea/ notorietatea locului, şi nici cea a indivizilor decid asupra importanţei istorice, ci, mai degrabă, cel care spune povestea, cel care o istoriseşte
....
citeşte
 

Petru M. Haş
Roua din adâncuri

Mitologia e plină de prietenii, de-am evoca numai două: aceea dintre Oreste şi Pilade sau dintre Ahile şi Patroclu, de dorul căruia la multe isprăvi s-a dedat Peleianul. Prietenia este un fenomen care presupune o doză excepţională de afectivitate reciprocă, adesea paroxistică, devotament mutual, ţeluri comune, chiar sacrificii. Există părinţi care investesc în relaţia cu progeniturile, pe lângă sentimentul patern, protector, un gen de încredere vecină cu camaraderia, prietenia, în scopul de a stimula un ideal formaţiei urmaşilor, în spiritul unor principii morale bine stabilite.....
citeşte
 

Petru M. Haş
Cele 80 de vertije

Vertijul este o stare determinată de o relaţie a subiectului sensibil cu spaţialitatea, o senzaţie de absenţă, nu neapărată cuiva, ci doar echilibrului, produsă de altitudine, ameţeala celui care urcând muntele are neinspiraţia de a se uita în adâncimea prăpastiei. Această ameţeală, la rândul ei, este o folie, numit cu termenul vertigozobie, fobia vertijului. După cum unora li se întâmplă să aibă xenofobie, ceea ce nu înseamnă neapărat ură faţă de străini, ci mai mult un disconfort în faţa misterului, a altceva decât ceea ce ştii. De aici până la vijelie ca atotputernicie a lui Iahve din Vechiul Testament mai e un pas: „Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei? Arătatu-ţi-sau oare porţile morţii şi porţile umbrei, ...?" (Cartea lui Iov). Ceva despre vid sau vacuitate....
citeşte

Lucia Cuciureanu
Cu Dracula pe contrasens

Cine e Alexandru Muşina? De unde atâta cinism, umor negru şi simţ al derizoriului? […] Fifi, nepotul lui Dracula, e un personaj emblematic al lumii de azi". Aşa sună un citat inventat de pe coperta a patra a cărţii.* Vom încerca în continuare să analizăm „semiotic" secvenţele acestei laudatio cu iz de universalitate. Autorul romanului este un cunoscut poet optzecist, autor a cinci volume de poezii, dublat de un eseist cu idei şi de un critic cultural care operează, polemic şi inovator, cu o materie pe care o stăpâneşte în totalitate...
citeşte

 

Gheorghe Mocuţa
Alexandru Roşu: salto mortale

Povestea sinucigaşului de la Poli
Întâlnim în cartea de debut a lui Alexandru Roşu energiile, vibraţia şi manifestările noii sensibilităţi care bântuie ultima generaţie. Cartea ne introduce în atmosferă prin cele patru planuri care împletesc discursul: istoria fumatului „de la origini până în prezent", dar şi istoria personală; povestea sinucigaşului de la Poli, Albert şi crima de la Medicină; planul real al naratorului, un tânăr masterand care se luptă să scape de influenţa literaturii afundându-se şi mai tare în ea; planul infrareal, din capitolele notate cu minus, cu inserturi ciudate, cu iz halucinogen, din copilărie şi adolescenţă, cu ficţiuni întreţinute de perechea Mielul-Astrid....

citeşte

Gheorghe Mocuţa
Adrian Bodnaru: dicteul ca sport extrem

Vis şi delir, formă şi experiment
Nu ştiu cum se face că în poemele în proză ale lui Adrian Bodnaru opoziţia dintre materie şi spirit, dintre spirit şi literă, dintre real şi imaginar dispare. Poetul şterge barierele dintre legile şi conceptele comunicării şi creează o lume bazată pe empatie, ca în pânzele lui Chagall. Lucrurile şi fiinţele nu mai au greutate şi încep să plutească, să se înalţe ca baloanele umplute cu heliu şi să convorbească într-o limbă nouă, fără convenţii şi prejudecăţi. ..
citeşte

 

 

ESEU

Ioan Buduca
Erreichnis, Erignis

Vremelnic – sensibilul
Doar ca simbol survine.
Aici intangibilul
Evidenţă devine.
Ştefan Aug. Doinaş a tradus prin evidenţă cuvîntul german Ereignis – care înseamnă eveniment. Dacă am traduce în proză aceste ultime două versuri, ele ar suna aşa: Ceea ce este neîmplinire, aici apare ca împlinire. ..
citeşte


DIALOG

Cioran, Bach, Gombrowicz
Ciprian Vălcan în dialog cu Aleksandra Gruzinska

 „Cum aţi ajuns să cunoaşteţi opera lui Cioran?"

Între 1964 şi 1966 eram studentă la master la Buffalo, la State University of New York (SUNY) – la departamentul de franceză. Când a venit vremea, a trebuit să aleg un subiect pentru dizertaţie. Mă interesau relaţiile franco-poloneze. Domnul Silbert, Decanul Facultăţii de Franceză, îmi semnalase că nu exista profesor la SUNY care să poată să-şi asume acest tip de cercetare. Fiecare avea programul său specific şi relaţiile franco-poloneze nu făceau parte din niciunul. Dar mergeţi să-l consultaţi pe domnul Raymond Féderman, mi-a sugerat el ca să nu mă descurajeze; poate că el va putea să vă propună ceva.
.....
citeşte

 


ARTE  VIZUALE

Carmen Neamţu
Vitrina cu spectacole

Borges s-a întrebat în faţa bibliotecii sale: Câte dintre cărţile acestea nu le voi mai citi? Mi-am zis şi eu, câte din spectacolele teatrului arădean, stagiunea 2012-2013 le-aş revedea? Iată-le!...
citeşte
 

Ioan Paul Colta
Pictură şi stampă chineză la Muzeul de Artă din Arad

Expoziţia de Pictură şi stampă chineză din colecţia Adrian Ciceu, deschisă pe data de 10 aprilie la Muzeul de Artă din Arad a venit ca o continuare a expoziţiei de stampă japoneză, găzduită în anul precedent de muzeul arădean. Surprinzătoarea reacţie a publicului de atunci, manifestată atât prin numărul mare de vizitatori cât şi prin interesul acestora pentru arta şi cultura extrem orientală a reprezentat un element determinant în organizarea unei noi expoziţii, care a oferit publicului ocazia de a se întâlniri, de data aceasta, cu fascinanta şi inefabila artă chineză.
..
citeşte

Onisim Colta
La Valladolid cu maeştrii Antonio López şi Cristobal Toral

Cu vreo trei ani în urmă, un grup de oameni de iniţiativă din Valladolid, Spania, au demarat un proiect artistic internaţional cuprinzând 11 oraşe mari, din 13 ţări din spaţiul Uniunii Europene. Acest proiect complex este conceput să se deruleze pe mai mulţi ani, până în 2015, implicând parţial fiecare din aceste oraşe partenere. Din partea României, la acest proiect amplu, intitulat CreArt, este partener Aradul, prin Centrul Cultural Judeţean, şi, respectiv, Miercurea Ciuc din judeţul Harghita....

citeşte


ALBUM

...
citeşte
 

PRO MUSICA
Johannes Waldmann
Variaţiuni în „allegro ciolanissimo" pe o temă ciolanissimo-muşatină

Î
n sfârşit, o mult aşteptată, îndelung chibzuită, meticulos elaborată monografie, parfumată de amintiri personale, din pana prodigiosului şi talentatului muzician şi publicist, universitarul Gheorghe Muşat! Este o carte foarte personală, veselă şi tristă, niciodată trivială, dar uşor accesibilă, cu analize pertinente, adevărate „discuţii culturo-anatomice" şi cu multe informaţii de bază, un solid background istoric. Autorul adună o imensă cantitate de informaţii, unele mai relevante, altele secundare dar necesare unui bun ecleraj estetic. ...

citeşte


 

PROZĂ

Felix Nicolau
Firmistul (A Romanian Project)

Miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivaţională şi cu itemii aferenţi. Bineînţeles că era vorba de un deadline orientativ, stimulator, el însă nu se cuvenea să gândească aşa. Tim (de la Timotei), senior managerul pentru development, aprecia în special interesul angajatului (employee-ului) pentru birou şi companie. Mai precis disponibilitatea la un program prelungit, implicarea entuziastă în acţiunile colective (team building-uri) din timpul week-end-ului. Auto-motivaţia (self-motivation) era cuvântul de ordine...
citeşte

POEZIE

Viorel Mureşan....
citeşte
 

Andrei Mocuţa...
citeşte
 

Sorin Despot...
citeşte

 

Ana Kalianko..
citeşte

 

 

 

 

 


RESTITUIRI

Lucian-Vasile Szabo
Sever Bocu – printre figuri istorice (II)
Murgu, Kossuth, Mocioneştii...

Bănăţeanul Sever Bocu va fi un mare admirator al figurilor istorice care au marcat locul. Va scrie cuvinte frumoase despre Eutimie (scris în zilele noastre Eftimie) Murgu. Va fi un exemplu de revoluţionar autentic, poate cel mai complex din cei ce au acţionat la 1848. Murgu va restaura atunci Mitropolia Banatului, considerat a fi un gest deosebit. Va fi o ideea care îl va urmări constant şi pe Sever Bocu. Mitropolia şi Universitatea de Vest din Banat vor fi cele două instituţii pentru care se va bate necontenit. Dar mai ales pentru ceea ce considera a el a fi trădarea guvernului de la Bucureşti: cedarea unei părţi din Banat. Demnitatea lui Murgu îl va impresiona.
...
citeşte

Cristina Sava
Iubire şi tăgadă – Psalm de taină argheziană

Tudor Arghezi nu are privilegiul unei consolări în credinţă, cu toate acestea doreşte să-şi apropie divinitatea prin puterea verbului, prin retorica discursului, trecând de la un Deus absconditus la un „dumnezeu" care i s-ar putea revela în toată complexitatea frumuseţii feminine. Stăruinţa de a comunica dincolo (M. Heidegger) de cuvânt înseamnă pentru Arghezi o mărturisire a disponibilităţilor iniţiatice, prin care poate stabili o relaţie cu o absenţă prezentă (N. Balotă), ascunsă vederii, o autovedere (Hegel) a lui Dumnezeu. Iubire şi tăgadă e taina ascunsă a credinţei poetului prin care şi-a câştigat faima de hommo duplex (Şerban Cioculescu, 1971), faimă despre care Al Cistelecan în articolul Vecinul meu – Dumnezeu (2007) afirma: „Faima de homo duplex (nu în sensul duplicităţii morale, ci mai curând într-un sens ontologic) e pe deplin meritată şi justificată....
citeşte
 

Iulian Negrilă
M. Eminescu
– student la Viena şi Berlin

Neliniştit de umbletele fiului său, Gheorghe Eminovici s-a hotărât să-l trimită la Viena, promiţându-i că-i va trimite 18 galbeni pe lună. Mihai părăseşte pentru totdeauna trupa de teatru şi pe tânăra actriţă Eufrosina Popescu de care se îndrăgostise. La 2 octombrie 1869, M. Eminescu a plecat la Viena pentru a urma filosofia. L-au interesat mai ales filosofii clasici. A fost fascinat de scriitorii greci, pe care i-a citit în original. A trecut apoi la cei latini, Horatiu, Virgiliu, Ovidiu.  ...
citeşte

 

LECTURI  PARALELE

Lavinia Ionoaia
Sincerităţi vulnerabile – Femei în cuvinte

Liana Cozea este o voce de autoritate în ceea ce priveşte experienţa feminină a scrisului în literatura română. Autoare a unor cărţi de referinţă dedicate literaturii femeilor (Prozatoare ale literaturii române moderne, Cvartet cu prozatoare, Exerciţii de admiraţie şi reproş: Hortensia Papadat-Bengescu, Confesiuni ale eului feminin), Liana Cozea urmăreşte atent accentele şi nuanţele de feminitate, atât în proză, cât şi în jurnal. Pe acesta din urmă îl consideră spaţiul în care feminitatea se descoperă pregnant.
  ...
citeşte

Radu Ciobanu
Asfinţitul unei lumi

Î
n 1994, apoi, într-o a doua ediţie, în 2008, a apărut şi la noi Memoriile unui antisemit (1979) de Gregor von Rezzori (1914-1998), scriitor care ar trebui să prezinte un interes deosebit pentru cultura românească, fiind oarecum „de-al nostru". Nu doar ca produs intelectual tipic central-european, ci şi fiindcă, cetăţean român o vreme după 1919, născut la Cernăuţi, şi-a petrecut o bună parte din tinereţe la Bucureşti, unde a şi revenit temporar mai târziu. Răstimpuri care îl solicită afectiv ori de câte ori le evocă în volumul amintit, dar şi în memoriile din Zăpezile de altădată (1989), traduse la noi anul trecut.....
citeşte
 

Romulus Bucur
Biografism. Varianta terapeutică

(Re)citind această carte, m-am trezit în faţa a tot felul de probleme. De opţiune în primul rînd. E o carte OK. Raluca e o tipă OK – încă un produs de calitate al cursurilor de scriere creatoare de la literele braşovene (pentru eventualii cîrcotaşi: a venit la master la Braşov după ce a absolvit Literele la Bucureşti). Bineînţeles, calitatea asta n-avea de unde să iasă dacă nu era vorba, mai întîi, de calitatea – umană, intelectuală, literară a – persoanei în cauză.
citeşte

 

Horia Ungureanu
Un canal cât o istorie:
„Canalul Morilor Palatinul Jozsef al Crişului Alb din Comitatul Arad"

Are dreptate Dan Demşea când afirmă, în Cuvânt înainte, că „Dragostea pentru locurile natale credem că l-a determinat pe autor să prezinte cadrul istoric local, medieval şi modern" în care s-a conceput şi realizat una dintre marile şi importantele lucrări hidrotehnice ale secolului al XIX-lea din judeţul Arad. „Să te încumeţi în 1833 la aşa o lucrare hidrotehnică, pentru noi cei de azi, pare imposibil de realizat prin muncă manuală. Cum a fost posibil?" se întreabă autorul chiar la începutul demersului său, iar răspunsul ni-l dă tot domnia sa, prin ampla monografie a „Canalului Morilor Palatinul Jozsef al Crişului Alb din comitatul Arad", lucrare unicat la vremea aceea.....
citeşte

 

Horia Ungureanu
O filă pentru istorie

Există multe feluri prin care oamenii îşi pot etala spiritul patriotic de care sunt animaţi uneori, începând cu obişnuitul ataşament faţă de familie, faţă de valorile locale şi sfârşind cu sacrificiul suprem, în care însăşi viaţa este pusă în „slujba" ţării. Din păcate, trăim astăzi vremuri ciudate în care se promovează şi se practică un soi de patriotism găunos, mimat doar, lipsit de trăiri sincere şi de entuziasmul care l-ar putea potenţa....

citeşte
 

Geo Galetaru
O poezie a implicării sociale

Poemele lui Ion Ghera sunt tot atâtea interogaţii adresate timpului său, încercând o decodare a resorturilor care subminează fiinţa şi-o destinează unei precarităţi tragice. Simultan, autorul îşi îndreaptă degetul acuzator spre improprietăţile unui destin istoric deturnat de la rosturile sale şi anemiat de aderenţe conjuncturale. Demersul poetic îşi arondează teme grave, repudiind tacit (uneori, explicit) inadecvarea unor angajări sterile şi fanfaronada impudică a unor prozelitisme de faţadă. Această aserţiune face lesne decelabilă dimensiunea socială a unei poezii, pivotând în jurul unor preocupări de elevată respiraţie şi de un interes semnificativ....

citeşte


Adriana Ţepeş Rusu
Între istorii şi Istorie
Distinsă de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România cu premiul pentru cartea anului, la secţiunea „Critică şi istorie literară", lucrarea Adevăr şi mistificare în jurnale şi memorii literare apărute după 1989 (Editura „Cartea Românească", 2011), semnată de Ana Selejan, depăşeşte, prin nuanţarea critică a discursului, efortul documentaristic din volumele publicate anterior de universitara sibiană.....
citeşte


Puskel Peter
Avocatul „nebunilor cumsecade"

Oare cum este viaţa cotidiană a politicianului zilelor noastre? Cum este profilul său moral? Care este traseul parcurs de el până în culmile vieţii sociale?
Iată câteva întrebări fireşti la care încearcă să dea răspuns o carte apărută recent*, lansată la Arad, apoi succesiv, cu ecou favorabil, în mai multe oraşe din Ardeal. Prozatorul de limbă maghiară Irhazi Janos a avut o idee de „24 carate" atunci, când şi-a propus să realizeze un tom de interviuri cu politicianul arădean György Tokay, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi politicieni maghiari din România.
....
citeşte

 

Maria Niţu
Vitraliile călătoriei

Cea mai recentă provocare editorială a Ninei Ceranu (scriitoare impusă în conştiinţa culturală a urbei Timişoara ca prozatoare şi ca manager al Editurii Eubeea şi al revistei „Orient latin"), este un volum de versuri (cu un inspirat titlu), în ediţie bilingvă Pulberea de sub piciorul tău = La polvere sotto il piede tuo, versiunea în italiană realizată de prof. dr. Viorica Bălteanu, italienistă universitară, experimentată în traduceri. Frumuseţea volumului – carte-obiect – e sporită prin ilustraţia de pe copertă, reproducere a lucrării Turbion, semnată de Constantin Răducan (pictor recunoscut din Lugoj) – sugestie complementară a căutării de sine într-o mişcare turbionară spiritualizantă...
citeşte

 

Alexandru Moraru
Efigiile himerei

Anul 2012 aduce scriitorului Mihai Moldovan prilejul apariţiei unui nou volum de proză scurtă: Acea primăvara timpurie ivită la editura „Tipo-Art" din Oraviţa, cartea conţine opt naraţiuni circumscrise unui irepresibil elan al introspecţiei psihologice vizând destinul artistului şi căutarea febrilă a sufletului-pereche. Astfel, în prima povestire – Fericirea ca degustare – asistăm la derularea unei crize sentimentale în toată magnitudinea ei. Succesiunea stărilor contradictorii amplifică la paroxism zbuciumul personajului principal.....
citeşte

 

Ionel Bota
Luminiţa Amarie între debutul ei
literar şi voinţa de a fi

Un efect controlat al candorii emană din paginile cărţii de debut prin care Luminiţa Amarie vrea să se identifice valoric între liderii generaţiei sale. Poemele din Lacrimile, dinţii albi ai durerii, volum apărut la Editura „Eminescu" în 2012 (152 p., cu grafica lui Florin Preda Dochinoiu) sunt, sigur, proiecţiile unei tinere marcată de voinţa unui imaginar protector în care iubirea şi copilăria, amintirea activă şi sufletul elegiac stau, toate, sub parabola confesivului. Sunt destule stângăcii, exprimarea proaspătă, directă e asumarea firescului în elanul juvenil al scrisului, astfel că editorul ar fi putut să-i fie un bun însoţitor acestui început de drum în literatură şi eroinei sale, talentata noastră poetă. Dar cartea place tocmai prin atenţia eului scriptor de a se plia ritmărilor plurale, dansului cuvintelor în spaţiul marilor eufonii.
..
citeşte

 


BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

Richard Brautigan, Autostopistul galileean
„Ultimul reprezentant al generaţiei Beat" şi „vocea generaţiei hippy", Richard Brautigan (1935-1984) s-a născut la Tacoma, statul Washington. În 1955, la terminarea liceului, după ce aruncă cu pietre într-o secţie de poliţie, este internat, cu acordul părinţilor, într-un spital de boli mintale, unde i se administrează şocuri electrice. După acest incident rupe relaţiile cu familia şi se stabileşte în San Francisco, în plină perioadă de înflorire a mişcării hippy...

citeşte
 

Petri György
citeşte

CONTACT

Onisim Colta, Ioan Kett Groza, Editura „Gutenberg Univers", 2011
Albumul lui Ioan Kett Groza, prefaţat de Onisim Colta ne aduce în faţa ochilor un artist plastic de certă valoare al Aradului, care s-a maturizat greu, a avut o lungă perioadă de căutare şi e marcat definitiv de suprarealism. Analiza lui Onisim Colta porneşte, inspirat, de la biografie pentru a depista tentaţiile unui spirit ataşat ideii de avangardă – prin dezrădăcinarea copilului care participă împreună cu familia la refugiul spre Săvârşin în 1944. Suprarealismul lui Ioan Kett Groza e unul de substanţă, e forma cea mai proprie gândirii sale care îl exprimă încă din tinereţe. Un mod de a gândi şi nu o simplă impresie.
 ...
citeşte

 

SEMNEAZĂ ÎN „ARCA” nr. 4-5-6/2013

citeşte

 

 

acasă