POEZIE

Lucia Cuciureanu

februarie ‘65

colţ cu strada meţianu

locuiesc într-o scoică bolnavă de aşteptare.

când nu pot avea un lucru

inventez un personaj care bea chablis.

îmi cresc aripile şi grija pe care i-o port.

mă gândesc la titlul romanului.

am găsit ceva cu frâna pusă

un film după fapte reale.

deschid manualul de franceză

şi dau peste biletele noastre.

mi-e dor de tot ce-a fost.

nici nu-ţi poţi închipui.

mai ţin minte cum ne grăbeam

dimineaţa la tramvaiul cu care venea

ochi-albaştri şi aroma de cafea cu frişcă

de la cafeneaua din colţ la meţianu.

fragmentul cu ţiganca de la zid

„i-am dat un galben şi am uitat

s-o întreb cum o cheamă. şi n-am

mai întâlnit-o.”

tono bungay în ora de muzică.

ce tinere şi prostuţe eram

când învăţam pe de rost la socialism.

citesc din scrisoarea ta.

apa mureşului se face tot mai rece.

se coc nucile tari ca încăpăţânările mele

te sărut.

acum ştiu să sărut.

a fost o vară lungă şi fierbinte.

i-am făcut fetiţei un leagăn în aer.

cerul e înalt până acolo. e lumea.

ea un punct. eu o linie. sau invers.

mă mai gândesc.

august ‘65.

zădăreni.

(scrisoare)

la radio e urss cu rfg.

şi mă enervează la culme.

nemţii au dat deja două goluri.

ce poartă mare trebuie să aibă sovieticii.

se făcuse frig şi am luat jerseul

cu amintiri despre tine.

mi-am lăsat descheiat ultimul nasture.

cartea are opt pagini.

descrie viaţa marinărească.

are peşti-piraţi şi o tipă Adnana.

sunt prieteni, au aventuri.

abia aştept să vorbim la telefon.

mă cunoşti în raporturile cu băieţii.

nu există să-mi placă

mai mult de o săptămână.

cu tine e altceva.

poate nostalgia plimbărilor singuratice.

poate...

m-am cam plictisit aici.

ce nostimă era propunerea ta

cu şcoala de popi.

râd şi astăzi de ideea aceea.

ţi-l aminteşti pe blendea

de latină?

ce tărăboi a ieşit când a găsit

clasa încuiată.

îţi trimit un desen cu el.

trimite-mi şi tu ceva,

să ştiu că e de la tine.

rămân în aşteptare.

în faţa prieteniei e bine să stai.

să o priveşti.

dar nu vreau să mint.

august ‘72

motru

prima zi în liceul războiului,

după o noapte de călătorie şi infern

în turnu severin.

dascălii dau mâna cu mine.

atmosferă apăsătoare.

manuale oribile.

simt cum trece un aisberg prin epidermă spre sânge.

mă uit

înspre partea cealaltă a oraşului,

până către miezul nopţii ca la un televizor.

e prima sâmbătă

cu baie de zile mari.

apoi adorm şi dorm şi dorm.

în rostul zilelor

fix la ora opt seara

urc pe întuneric până la etajul doi

într-un hotel în care nu mai locuieşte

nimeni.

doar eu.

expediez rapid prima scrisoare (după trei încercări).

mă indispune cutia poştală:

are un câine cu o tăietură la piciorul stâng.

n-am avut niciodată ceas de mână.

şi trăiesc cumva înafară

într-un balon colorat

desfăşurat peste munţi la

6000

de kilometri.

de tine.

(ce mult)

îmi plac copiii

la care am renunţat de atâtea ori.

numai şi numai de teamă.