LECTURI PARALELE
Lucian-Vasile Szabo
Sabin Evuţianu în viziunea lui Dumitru Tomoni*
Sabin Evuţianu este una dintre personalităţile culturale ale începutului de secol, cu o bogată activitate în Banat şi sudul Ardealului, în perimetrul format din marile centre Arad, Caransebeş şi Timişoara, cu extinderi înspre Oradea, Brad, Braşov şi Budapesta. Meritele pe tărâm publicistic, jurnalistic, cultural şi educaţional sunt evidenţiate de Dumitru Tomoni, dascăl, istoric şi om de cultură bănăţean, care de mai multe decenii lucrează cu pasiune şi cu rezultate impresionante pentru a scoate în evidenţă activitatea unor personalităţi care au trăit şi activat în acest colţ de ţară. Volumul cuprinzător realizat de D. Tomoni se intitulează Sabin Evuţianu – un dascăl în slujba neamului şi a apărut în 2014 la Editura „Eurostampa” din Timişoara. Cuprinde un studiu monografic destul de întins, urmat de o addenda foarte bogată, structurată pe patru secţiuni. Prima înseamnă o selecţie din articolele şi studiile pe teme social-politice, a doua adună scrierile sale pe probleme de învăţământ, secţiunea a treia este compusă din materialele realizate ca urmare a preocupărilor faţă de problemele ASTRA în Banat, în ultima fiind grupate paginile de evocare a unor personalităţi. În acest mod, structura cărţii este şi cuprinzătoare, şi foarte dinamică, reuşind să surprindă şi să evidenţieze, adesea cu mare subtilitate, profilul lui Sabin Evuţianu. Acesta a avut o activitate bogată, fiind implicat în mai toate marile evenimente din politica, istoria şi geografia locului, dovedind însă nu doar caracterul unui revoluţionar, ci şi capacităţi de negociere, temperare şi diplomaţie. Mai surprinde la S. Evuţianu constanţa în toate activităţile sale, fiind un funcţionar sobru şi dedicat în toate slujbele în care a fost numit. Acest portret cu multe elemente disparate şi chiar contradictorii este creionat de D. Tomoni cu pricepere, din acumulări succesive, volumul fiind util prin informaţia conţinută, dar şi prin structura sa captivantă.
Sabin Evuţianu s-a născut în 23 iulie 1889, la Pecica, în apropiere de Arad, localitate despre care va avea amintiri frumoase, reuşind să o caracterizeze, în câteva cuvinte, cu „oameni harnici, mândri şi îndestulaţi, verdeaţă şi lumină multă”. Este o imagine care nu va fi estompată de suferinţele copilului de atunci, rămas orfan de mamă încă de la vârsta de şase ani, obligat să se descurce în viaţă cu tenacitate, rezistenţă şi ajutor puţin, mai ales că şi tatăl se va stinge pe când avea zece ani. De la Pecica va pleca la Brad, unde va termina gimnaziul. Apoi, geografia sa existenţială se complică cu începerea liceului la Oradea, acolo unde va învăţa temeinic limba maghiară. Ajunge însă la liceul din Braşov, unde are zile mai bune, deşi este foarte sărac. Mai târziu va evoca figura blândă a profesorului Ioan Petrovici, care va face gesturi importante pentru el. Tânărul de 17 ani va li luat gratis într-o lungă excursie în Italia, gest şi călătorie care îl vor impresiona profund. A urmat cursurile Universităţii din Budapesta, având întâlniri admirabile cu I. L. Caragiale, Octavian Goga, Badea Cârţan sau cu Dimitrie Birăuţiu, cel care edita „Lupta”, publicaţie în limba română. Se conturează astfel un destin îngemănat, de jurnalist şi profesor. În 1911 îşi ia licenţa, devenind profesor de ştiinţele naturii, însă se va afirma şi ca ziarist, publicând în prestigiosul cotidian „Tribuna” din Arad.
Timp de doi ani, S. Evuţianu va fi profesor la Caransebeş, chemat de episcopul Miron Cristea, viitor (prim) patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În 1913 este mutat la Preparandia din Arad, ceea ce arată valoarea sa deosebită ca dascăl, după cum subliniază Dumitru Tomoni în studiul său. La Arad, Evuţianu se manifestă în grupul care susţinea Partidul Naţional Român şi publicaţia „Românul”, fiind apreciat de Vasile Goldiş. Aici va urma şi studiile teologice, fiind hirotonisit. În noiembrie 1918, atunci când administraţia austro-ungară se afla în derută, iar liderii PNR au declanşat acţiunile pentru autodeterminare naţională, Sabin Evuţianu va deveni un jurnalist implicat şi un editor extrem de tenace. Va depune eforturi colosale pentru a asigura reapariţia cotidianului „Românul”, considerat indispensabil pentru o bună informare a publicului român şi pentru răspândirea ideilor promovate de grupul unionist din PNR. „Românul” va reapărea în condiţii deosebit de grele, editorii acestei publicaţii fiind într-un moment în pericol de moarte, pe fondul haosului care se manifesta în oraş. În aceste pagini, istoricul Dumitru Tomoni dă dovadă de nerv publicistic şi de talent de prozator, stârnind interesul cititorului cum doar foarte rar se întâmplă într-o lucrare ştiinţifică. Activitatea publicistică îl va acapara pe S. Evuţianu în această perioadă, fiind susţinută în mai multe publicaţii, printre care „Lumina”, de la Caransebeş. Se întoarce în acest oraş în vara anului 1919, când devine directorul liceului „Traian Doda”.
De acum, rămâne angajat aproape în totalitate în activităţile şcolare, publicistica fiind practicată ocazional. În 1923, ajunge la Timişoara, fiind numit inspector şcolar pentru şcolile secundare, pentru ca în 1929 să devină inspector şef. D. Tomoni face risipă de argumente, documentând atent fiecare pas al lui S. Evuţianu, având acces la documente de arhivă şi contextualizând în funcţie de evenimente şi participanţii la acestea. În aceste condiţii nu sunt evitate situaţiile dificile, generate de implicarea politicului în viaţa şcolilor. În 1933 apare zvonul că S. Evuţianu va fi demis din funcţie. Intenţia guvernanţilor nu se va materializa, iar doi ani mai târziu acesta va ajunge inspector şef pentru şcolile secundare din România. Probleme va avea, în 1940, cu legionarii, însă în 1941 va fi repus în funcţie. Scos la pensie în 1946, marele dascăl şi om de cultură va fi umilit de comunişti şi lăsat să trăiască în uitare. A murit în 1977, la 88 de ani, pe când toate meritele sale din tinereţe erau uitate...
Lectura volumului Sabin Evuţianu – un dascăl în slujba neamului reprezintă un real câştig pentru fiecare cititor, fiind în acelaşi timp o bogată sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte personalitatea marcantă căreia îi este dedicat, cât şi în privinţa întâmplărilor importante din Banatul şi Valea Mureşului primei jumătăţi a secolului al XX-lea, toate puse în lumină de cercetătorul Dumitru Tomoni.
* D. Tomoni, Sabin Evuţianu – un dascăl în slujba neamului, Editura „Eurostampa”, Timişoara, 2014.