Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXV, nr. 4-5-6 (289-290-291), 2014

despre noi
contact
arhiva
 

 

Bibliotheca universalis

 

Richard Brautigan

 

 

Poeme din Tokio

 

 

Poveste de dragoste

 

Am petrecut cinşpe secunde

holbându-mă la un muscoi japonez:

primul pe care l-am văzut.

Lenevea pe o cărămidă roşie

din Mitsui Plaza,

bucurându-se de soare.

Nici că-i păsa că mă uit la el.

Îşi îngrijea faţa. Poate avea

întâlnire cu o musculiţă frumoasă,

viitoarea doamnă muscă

sau poate doar doi prieteni

ce iau prânzul

puţin mai târziu

în Mitsui Plaza.

 

Tokio

17 sau 18 mai, 1976

 

 

Visele sunt precum

 

Visele sunt precum

vântul. Adie. Cele

mai mici sunt brize,

dar adie şi ele.

 

Tokio

20 sau 26 mai, 1976

 

 

Scurtă incursiune în dispărut

 

Când visele se trezesc

viaţa sfârşeşte.

Apoi visele dispar.

Viaţa dispare.

 

Tokio

26 mai, 1976

 

 

Candelabre plutitoare

 

Nisipul e cristal

ca şi sufletul.

Vântul îl

împrăştie.

 

Tokio

28 mai, 1967

 

 

Taximetriştii arată altfel decât în fotografii

 

Nu e nicio diferenţă

între Tokio şi New York.

Aceşti oameni nu arată

ca-n fotografiile lor.

Sunt alte persoane.

Nu mă păcălesc ei pe mine.

E clar, necunoscuţii conduc

aceste taxiuri.

 

Tokio

28 mai, 1976

 

 

Alpii

 

Un cuvânt

în aşteptare…

duce la

o avalanşă

de alte cuvinte

dacă eşti

în aşteptarea…

unei femei.

 

Tokio

2 iunie, 1976

 

 

O bărcuţă în croazieră de lux cu Arheologia

 

O bubuitură urmată de furtună

cu multă ploaie şi umbrele

seara aceasta în Tokio

în jurul orei 10 P.M.

e doar un mic detaliu

dar ar putea deveni important

peste un milion de ani când arheologii

vor săpa printre ruine încercând să ne

reconstituie.

 

Tokio

5 iunie, 1976

 

 

Vizitez o prietenă la spital

 

Tocmai am vizitat-o pe Kazuko la spital.

Arată obosită. A fost operată

acum şase zile.

Şi-a mâncat cina încet, cu înghiţituri mici.

Era trist s-o priveşti cum mănâncă. Părea

tare obosită. Aş fi vrut să mănânc eu

în locul ei, iar ea să asimileze

hrana.

 

Tokio

9 iunie, 1976

 

 

Americanul din Tokio cu ceasul stricat

pentru Shiina Takako

 

Se holbează la mine –

Cu milioanele.

De ce se plimbă americanul

ăsta ciudat noaptea pe străzi

ţinând un ceas stricat

în mână?

E pe bune sau e nălucă?

Nu contează cum s-a stricat.

Ceasurile se strică.

Toate se strică.

Se holbează la mine şi la ceasul stricat

pe care îl ţin ca pe o visare

în mână.

 

Tokio

10 iunie, 1976

 

 

Americanul din Tokio cu acelaşi ceas stricat

pentru Shiina Takako

 

E uimitor câtă lume

cunoşti când te plimbi

prin Tokio cu un ceas stricat.

Azi m-am plimbat din nou

cu ceasul stricat, încercând să-i găsesc

un înlocuitor pe măsură.

Nu se mai punea problema să-l repar.

Tot felul de oameni erau interesaţi

de ceasul meu. Persoane cu totul necunoscute

veneau la mine şi mă întrebau de ceas în japoneză

bineînţeles

iar eu dădeam din cap: da, am un ceas stricat.

L-am dus la restaurant şi iar s-au strâns

în jurul meu. Vă sugerez să purtaţi mereu

un ceas stricat dacă vreţi să cunoaşteţi prieteni

noi. Cred că funcţionează peste tot.

Dacă mergeţi în Islanda

şi vedeţi oameni, luaţi

un ceas stricat cu voi.

Se vor aduna ca muştele.

 

Tokio

11 iunie, 1976

 

 

Orson Welles

 

Orson Welles filmează reclame la whisky

pentru o televiziune japoneză. E ciudat să

îl vezi în Tokio, sugerându-le japonezilor

să cumpere G & G Nikka whisky.

Mereu îl urmăresc cu o fascinaţie aparte.

Azi noapte am visat că filmez eu una

din reclame. Erau şase cai negri pe platou.

Caii şi Orson Welles erau în aşa fel aşezaţi

că după ce i-au văzut împreună,

oamenii au tăiat-o din case

să cumpere G & G Nikka whisky.

Reclama n-a fost floare la ureche. Trebuia să

iasă perfect. Au trebuit multe încercări.

Domnul Welles a fost tare răbdător şi cu

un simţ al umorului foarte înţelegător.

„Vă rog, domnule Welles," îi spuneam. „Staţi

puţin mai aproape de cai."

Zâmbea şi se muta mai aproape de cai.

„Acum e bine?"

„Perfect, domnule Welles, perfect."

 

Tokio

14 iunie, 1976

 

Nu risc nimic

 

Sunt o părticică. Nu,

sunt întregul însă

există posibilitatea

să fiu doar o

fracţiune.

Sunt ceea ce începe

dar nu are început.

Mai sunt şi plin de

căcat, până la urechi.

 

Tokio

17 iunie, 1976

 

 

 

 

Traducere din limba engleză de:

Andrei Mocuţa

 

 

inapoi la sumar