451 FAHRENHEIT

O instituţie vie*

Sînt aici, între prieteni vechi şi adevăraţi, la aniversarea uneia dintre cele mai venerabile şi respectate instituţii ale culturii române scrise din toată istoria ei. La revista „Familia”.Face anul acesta un veac şi jumătate. Cu alte cuvinte 150 de ani de cînd îl avem pe Eminescu. Plus ceva pe deasupra.

Atunci cînd Iosif Vulcan, fie-i numele de veşnică amintire în cultura română, a înfiinţat în 1865 „Familia” la Pesta, mutată definitiv ulterior (în 1880) la Oradea Mare, el făcea un act întemeietor: lansa, pur şi simplu, graiul românesc scris într-o gazetă de gust popular, apoi pe cel literar, în toată Transilvania. Pînă la el românii citeau gazete mai ales în germană sau maghiară.

Longevitatea „Familiei” ,în viaţă şi astăzi, contrazice, cu blîndeţe temeinică, fragilitatea, efemeritatea în timp ale tuturor instituţiilor noastre publice, vulnerabilitatea lor în bătaia vînturilor istorice ori politice.

O vedem prea bine şi astăzi: printr-o ironie ingrată a istoriei, existenţa instituţiei revistei de cultură e percepută tot mai mult şi de tot mai mulţi ca fiind una anacronică. Inclusiv a revistei „Familia” .Acum nu din motivele vechi, politice, naţionale, nici măcar financiare. Ci, pur şi simplu, din acela al unui alt mod de comunicare opozabil, din orice unghi de vedere, revistei tradiţionale, cel al noilor mijloace şi tehnologii de comunicare: calculator, internet, reţele electronice de socializare. Limba română însăşi parcă nu mai e aşa la modă. Engleza e latina noului Ev Mediu înalt tehnologizat.

Iată de ce cred că actuala „Familie” ,echipa ei redacţională, directorul ei, admirabilul poet Ioan Moldovan, valoroşii şi fidelii ei colaboratori nu-s cu nimic mai puţin eroici decît cel care a fondat-o, Iosif Vulcan, decît cei care au ţinut-o, numai ei ştiu cum, în viaţă în cele cinci serii, timp de un secol şi jumătate.

Mă simt solidar cu „Familia” de astăzi. Mă simt solidar şi fiindcă eu cred nu doar în trecutul limbii române literare, ci, mai ales, în prezentul şi viitorul ei. Istoria literaturii române nu-i doar un muzeu pur şi simplu al spiritului, ci un sol hrănitor din care răsar şi azi, în pofida altor dificultăţi decît cele din trecut, specii rare: scriitorii.

Aşadar, din inimă, la mulţi ani revistei „Familia”!

Oradea, 25 iunie 2015

Vasile Dan