Revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad

Anul XXV, nr. 4-5-6 (289-290-291), 2014

despre noi
contact
arhiva
 


451 FAHRENHEIT

După ce anul trecut ne-a părăsit Alexandru Muşina, şi, chiar în prima zi a acestui an, i s-a alăturat Traian T. Coşovei, recent o nouă veste absurdă şi tragică ne zguduie: a plecat dintre noi şi Andrei Bodiu.  ...
citeşte

 

 

COLOCVIUL NAŢIONAL AL REVISTELOR DE CULTURĂ

Colocviul Naţional al Revistelor de Cultură, eveniment literar organizat la Arad între 28-30 martie cu ocazia intrării în cel de-al 25-lea an de apariţie neîntreruptă a revistei „Arca" (februarie 1990 – martie 2014), a fost ideea noastră norocoasă, prin care am evitat un moment exclusiv festivist, oricît de mult ne-ar fi emoţionat el, (şi ne-a emoţionat!), în dorinţa de a-i da un conţinut, eventual cu folos şi altora. El s-a bucurat de sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Arad, fireşte prin Centrul Cultural, editorul nostru, fără de care eram, ca să zic aşa, dezarmaţi. ...
citeşte

 

 

CRONICA LITERARĂ

Romulus Bucur
Clubul poeţilor dispăruţi

N-aş putea pretinde că am fost unul dintre apropiaţii lui Traian T. Coşovei, deşi ne cunoşteam de ani buni, şi cunoşteam, de asemenea, o seamă de poveşti simpatice/ haioase în care el era personajul principal. Şi îi ştiam poezia, asta pînă în 1990, cînd ca şi lui Nino Stratan, am început să-i pierd urma: volume de care mai mult auzeam decît le vedeam, publicate la edituri care îmi erau inaccesibile. Nu mai ştiu cum am făcut rost de Lumină de la frigider şi am scris despre ea. Spre surpriza (şi emoţia) mea, m-am trezit că mă sună un Traian emoţionat, ca să-mi mulţumească pentru cronică. Asta ar fi cea de-a doua, şi nu-mi rămîne decît să sper că, acolo unde e, cuvintele mele vor ajunge la el.....

citeşte

Gheorghe Mocuţa
Firul Adrianei
Revizitarea galantă a mitului Amazoanelor

Trebuie spus de la bun început: Amazoanele O poveste e o carte fabuloasă. În ţesătura scrierii ei se împleteşte munca şi chinul cercetătorului, imaginaţia eseistului, curajul şi strategia femeii-luptătoare şi bucuria de a scrie romanul unei aventuri individuale. E cartea unei vieţi, întreruptă de alte proiecte, de cedări succesive, de înfrângeri şi reabilitări, de explicabile îndoieli şi de reuşite surprinzătoare. E o carte care în ciuda faptului că a fost scrisă în ultimii treizeci de ani, începe în copilăria autoarei şi se termină odată cu sfârşitul poveştii...
citeşte

Lucia Cuciureanu
„Cine ştie, înţelege, cine nu... jazz!"

Am citit cartea lui Felix Nicolau într-un moment când discuţia despre critica literară ajunsese la faza scrisorii deschise a lui Nicolae Manolescu către tinerii critici. Din această perspectivă, în cele două eseuri de început, Fluturele-curcan, respectiv Prolegomene la o filosofie a comunicării prin creaţie, am descifrat metoda de lucru şi spiritul polemic al unui critic care „vede enorm" şi spune lucrurilor pe nume, cu eleganţă şi farmec
...
citeşte

Vasile Dan
Înapoi la roman, la epicul pur

Observ în ultimul timp o noutate surprinzătoare pe scena noastră literară. Foarte mulţi poeţi, unii de cea mai bună calitate, trec de la poezie la proză. Unii definitiv. Nu o fac cu sentimentul unei oferte complementare la poezia lor, la vocaţia lor principală, ci cu orgoliul uneia pe care mizează exclusiv. Se reinventează carevasăzică literar. Mircea Cărtărescu, Varujan Vosganian, Marta Petreu, Nichita Danilov, Florin Iaru, Ion Mureşan. Nu în ultimul rînd, poetul Gabriel Chifu care scrie, totuşi, proză demult (din 1987, dacă nu mă înşel). Totuşi, imaginea cu care umblă el în lume este aceea de poet.
...
citeşte
 

DIALOG

Cioran în Brazilia
Ciprian Vălcan în dialog cu
Flamarion Caldeira Ramos

Flamarion Caldeira Ramos, profesor de Etică şi Filosofie politică la Universidade Federal do ABC (Brazilia). Realizează cercetări despre Teoria critică a Şcolii de la Frankfurt şi a publicat mai multe articole şi traduceri despre Schopenhauer şi pesimismul filosofic. A realizat un „Manual de filosofie politică" pentru editura Saraiva....
citeşte

 

ESEU

Fernando Klabin
Lumea după tînărul Cioran

Ş
tiri bune pentru grupul fidel şi tenace, care e în continuă creştere, de iubitori ai gînditorului Emil Cioran în Brazilia. Tradusă pentru prima oara în portugheză de către profesorul şi filosoful José Thomaz Brum, cel mai mare specialist şi promotor brazilian al operei cioraniene, soseşte la noi, la 78 ani după prima ediţie în România, Cartea amăgirilor.....

citeşte

Lajos Notaros
Viena de la poalele vulcanului (I)

Ludwig Wittgenstein, la naşterea sa în 1889, devenea cel mai tânăr reprezentant al uneia dintre cele mai bogate familii ale Europei. În Imperiul austro-ungar mai bogaţi ca ei erau doar Rothschildzii. S-a născut în acelaşi an, la şase zile diferenţă, cu Adolf Hitler şi a umblat la acelaşi Realschule din Linz. Era evreu pe trei sferturi, cel mai mic dintre cei opt copii ai părinţilor săi, fiind botezat, la fel ca toţi ceilalţi, catolic.
.....
citeşte

 

ARTE  VIZUALE

Onisim Colta
Ioan Sbârciu Pădurea de cenuşă

Între 15 noiembrie şi 15 decembrie 2013, Muzeul de Artă din Cluj Napoca, în zece săli/ alveole, găzduia o impresionantă expoziţie de pictură semnată de cunoscutul profesor Ioan Sbârciu. Pânze mari în majoritatea lor, doar câteva de mărime medie.Personal mi-am dorit de câţiva ani să văd o expoziţie Sbârciu şi, de această dată, s-a întâmplat să ajung să o văd pe aceasta (fără premeditare) exact în ziua de 14 decembrie, când, între orele 11-13, artistul avea programată întâlnirea cu publicul. Am mai prins din dialog partea finală, iar din discuţiile personale cu autorul am aflat motivaţia puternică din spatele acestui demers artistic excepţional......

citeşte
 


PRO MUSICA

Johannes Waldmann
Christoph Willibald Gluck şi Richard Strauss

În final apoteotic: durere, catarsis, izbândă şi apoteoză! Poezia, care mă bântuie de peste o jumătate de secol şi care a fost prilejuită de subita moarte a unei tinere femei dă titlul acestei încercări de eseu închinat personalităţii a doi mari compozitori din Bavaria: Christoph Willibald Gluck (300 de ani de la naştere) şi Richard Strauss (150 de ani de la naştere). Ambii provin de fapt din spaţiul geografic şi spiritual al Palatinatului de Sus (Poberpfaltz) în care locuieşte şi autorul acestor rânduri....

citeşte


 

PROZĂ

Mircea Pricăjan
Evaluare finală

La douăzeci şi trei de ani era prea devreme să le dea dreptate părinţilor. Asta nu trebuia să se întâmple decât după treizeci şi cinci, când el citise că începeai să le semeni tot mai mult.
Mama lui Marc îi spunea adesea că trebuie să iasă din casă îmbrăcat îngrijit.
– Aşa se face, aşa e bine, zicea ea, iar când Marc, ca orice june rebel, cerea argumente, aceasta spunea cu maximă dezinvoltură: Nu se ştie niciodată când ajungi la spital şi nu vrei să te ruşinezi tocmai atunci de o gaură în ciorap sau de chiloţii pătaţi. .
..
citeşte

Simona-Ioana Cucuian
Lacrimarul cu fustă (fragment)

Acum cred că el face mai mulţi bani aici, pe Lipscani, mimând obosit cântece de mahala decât scârţâind schizoid, în ritmul şinelor de tramvai, la nunta Familiei Popescu. Îmi aduc aminte cât de tare am crezut şi iubit acest spectacol, cât de tare am blocat un operator doar, doar ca să filmez piesa... şi s-a ales prafu’. Şi s-au pişat toţi pe acest praf al meu, pe poetul decedat şi pe regizorul senzitiv. M-am iluzionat că, aşa cum i-am sfătuit pe tinerii puşcăriaşi criminali cum că nu contează ce au făcut alţii din mine, ci, că esenţial este să văd ce pot face eu din ce au făcut ei din mine, o să pot să aplic strategia de rentabilizare. Aşa că mi-am amestecat praful cu urina lor acidă şi am comis o mică statuetă cu alură de Oscar. Mă joc în fiecare zi cu ea. E tare drăgălaşă! Ptiu, să nu-i fie de deochi... .....
citeşte

POEZIE

Géza Szőcs...
citeşte
 

István Turczi...
citeşte
 

Attila F. Balázs...
citeşte

 

t.s. khasis...
citeşte

 

Domnica Pop...
citeşte

 

Sanda Maria Deme...
citeşte

 

Constantin Dehelean...
citeşte

 

 

RESTITUIRI

Lucian-Vasile Szabo
Sever Bocu – provocări istorice (V)
Controverse şi război adevărat
Slavici, Rusu-Şirianu şi Cicio-Pop.t
Lupta pentru închiderea cotidianului „Tribuna", dusă de lideri Partidului Naţional Român, şi pentru păstrarea ei, desigur independentă de orice influenţe, dusă de cei ce făceau ziarul, a trezit vanităţi şi a amplificat emoţii, determinând apelul la orice mijloace, de la ipocrizie la calomnii..
...
citeşte

Iulian Negrilă
Nerva Hodoş (1869-1913)

Numele său e legat de Bibliografia românească veche, lucrare de referinţă, semnată cu Ion Bianu şi publicată în trei volume între 1903 şi 1912, cuprinzând publicaţiile din anii 1508-1817. A fost fiul lui Iosif Hodoş, membru al Academiei şi al Anei, fiica lui Simion Balint, participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania. A fost frate cu Enea Hodoş şi Alexandru Hodoş (Ion Gorun).
citeşte

 

 

 

 


LECTURI  PARALELE

Lia Faur
Fotografie de grup cu scriitori interbelici

A scrie despre literatura interbelică e tot mai dificil, deoarece s-au scris multe pagini pe acest subiect, iar critica nouă mizează, în general, pe literatura contemporană. Există însă un grup de scriitori interbelici, singurul de-altfel, care poate fi interpretat într-o manieră postmodernă ce nu supune cititorul la prelungi citanii, mai ales dacă cel care scrie este în temă cu postmodernitatea şi raportarea prin ea la interbelic. Abordarea lui Tibor Hergyán se numără printre cele fericite, în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu, Garabet Ibrăileanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian şi Max Blecher. Ceea ce se urmăreşte este mărturisirea, iar autorul a surprins întreaga producţie confesivă a scriitorilor abordaţi într-o manieră romanescă şi a recurs la un studiu aprofundat în înţelegerea întâmplărilor literare sau de existenţă personală a fiecăruia. ...
citeşte

Radu Ciobanu
Ion Pillat în trei ipostaze

În „viaţa şi opera" oricărui scriitor – chiar clasicizat fiind – rămân întotdeauna aspecte, momente, încăperi necunoscute sau insuficient cercetate, nelămurite sau de-a dreptul enigmatice, care devin surse inepuizabile de noi explorări şi revelaţii în posteritate. Cazul lui Ion Pillat, deşi poetul s-a bucurat de o generoasă, competentă, atentă receptare din partea istoriei şi criticii literare, e unul reprezentativ pentru afirmaţia de mai sus, fiind excelent ilustrat de amplul studiu al doamnei Carmen Brăgaru, cercetătoare cu vechi state şi performanţe la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu". E vorba de o amplă lucrare postdoctorală din proiectul „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale", aflat sub egida Academiei Române şi a POSDRU şi apărut în Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române....
citeşte

Lavinia Ionoaia
Balcicul românesc – istorie şi mit

Printr-o şansă nesperată oferită de jocurile istoriei, Balcicul a făcut parte din teritoriul României între 1913 şi 1940. Despre această perioadă din istoria lui şi despre legenda care s-a născut odată cu ea, vorbeşte Lucian Boia în penultima (deja) carte a prolificului istoric. Oraşul „cu dealuri de cretă" este redat conştiinţei cititorului contemporan, cu toate datele care-i definesc existenţa în perioada apartenenţei la spaţiul românesc. Demersul lui Boia este unul de reconstituire lucidă a unei istorii, în primul rând. Autorul expune argumentat motivele pentru care dobândirea Cadrilaterului de către România în urma războaielor balcanice nu a fost tocmai o fericire (existenţa unei tensiuni permanente între România şi Bulgaria, prezenţa organizaţiilor iredentiste bulgăreşti pe teritoriul regiunii anexate, populaţie românească mereu minoritară, în ciuda colonizării etc.). Unica şi „splendida excepţie" în contextul acesta neliniştit a fost Balcicul...
citeşte

 

Carmen Neamţu
Cum să-l „gâdilezi meseriaş” pe cititor

Luaţi cartea semnată de profesorul de la Facultatea de Litere ieşeană, Luca Piţu, drept o aventură eseistică menită să-ţi ascută mintea. Capabilă să te trimită dintr-o lectură la alta. Din franceză, prin engleză şi latină, textele te solicită, te pun să cauţi prin dicţionare, să (re)citeşti autori pe care îi credeai înţeleşi. Numai la Piţu se împletesc neplictisitor: Raymond Aron, Sartre, Roger Caillois, Simone de Beauvoir, Balzac cu René Char, Jaques Séguela, Beaumarchais, Proust ori Jules Michelet. Şi intră în dialog sprinţar. Căci „dialoghisim, iaca, vesperal, şi nu întotdeauna la obiect, despre toate celea… et quibusdan aliis". (p.9)....
citeşte

 

Anca Giura
O grădină a hesperidelor stilistice

Reinclusă în manualele şcolare de liceu (în care totuşi Sadoveanu străluceşte încă prodigios), proza Marthei Bibescu, această intelectuală veritabilă, aparţine în continuare mai mult Franţei decât culturii româneşti. Cu toate acestea, ea ne-ar putea interesa din mai multe perspective. Una aristocratică, putem spune, căci Martha Bibescu a fost produsul unei educaţii complexe, una cum doar în marile familii nobiliare se putea acorda. Pe de altă parte, scriitura sa rămâne o operă stilistică înainte de orice, fapt pentru care a stârnit admiraţia marilor autori francezi printre care însuşi Proust. În altă ordine de idei, tema favorită a autoarei este feminitatea, în acest sens ea dovedind o elegantă insurgenţă privitoare la relaţii erotice inegale dintre bărbaţi şi femei. Din punctul de vedere al Marthei Bibescu, căsătoria nobiliară interbelică era nici mai mult nici mai puţin decât o nefericire.  ....

citeşte

 

Lajos Notaros
Memorii, teorii şi aventuri discret analizate
Ar fi interesant de aflat cine i-a convins pe geniul carpatin şi pe academiciana lui soaţă să desfiinţeze în 1977 facultăţile de psihologie şi sociologie. Împreună cu cea de pedagogie, aceste facultăţi au redevenit specializări în cadrul facultăţilor de istorie-filozofie din cele trei centre universitare: Bucureşti, Cluj şi Iaşi. La Cluj, unde, începând cu 1978, am avut şansa să mă pregătesc pentru ultimul asalt spre cele mai înalte culmi ale progresului şi civilizaţiei, facultatea sus-menţionată avea trei secţii: istorie-filozofie, filozofie-istorie şi, ei, da, spiritul Greciei antice nu reprezenta un pericol direct: educaţie fizică ....
citeşte


D. Vlăduţ
Un avangardist latinoamerican în română

Cultura românească înregistrează încă din 1969, an în care Ion Pop publica Avangardismul poetic românesc, importante reevaluări critice ale avangardei naţionale sau europene, mai ales franceze ori italiene, ca şi revalorificarea acesteia prin reeditarea creaţiei unora dintre reprezentanţii mişcării sau alcătuirea de antologii cuprinzătoare, unele cu ample studii introductive şi minuţios aparat critic, menite a facilita receptarea. Mai puţin s-a vorbit de avangarda literară spaniolă şi de cea latino-americană care cunosc manifestări originale. O evidenţiere în spaţiul cultural românesc a creaţiei unui reprezentant major al avangardei sud-americane, poet proeminent chiar în ansamblul mondial al mişcării, a realizat Ilinca Ilian prin traducerea în 2012...
citeşte

 

Ionel Bota
Caligrafia modernă a elegiei. Poezia lui Geo Galetaru

Poezia lui Geo Galetaru confiscă de la bun început cititorul, iar această realitate argumentează, cu siguranţă, o bună determinare artistică în cazul acestui autor important care, de câtva timp, redactează într-un sat al confluenţelor istoric-culturale bănăţeano-ardelene, o minunată revistă. Altminteri, la capitolul liricii pe care o scrie, poetul manifestă o implicare decisivă, ştie să discearnă, de la debutul întâmplat la Editura Facla cu multe decenii în urmă, între o reţetă a orgoliului şi una a valorii.....
citeşte

 

Horia Ungureanu
Salacz Gyula, primarul reformist al Aradului

Cred că istoria adevărată (nu cea care se învaţă la şcoală, ţesută doar în jurul „eroilor" şi al războaielor) se compune, se construieşte din mici, mărunte istorii locale, unele dintre ele nebăgate în seamă, deşi ele ar fi cazul să fie puse de istorici în locul pe care îl merită: acela de piatră, de cărămidă în marele zid, în marea construcţie a istoriei naţionale....
citeşte

Horia Ungureanu
Povestea mâncătorului de cărţi

Povestea acestui bărbat începe, ca orice poveste, cu un prim cuvânt, aşternerea lui pe hârtie având darul de a atrage alte şi alte cuvinte, care i se alătură, interesate de proiectul ce se conturează, se ordonează într-un text, treptat-treptat totul căpătând un sens şi o coerenţă care n-au mai existat niciodată", spune autorul pe care îl comentăm în rândurile care urmează, chiar la începutul cărţii sale. ..
..
citeşte

Romulus Bucur
Călătoria spre Soare-răsare
Andrei Bodiu e un scriitor (aproape) complet: poezie, roman, critică şi istorie literară, literatură de călătorie. Despre aceasta din urmă e vorba în rîndurile care urmează. Ca şi în Jurnal Express Europa 2000, dominanta e anecdoticul, povestea. Bodiu e un autor care a călătorit mult: în mare parte a Europei, în Statele Unite, în Turcia şi, acum, în China. Şi, din toate locurile pe care le-a văzut şi a ales să scrie despre ele, nu s-a mulţumit cu veneraţia convenţională în faţa cutărui sau cutărui monument / obiectiv turistic, ci notaţia sinceră, onestă, a trăirii din momentul respectiv. Şi asta asociată cu o bună ştiinţă a reliefării detaliului semnificativ.....
citeşte

Anton Ilica
Lazăr Magu un „Călător pe scări interioare"

Lazăr Magu priveşte lumea prin fereastra metaforei. Având în singurătate un sprijin afectiv, autorul volumului Călător pe scări interioare caută metafizicul în mici drame cotidiene. Inocentele experienţe zilnice sunt pătate de prospeţimea intensă a senzaţiei, prelungindu-i emoţiile spre o comunicare impudică cu elementele universului. Îngerii, luna, soarele, vântul se umanizează şi se rătăcesc printre cele pământene, iar acestea, la rândul lor, se înaripează, devin atinse de magia cosmicităţii. „Pomi înfloriţi" sunt aripi ale îngerilor, atunci când „cerul zboară peste grădini".
....
citeşte

Constantin Butunoi
O antologie semicentenară

Cu ocazia împlinirii a cincizeci de activitate neîntreruptă, membrii cenaclului literar „Luceafărul" din Arad au hotărât, la propunerea lui Vladimir Belity, preşedintele cenaclului, să editeze o antologie. Cum apariţia antologiilor este la modă, de ce nu şi o antologie de cenaclu, pe care au intitulat-o Antologie semicentenară (Editura „Concordia", Arad, 2014), nu pentru că s-ar referi la cei cincizeci de ani de activitate, ci pentru a marca momentul jubiliar, fapt ce nu poate fi decât salutar. Se ştie că nu este prima experienţă de acest gen pentru cenaclul „Luceafărul", au mai fost editate: Şoapta, strigătul… şi Borna de la km. 2010..
..
citeşte

 

PRE-TEXTE

Constantin Dehelean
Despre lectură

Cititorul cărţilor de literatură, uneori atât de ignorat, sau, dacă este acceptat, nu îşi exprimă clar şi limpede opţiunile; criteriile lui subiective de lectură, sau cerinţele şi setea lui de noutate, sunt diminuate, estompate, poate dintr-o pudoare, sau, poate, dintr-un prea mare respect faţă de autor. Lectorul participă în foarte mică măsură la formarea unui climat în care opera literară să-l reprezinte şi pe el. Juriile concursurilor, sau premiilor, nu ţin cont de el aproape de loc. În general nominalizările, premiile acordate prin diverse jurizări, se subordonează cel mult unor formule şi care au la bază un canon sau altul.
citeşte


BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

D.M. Andrei...
citeşte

Richard Brautigan...
citeşte

 

SEMNEAZĂ ÎN „ARCA”
nr. 4-5-6/2014

citeşte

 

 

acasă