Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică,
fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXIV, nr. 7-8-9 (280-281-282), 2013

despre noi
contact
arhiva
 


451 F
AHRENHEIT

 

index
Începem cu vestea cea mai proastă: ne-a părăsit Alexandru Muşina. Am putea începe cu o listă de texte. Care au un vag aer consolator, care ne spun că de fapt nu sîntem niciodată cu adevărat pregătiţi pentru astfel de situaţii. Deci: Cosmin Ciotloş, Debutul şi urmarea, „România literară" nr. 27 / 2013; poemul lui Gellu Dorian, Ultimul tren din Budila, „România literară" nr. 30; Ioan Holban Cu profesorul de franceză în Trogloditenland, „România literară" nr. 27 / 2013; Mihai Iovănel, In memoriam Alexandru Muşina, „Cultura", 27:06:2013...
citeşte

 

 

CRONICA LITERARĂ

Gheorghe Mocuţa
Al. Cistelecan: critica criticii poeţilor docţi
Stilul francheţei ironice.
Multe se aşteaptă de la criticul de la revista „Vatra" (o istorie a literaturii sau măcar una a poeziei româneşti), dar el pare surd la conflictele de interese ce planează deasupra sa, cât şi la aluziile contemporanilor. Îşi vede de şantierul său literar, publicând al doilea volum de diacritice intitulat Magna cum laude (Diacritice II), Editura „Tracus Arte", 2012. Sunt comentariile foiletonistului prezent în revistele „Vatra", „Cultura", „Familia" şi „Argeş"....
citeşte

Vasile Dan
Un precursor al minimaliştilor

Nu e deloc obligatoriu ca o personalitate culturală, scriitoricească să zicem, să fie şi un personaj public. Există, nu o dată, personalităţi discrete în spatele operei lor. Le vezi rar, oricum mult mai rar decît le citeşti. Ceea ce contează pentru ele este numai şi numai opera lor. Odată întîlnite, în carne şi oase, nu-i exclusă dezamăgirea: par anonime, fără relief, cînd nu de-a dreptul insipide, complexate, introvertite. Hotărît lucru: prezenţa fizică nu le ajută deloc. Există altele, dimpotrivă, cu o imagine publică excesivă. Ce dă peste margini. Încurcă, exasperează, enervează. Vorbesc, mai ales, de cazurile în care această imagine este o dublură în oglindă a unei opere totuşi reale...
citeşte

Romulus Bucur
„scrisoare către alexandru muşina"
Î
n ce mă priveşte, povestea acestui roman, care deja aparţine posterităţii autorului, începe cu un telefon pe care l-am primit de la el: cunoscîndu-mi preocupările semiotice mi-a cerut oarece bibliografie. Şi, pe moment, n-am prea înţeles ce s-a întîmplat cu el, ce l-a apucat, pentru că-i ştiam părerile despre acest domeniu ştiinţific, despre această disciplină academică, despre snobismul intelectul sau cum vrem să-i mai spunem. Apoi a apărut un personaj pe Facebook, a cărui fotografie avea înfăţişarea lui Vlad Ţepeş a cărui ocupaţie declarată era aceea de semiotician şi care a început să publice fragmente din carte. Şi atunci am pus eu mîna pe telefon să-l întreb: „Sandule, ce se întîmplă aici?"....
citeşte
 

Felix Nicolau
Imaginaţia pătimaşă

Era o discuţie nu cu mult timp în urmă despre măsura în care contribuie facultăţile de litere şi limbi străine la ofilirea literaturii, prin înfierbântarea imaginaţiei unor absolvenţi, care ajung să creadă cu tărie că trebuie să devină scriitori. Ofilire manifestată prin stil alambicat şi afectat, imaginaţie sufocată de lecturi neasimilate, servilism cultural şi izolare în turnul de fildeş. Discuţia nu s-a încheiat, însă remarc cât de bine a evoluat scrisul cardiologului Ion Corlan......
citeşte
 

Lucia Cuciureanu
Călătorul din jilţ

Pot să înţeleg interesul lui Radu Ciobanu pentru cărţile călătorilor. Cântecul lor de sirenă este irepresibil dacă eşti tu însuţi pasionat de călătorii, fie ele reale ori imaginare. Atunci simţi sigur o empatie cu cei care călătoresc şi de cele mai multe ori scriu cărţi pe această temă: „De obicei, când sunt obosit de prea multe lecturi grave, îmi caut refugiul în cărţile de călătorie. Nu pentru că acestea n-ar fi serioase, uneori chiar tragice, cum se va vedea în cele ce urmează, dar ele îţi dau întotdeauna, ţie, ca sedentar, sentimentul spaţiului deschis şi vast, al unei libertăţi depline, deşi iluzorii." (p. 119)....
citeşte

 

DIALOG

„Eu cred că Cioran este unul dintre cei mai importanţi filosofi din secolul al XX-lea, unul dintre cei mai profunzi speculativi"
Ciprian Vălcan în dialog cu Antonio Di Gennaro


Ciprian Vălcan: Cum aţi descoperit opera lui Cioran?
Antonio Di Gennaro:
În octombrie 1999 am obţinut diploma în Filosofie la Universitatea din Napoli, susţinând o teză cu titlul Filosofia e storia della filosofia nel pensiero di Karl Jaspers (Filosofie şi istoria filosofiei în gândirea lui Karl Jaspers). M-am înscris apoi la un curs de perfecţionare în „Religie şi cultură în istoria Occidentului", tot la Universitatea din Napoli. Îmi amintesc că la sfârşitul unei prelegeri i-am cerut unui profesor care tocmai vorbise despre Nietzsche să-mi indice câteva texte pe tema „durerii"...
citeşte

 


ARTE  VIZUALE


Onisim Colta
Două expoziţii sub semnul numărului patru
4 discursuri sculpturale
& „cu ochii’n 4"
Între 26 iunie-26 iulie 2012, Galeria Delta a găzduit o nouă expoziţie de sculptură tânără. Se împlinesc în această vară şapte ani de când cei doi sculptori arădeni şi cadre didactice, Anamaria Şerban şi Cosmin Moldovan, au demarat un proiect artistic multianual intitulat 4 discursuri sculpturale. Fiecare ediţie a însemnat şi înseamnă punerea împreună în acelaşi spaţiu a câte patru creatori din sfera sculpturii contemporane cu viziuni pe cât de conturate şi de personale, pe atât de distincte...
citeşte


ALBUM

...
citeşte
 

PRO MUSICA
Johannes Waldmann
Wagner, Verdi, Werfel

Atât titlul acestui articol, care se doreşte a fi personal, fără multă bibliografie, fără citate şi informaţii din Internet, cât şi moto-ul lui surprind, fără îndoială. Eminescu pretutindeni? Marii antipozi şi antagonişti, titanii operei romantice Giuseppe Verdi, Richard Wagner, ambii legaţi de Eminescu, sub acelaşi acoperiş? Franz Werfel, romancierul praghez, colegul de lucru mai tânăr al lui Franz Kaffka, autorul lui Musa Dagh, în conexiune cu Wagner, Verdi?...
citeşte


 

PROZĂ

Horia Ungureanu
Ultima scrisoare a lui Raul Rohan către fiul său

Stă în faţa mea şi vorbeşte, iar între noi, masa de brad şi carafa cu vin şi cele două căni din care sorbim din când în când, înghiţituri mici, ca şi când am participa la un ritual în doi. Îmi place să îl ascult. Are un glas moale, deloc sonor, care îmi transmite şi mie starea lui de spirit de astăzi, una de uşoară îngrijorare. Paul Rohan mi-a fost coleg în clasele primare, o vreme chiar am stat în aceeaşi bancă. Asta până cînd familia lui şi-a schimbat domiciliul şi el s-a mutat la o altă şcoală. Nu mult după aceea l-am auzit pe tata spunându-i mamei că domnul Rohan a dispărut....
citeşte

Miroslav Demák
O moarte la Belgrad
Belgrad, 25 Decembrie 1683

Îmi pregăteam covoraşul pentru rugăciunea de prânz când am fost anunţat de sosirea de la Edirne a trei călăreţi. E 25 decembrie anul 1683. Îmi veni în minte această dată creştină şi nu data hegirei noastre deoarece creştinii azi sărbătoresc naşterea profetului Isus, pe care-l consideră cu capetele lor tembele ca pe Dumnezeu. Belgradul în fortăreaţa căruia îngenunchez pentru rugăciune, a fost odinioară un oraş creştin de seamă. A fost. Iar eu îngenunchez pentru rugăciune ca să nu redevină din nou
...
citeşte

POEZIE

Gheorghe Vidican - 60....
citeşte
 

Minerva Chira - 60...
citeşte
 

Mircea M. Pop...
citeşte

 

Nicoleta Papp..
citeşte


Andrei Ene..
citeşte

 

Mircea Stepan..
citeşte

 

Alice Valeria Micu..
citeşte

 

Lazăr Magu..
citeşte

 

Nicolae-Nicoară Horia...
citeşte

 

Mester Jozsef Tamas...
citeşte

 

 

 

 

 


RESTITUIRI

Lucian-Vasile Szabo
Sever Bocu – provocări istorice (III)

Vinovăţii, trădări şi acuze devastatoare

Teleki, Kossuth şi românii
Istoria şi figurile sale importante se constituie în pilde şi izvoare de cunoaştere şi onoare. Trecutul, al celor de acelaşi neam, dar şi al celorlalţi, pare grandios în raport cu prezentul, oferind temeiuri pentru acţiuni viitoare. În acest sens, remarcabil este serialul deschis de Sever Bocu în ziarul „Vestul” în 14 aprilie 1943. Contextul era unul di­ficil, cel al cedării părţii de nord a Transilvaniei Ungariei. Materialul poartă un titlu sugestiv: Un conte Teleky despre Transilvania şi români.....
citeşte

Ion Mierluţiu
În tonalitate minoră: „România literară" (1930)
şi
Litera" (1938-1940)
România literară" şi „Litera" au fost două reviste cu o apariţie de scurtă durată care veneau în peisajul cultural al Aradului când în anii ΄20 cititorii avuseseră prilejul să se familiarizeze cu modernismul promovat de revistele „Fekete macska", „Genius", „Salonul literar" şi „Periszkop". Ele apar cam în aceeaşi perioadă în care revistele „Biserica şi Şcoala", „Vasárnap", dar mai ales „Înnoirea" şi „Hotarul" ridicaseră ştacheta valorică prin creaţii literare semnate de autori importanti. ....
citeşte

Iulian Negrilă
Victor Eftimiu (1889-1972)

S-a aşternut o tăcere inexplicabilă peste personalitatea şi opera lui Victor Eftimiu, care a trecut la cele veşnice acum patru decenii. Cititorul de azi trebuie să reţină că scriitorul s-a născut la 24 ianuarie 1889 la Boboshtica, Albania şi a fost poet, dramaturg, povestitor, traducător, academician român din perioada interbelică. ..
citeşte

 

LECTURI  PARALELE

Radu Ciobanu
Despre intelectuali

Anul trecut s-a reeditat la noi pentru a treia oară celebrul eseu al lui Paul Johnson, Intelectualii. E un fenomen mai puţin obişnuit, atestând interesul pe care tema intelectualului – condiţia, competenţa, rolul, moralitatea, influenţa, într-un cuvânt statutul social al intelectualului – continuă să-l deţină de-a lungul timpului. Nu e un interes recurent, ci întreţinut în permanenţă de efervescenţa evenimentelor şi care îşi dobândeşte expresia prin reeditarea unor eseuri de referinţă, cum este şi cel, de acum clasicizat, al lui Julien Benda, Trădarea cărturarilor (La Trahison des clercs, 1927), a cărui (re)apariţie la noi, în 2008, a stârnit pasionate comentarii...
citeşte

 

Petru M. Haş
Grotofagie

Poet şi literator de nord, George Vulturescu a scris vreo 13 volume de poezie, patru de critică literară şi un volum de interviuri. A apărut în ediţii româneşti şi bilingve. O recoltă literară generoasă. Nordul a devenit pentru el un topos literar, alături de paradoxul întunericului, al luminii obscure, scormonitoare şi de mineralul miraculos. Pentru poet, literele înseşi sunt grote, fenomen geologic, iar grotele sunt adevărate majuscule ale cunoaşterii mito-poetice......
citeşte
 

Petru M. Haş
Antologia unui poet interzis

Precizăm dintru început că Vladimir Udrescu, deşi ar fi avut un debut editorial senzaţional, a fost împiedicat cu străşnicie să debuteze, încât o face editorial abia în 2009, după ce, în prealabil, a fost semnalat în „România literară" de poeta Constanţa Buzea. Aşadar, domnul Udrescu are un surâs al lui, când surâde, un surâs care presupune o conformaţie orală aparte, încât te întrebi: băiatul acesta o fi un fiu al naturii, sau unul dintre numeroşii fii ai lui Dumnezeu? Dumnezeul căruia i s-au închinat sumedenie de psalmi şi talismane biblice...
citeşte

 

Lavinia Ionoaia
Despre Femina eroica – ipostază matricială a femininului ficţional
Jocul paronimic din titlu şi apoi nuanţarea acestuia au categoric efectul scontat de către Florica Bodiştean în ultima sa carte: captarea atenţiei, chiar la o simplă privire. Apoi, cei mai curajoşi şi constanţi cititori se aventurează într-un periplu diacronic alături de autoare, care aşază într-o relaţie dinamică de cauzalitate şi continuitate epoci culturale ca fond al manifestării acestei dialectici: eroic şi erotic...
citeşte

 

Romulus Bucur
O seamă de detalii (aparent) nesemnificative

Chiar titlul volumului ne propune o tipologie (psihologică, în primul rînd), al cărei cuvânt cheie e retractilitate. Nu e nevoie să mai spunem că e vorba de una cu totul specială: mansarda e extinderea la extrem, în sus pe verticală, a spaţiului locuibil, în timp ce opusul acesteia, pe aceeaşi scală a verticalităţii e pivniţa sau subsolul – locuri mai potrivite cîrtiţei. De asemenea, mansarda se asociază unui imaginar al boemei, de cele mai multe ori împreună cu sărăcia, iar retractilitatea cîrtiţei e una de natură s-o facă invizibilă, în afara unor situaţii excepţionale.....

citeşte


Simona Constantinovici
Lupa filosofului
Amiel şi canibalul este o culegere nonconformistă de curiozităţi filosofico-literare. Stilul dinamitard, puternic vascularizat, umorul, sarcasmul şi ironia, bine dozate, fac din aceste flashuri de atipice cugetări, un fel de tablete miraculoase contra lâncezirii gândirii. Iubitor al detaliului care face să existe textul, Ciprian Vălcan nu se mai satură în a (ne) dezvălui absurditatea unor (micro)lumi. Le livrează mândru, ca pe o marfă de cea mai bună calitate, degustătorilor de inedit.....
citeşte


Carmen Neamţu
Doamnă, viaţa, în esenţă, e frumoasă
Dacă plecaţi în vacanţă, iată un roman reconfortant de luat în valiză, semnat Corina Sabău[1]. Cu un titlu de film[2], Colecţia Harlequin, Dragostea, chiar ea e povestea unor cupluri care redescoperă îndrăgostirea şi acel sentiment special cu ajutorul căruia afli ce frumoasă e viaţa. Acesta este al doilea roman al Corinei Sabău, după Blocul 29, apartamentul 1, pentru care a primit Premiul pentru debut în cadrul Colocviilor Romanului Românesc și a fost nominalizat la Premiile Prometheus și Observator Cultural. Același roman a fost selecţionat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry (Franţa) ...
citeşte

 

Constantin Butunoi
Cartea care intrigă

Născut în Arad, Ovidiu Pecican a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Babeş Bolyai" din Cluj-Napoca şi actualmente este profesor la Facultatea de Studii Europene, în cadrul aceleiaşi universităţi clujene. Personalitatea sa complexă precum şi poziţia în lumea academică sunt evidenţiate de cele peste 50 de cărţi publicate, vizând literatura şi ştiinţele umaniste. Şi activitatea, destul de amplă, desfăşurată în domeniul jurnalisticii precum: rubrici permanente, recenzii şi cronici literare, polemici şi dezbateri filozofice etc....
citeşte

 

Lucia Cuciureanu
Să mori rănit de viaţă

La un an după ce proclamase „liniştea dinaintea liniştei", Paul Vinicius revine cu un nou volum de versuri. Nici vorbă de linişte, dimpotrivă, neastâmpăr, frământare, viaţă pe muchie de cuţit. Un experiment care ţinteşte esenţa în idee şi limbaj, dar în acelaşi timp transcrie nevoia de joc a unui om mare. Deşi bulversat de câte „un gând /cam gri ", el trăieşte viaţa la cea mai înaltă tensiune, aşa cum e, cu bune şi cu rele......
citeşte

 


Gheorghe Mocuţa
Ioan Dan Bălan: purificare şi asceză

Ioan Dan Bălan scrie o poezie incandescentă, a arderii totale, a purificării trupului şi sufletului şi, nu în ultimul rând, un imn adus cenuşii. Dincolo de suferinţe şi chinuri, arderea îi trezeşte poetului plăcere: „Aproape îmi place să ard/ la picioarele vieţii/ poate la picioarele morţii/ îmi place să mă joc cu cenuşa/ de mi-a rămas pentru Marele Joc…"..
..
citeşte


Ionel Bota
Timpul, memoria, melancolia.

Despre poezia lui Geo Galetaru

Una din cărţile relativ recente ale lui Geo Galetaru, Calea spre lume (Timişoara, Editura „Eurostampa", 2012, 180 p.), poartă amprenta poeziei în care voluptuosul metaforei consolidează un discurs sintetizator, de explorări ale sinelui guvernate de voinţa unui arhitect insolit al acestui templu, în care mai toate muzele par a-şi recicla proiectele.

.. .
citeşte

 


BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

Mircea Opriţă
Traducere din poezia spaniolă contemporană

citeşte
 

 

SEMNEAZĂ ÎN „ARCA” nr. 7-8-9/2013

citeşte

 

 

acasă