CONTACT

Valeriu Drumeş, cu Diogene (versuri) , Editura „Brumar”, 2014

Ultimul volum al discretului poet timişorean este scris cu conştiinţa unui testament şi a unei arte poetice distincte. Ca atâţia poeţi şi el şi-a pierdut viaţa din prea multă delicateţe, iar acum, în ultimul ceas, şi-o răscumpără prin versuri de o mare precizie. Diogene e însoţitorul/ înţelept, scăpătat şi cinic al omului tentat de iluzii şi deşertăciune:

„– Decât om, mai bine un vrăbete să fi fost –/ să ciripesc în zori, să mădedau hârjoanei/ cu cei din pâlc/ să ciugulesc firimituri,/ frunzişul să-mi fie adăpost./ Meschinării, abuzuri, crime/ nu mi-ar izbi auzul,/ la stricăciunea Lumii nu aş fi părtaş.”

Fiecare poem e o lovitură de gong, un avertisment sau o lecţie de anatomie pe viu a lumii prin care trecem, dar şi o meditaţie pregnantă, nu lipsită de ironie şi sarcasm a condiţiei omului. E un prilej de a rememora simplu şi aluziv miturile fundamentale şi pe cavalerii ei, căutătorii de tâlc sau cei care s-au îndoit de vagile ierarhii omeneşti şi de sensul civilizaţiei, consumul, politica, fotbalul, poezia, filosofia: Gutemberg, Bill Gates, Einstein, Cioran, Bukowski şi desigur insolitul alter ego al autorului, Diogene.

(***)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.