logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Petre Don

 

Nirvana – repausul de după zbatere*

 

Cartea lui Eugen Dorcescu apare ca un reflex de găsire a păcii de după decesul soţiei sale, Olimpia Berca, critic şi istoric literar.

Relaţia Olimpia Berca-Eugen Dorcescu a fost una pu ternică, covârşitoare şi iremediabilă. Dacă Beatrice nu l-a cunoscut pe Dante, iar dragostea lui Dante, deşi reală, era doar în sufletul şi imaginaţia sa, dragostea lui fiind una platonică, Eugen Dorcescu şi-a trăit dragostea efectiv, soţia lui dovedindu-se a fi reala lui jumătate din întregul comun.

Nirvana lui Eugen Dorcescu este o postbiografie a iubitei, carte alcătuită din 30 de poeme-elegii, precedate de un Prolog (Nirvana ) şi care se încheie cu un Epilog, o interpretare personală a a Psalmului 22/23 din Vechiul Testament: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m-ai părăsit şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?” Eugen Dorcescu a publicat o carte în două ediţii despre psalmii biblici, intitulată Psalmii în versuri , 1993 şi 1997, deci putem intui că este un bun cunoscător al interpretării personale ale psalmilor. De altfel trimiterile la Biblie, la sacru sunt mai adesea prezente pe tot parcursul cărţii.

Eseista Florica Bodişten, în cartea Eroica şi Erotica , sugerează că „fiecare bărbat caută femeia care să deţină aceeaşi proporţie de suflet feminin şi masculin, dar în doze inversate”. Eugen Dorcescu, poetul-bărbat se pare că şi-a găsit proporţionalitatea dozată sentimental şi spiritual în relaţia cu soţia sa (sau cel puţin așa-și imaginează că şi-a găsit-o).

Elegiile din Nirvana sunt fiecare dintre ele modalităţi de împăcare cu sinele în faţa singurătăţii, o analiză asupra reflectării sale în existenţa iubitei: „Mi-e greu iubita mea. Dar n-am de-ales./Exhib certificatul de deces/La un ghişeu, apoi la alt ghişeu./Şi actul care-arată cine-s eu.” (Elegia 1).

Durerea poetului este sfâşietoare, concretă, nu mai ştie ce să facă, aproape că-şi ia la rost iubita, îi vine s-o certe pentru că l-a lăsat „ca un orb, ca un/mut” (Elegia 5 ). Cuvintele întrebuinţate sunt simple, neechivoce, materiale.

Suflet recunoscut de elegiac, Eugen Dorcescu parcă prevăzuse această carte, parcă întâmpinase această dramă a sa şi numai a sa; poeme mai vechi, nepublicate încă apar în Nirvana (carte scrisă după decesul celei multiubite, în anul 2014): Prologul (Nirvana ) este scris în decembrie 2011, Elegia 10 (O arhi - amintire) în anul 1990 precum şi Elegia 18 (O arhi-elegie) scrisă în 2003.

Durerea despărţirii e materială, căutarea liniştii, a Nirvanei este necesară, lamenetaţiile către divin sunt aproape trageri la răspundere, sunt aproape ofense, aproape reproşuri: „O, nefericitul de mine!/O, Dumnezeul meu preaiubit!/Cât de crunt m-ai făcut/să-nţeleg./Cât de crunt m-ai trezit!” (Elegia 11 ).

Căutările, remediul în linşte, catharsisul însuşi i se par uneori lucruri deşarte, parcă, parcă e preferată indiferenţa, renunţarea, abandonul: „Acuma ştiu ce-nseamnă «fără ţel»./Acuma ştiu ce-nseamnă «fără leac»./Acum ştiu că, ori vorbesc, ori tac,/Nonsensul şi absurdul sunt la fel”.

Elegiile lui Eugen Dorcescu sunt scrise atât în vers liber, cu o rimă şi un ritm interior, cât şi în vers clasic, cu rimă şi ritm la vedere. Versurile poemelor sunt mai adesea scurte, ritmice, ca nişte picături de lacrimi izvorâte dintr-o icoană pură, făcătoare de minuni.

Ultimul poem , Elegia 30 este o raportare a sinelui în oglinda Universului, o arătare de legitimaţie Forului Suprem, Cel care ne cântăreşte şi ne evaluează. Am s-o reproduc în întregime: „Sunt neam de cavaleri şi/de eroi./Prea bine ştiu: mă trag din/Litovoi./Dorm, ca strămoşii, pe/lănci şi scut./Şi-o singură iubire am/avut./Nu ştiu nici a/minţi, nici/ a-nşela.//De-aceea, ea. Doar/ea./Şi numai ea.”

Nirvana lui Eugen Dorcescu este o carte dramatică: sângele despărţirii de cel drag inundă versurile poemelor, poeme care sunt singura certitudine ce i-a mai rămas poetului.

 

* Eugen Dorcescu, Nirvana, Editura „Mirton” Timişoara, 2014