Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXV, nr. 4-5-6 (289-290-291), 2014

despre noi
contact
arhiva
 

 

Poezie

POEŢI MAGHIARI DE ASTĂZI

 

István Turczi

 

 

Al şaselea quark

 

Ultima piatră de construcţie a materiei?

Şi suflarea, aripile de fluturi fluturând asupra ta?

Ochii uriaşi şi verzi ai Apei, insulele în formă de craniu,

Întâlnirea Pământului, Cerului şi a elementelor?

Măceşul biblic arzând în inimi, zgomotul de arme cereşti,

Pasărea de foc şi alte simboluri?

Efectul razelor gamma asupra margaretelor?

Electroşocul, care nu e deloc metaforic?

Şi starea de plasmă care decide totul?

În galeriile de termite ale întrebărilor mele,

E din ce în ce mai greoi să mă orientez

Între formule, plase şi prejudecăţi savante.

Mizerie materială şi plăcere anorganică.

O ciupitură de beriliu amestecat cu radiu

Şi încredere de sine – şi în plus, în anumite

Stări de spirit hidrogen metalic.

E gata reţeta de supravieţuire?

Ultima piatră de construcţie a materiei

Poate fi numai sufletul.

 

 

Anatevka

 

Vedeţi

Speranţa eternă degeaba creşte

Flori de gheaţă pe sticla geamului nostru

Trebuie să pornim

Priviri îngrădite cu scânduri

Strângeri de mână care se arcuiesc în

Îmbrăţişare chiar şi rămasul bun şi-a pierdut

Valabilitatea cităm rânduri febrile din Carte

Melodii vechi slobozite vântul mă poartă

Mereu mai departe cârpele de nori rupte ale

Rănilor între cosiţele tăiate din rădăcină

Peisajul se încâlceşte de-a lungul oraşelor

Străine, fără biserică numai jocul de sunete ale

Clopotelor al fricii odată şi odată ne lăsăm

Căminul cu toţii.

 

 

Marea ammonitelor

 

A fost o privelişte minunată!

Coastele au fost brudate de un şir de recifi de corali.

Sarea a strălucit prin suprafaţa îngheţată a apei.

Scoici gigante, bureţi cu schelet dur au construit

un strat gros de calcar pentru conservarea organismelor

care plutesc pe suprafaţă.

Cu timpul, fenomenele gen de caracatiţă au umplut mările.

Ele au fost prădători blânzi, au trăit în lumină lichidă şi

s-au tolerat reciproc, cu un instinct înţelept de apă,

fericiţi – inconştienţi.

Seara s-au întors în casele lor în formă de melc plat

şi au avut grijă de progeniturile lor în timp ce oceanul lumii

a format scut în jurul lor.

Acesta s-a întâmplat în întunecatul Ev Mediu al geogeniei,

cu două sute de milioane ani înainte de ultimul război.

 

 

Czesław

 

Îmi închipui că ai mai mult de şaptezeci de ani

Poate chiar o sută sau chiar mai multe mii la urma urmei,

Suntem contemporani.

Împreună trebuie să supravieţuim obsesiilor noastre.

ZI CEVA ODATĂ,

Învinge-ţi tăcerea încăpăţânată.

Nebunul Varşoviei – spun ei,

Dar dacă ar şti că la chemarea ta totul se mişcă,

Copacii se încolăcesc în jurul degetelor tale,

Munţi se înşiră în urma atingerii tale,

Stelele atârnă pe lobii pălăriei tale.

Faţa ta: un pumn de cenuşă gri

Stins în tăcere câte poeme nescrise

Se ascund în ochii tăi

Câtă tristeţe obiectivă.

Homer o fi fost

Cugetând astfel în drum spre Naxos,

În uşa şubredei cârciumi a marinarilor.

 

Şase rânduri despre istorie

 

Hristoşi, regi, ideologi

şi alţi tirani glorificaţi în bătălii,

ca şi flacoane de plastic rebuturi

zboară mereu spre Marea Ieşire,

până nu vine pacea veşnică,

mai rea decât oricâte războaie.

 

În traducerea lui

Attila F. Balázs

 

 

inapoi la sumar