Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXV, nr. 4-5-6 (289-290-291), 2014

despre noi
contact
arhiva
 

 

Poezie

 

Sanda Maria Deme

 

 

în fiecare noapte

 

în fiecare noapte după raportul de gardă albastră a morţii

ştiu că fiecare lucru îşi are vremea lui

de aceea circumscriu axiomele tale

fragmentând din ele teorii perfect logice

curbe gaussiene şi alte minuni matematice

segmente formale de conversaţie

ploaia de vară ce erupe în spirala oranj

deschisă

către parfumul de iarbă proaspăt tăiată

o să treacă prelung strigătul tău prin toate

vuindu-mi nu obosi, nu obosi, ariadna,

câteva reflectoare se sting, falsificând o scenă nocturnă

se adaugă umbre, abia-forme, un perete se ridică în dreapta

astfel te fac să simţi dreptatea greierilor

în fir subţire de sânge fosforescent spre capătul scenei

ace lungi de lumină se-nfig protector în pleoape

închid ochii tăi

să învârtim luna ca pe-o ruletă

să palpăm aerul

cu palmele albe, deschise

cu doar două degete încrucişate

nu fi trist şi nu-ţi fie teamă

plasă de greieri o să ţină toate căderile

e o pânză muzicală atât de deasă

o bucată moale de umbră

un petec dreptunghiular de zid

teritoriul aceasta e doar o pleoapă nervoasă şi mările

sunt pieile vii ale potopului abia adormit

 

 

Brasiliano

 

Nu obosesc să ţin în braţe un paner cu mere cuminţi

doar tu mi-eşti dator o noapte gata împăcată

ţi-ai lipit iubirea de nisipul fierbinte, brasiliano

fiecare notă din sunetul fierbinte bossa nova

s-a împletit în arterele mele, menina que passa,

printre jumătăţile transparente,umede ale cuvintelor

fata din Ipanema, o sămânţă grea

strâns încolăcită de valuri, tai cercuri în aerul gri

în spaţiul azuriu insinuat între noi ascult Joăo Gilberto

degeaba ai ochii aceştia frumoşi

te răsuceşti de la dreapta la stânga

înălţarea pe vârfuri nu se deprinde

cu umeri curbaţi către apă

se învaţă, dansând cu picioarele goale pe pământul cald,

oricum ar fi, râzând sau plângând

cu mlădieri viclene de şolduri,

acordul de chitară îţi rostogoleşte în trup întâmplări

ea din Ipanema

trecea cu dexteritate printre întâmplări

îşi mişca şoldurile fluent, ştia să se joace molatic

îşi întindea braţele moi către scobitura inimii lui

strigându-l pe nume, rochia de rendez-vous, bleu-pal,

vântul cuvintelor sub tâmple îşi săpa când şi când poteci

ultima strigare, glezna arcuş le surpa peşteri în trup

atârnând de ei ziua supusă legată în lanţuri albastre

 

 

O femeie frumoasă

 

O femeie frumoasă

se ştie după felul în care se priveşte în oglindă,

simt că mai este ceva, sărutul buzelor tale arzând rozele

roua care-ţi umple ochii în zori şi moare căzând în mine.

Pare un spectacol de balet prelungit viaţa asta,

în intervalul îngust venind dinspre inima mea

am simţit un suflet furat,

cuvinte bănuite am încercat să rostesc

dar a fost o alunecare o pierdere

Vulcanii din suflet ce-au erupt aseară ţi-au atins o toamnă-n suflet

şi te-au chemat să mai rămâi sub streşinile unei amintiri

Sufletul furat se răscumpăra de copila care am fost cândva

rostind jumătăţi de adevăr – descântec, distrugând fiecare pas înapoi,

aruncând în spate o scriere necunoscută,

ca să-ţi deschid lacrimile, să le afle rădăcinile.

Mi-am ţinut respiraţia suspendată între mine şi tine

apoi ţi-am furat amintirea, am pus-o în banca ancestrală, fără cod de acces,

din acel moment de zi o să-ţi aminteşti

doar degetele mele întinse sprijinite de marginile rotunde ale luminii

când am privit înspre tine te-am surprins cu ochii întredeschişi

Arcuirea genelor tale ascundea sub pleoape

rostogoliri de catifea fulgerând diamante

Te-am strigat încet să-ţi răsucesc privirea, sufletul tău m-a auzit

şi am adormit în braţele tale peste spaţiul dintre secundele noastre

 

 

inapoi la sumar