logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

 

Mircea M. Pop

 

 

Secvenţe literare germane

 

 

33 autori români într-o carte

Este meritul universitarei Elsa Lüder, văduva regretatului prof. univ. dr. Paul Miron (1926-2008) de la Universitatea din Freiburg, de a edita o antologie de proză clasică şi modernă cu titlul Invitaţie în România[1] în care autorii sunt incluşi în ordine alfabetică.

Volumul a apărut la editura berlineză „Noack & Block”, editură care se arată interesată de literatura din România, întrucât aici au apărut câteva cărţi ale lui Hans Bergel, precum şi ultimele două traduceri din creaţia Anei Blandiana.

Cartea se deschide cu o „Prefaţă”, din care cititorul german află că în afara unor teme precum Dracula, copiii străzii, scandalul cu carnea de cal (p.7), în România se comite şi… literatură.

Meritul acestei antologii este de a fi adunat nu numai scriitori cunoscuţi, profesionişti, ci şi autori tineri (trei dintre ei născuţi în 1978), dintre care unii au îmbrăţişat alte profesii, literatura fiind pentru ei doar un hobby.

Spre a arăta evoluţia tematicii abordate precum şi cea a limbii în decurs de un secol şi jumătate, dr. Elsa Lüder include şi texte ale clasicilor, precum Ion Luca Caragiale, Nicolae Filimon, Calistrat Hogaş şi Alexandru Macedonski, dar şi ale altor autori mai recent decedaţi, precum Jean Bart, Cella Serghi sau Nicolae Velea, Lena Constante, Irina Nicolau, Sorin Ion Stoica.

În carte predomină proza, dar sunt incluse şi două poeme de Luminiţa Cioabă (!), traduse de Beatrice Ungar, un Rap-mozaic moldovenesc de Nicoleta Esinencu – o amplă pledoarie antirăzboinică a unui copil de zece ani, incluse fiind şi alte tragice aspecte din actualitate – iar sasului Michael Aster i se publică cinci poezii în traducere proprie, adunate sub titlul Elegii din Hamleş , din care, redăm din ultima în traducerea noastră un fragment: „peste paşii bunicilor mei\ a crescut iarbă\\…\ paşii părinţilor mei\ se pierd\ încet-încet\ în această iarbă\\ şi poate deja mâine\ nu mai recunosc eu\ propria urmă\ a piciorului” (iarba ).

Bucureştiul de ieri este prezent la Nicolae Filimon în fragmentul Peisajul parcurilor bucureştene şi la Alexandru Macedonski în Casa de pe Dealul Spirii în care evocă un colţ din Capitală şi pe uitatul Barbu Lăzureanu, traducătorul Paradisului pierdut al lui John Milton.

Dintre contemporani, Gabriel H. Decuble în proza Bucureşti, o romanţă udă prezintă un Bucureşti posomorât, în care de o săptămână plouă întruna, impresionat amintindu-şi de Lipscaniul copilăriei sale. Mai tânăra Adina Popescu în schiţa Barbu Marilena evocă Calea Moşilor şi împrejurimile acesteia.

În antologie sunt incluşi şi doi autori ale căror opere au fost traduse în spaţiul de limbă germană, Florin Lăzărescu cu un fragment reportericesc din Corespondent special şi Dan Lungu cu proza scurtă Băiatul , în care se îmbină excelent sociologicul cu umanul. Cutremurătoare sunt paginile Lenei Constante din cartea ei Evadare tăcută: 3000 de zile singură în închisorile din România şi ca o pată de lumină apare schiţa Bariera a lui Paul Miron, în care este imortalizat spiritul prietenesc şi sociabil al moldovenilor.

În antologie este inclus şi criticul Nicolae Manolescu, preşedintele USR, cu un frumos fragment memorialistic, Te cheamă episcopul , desprins din volumul „Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă”. De asemenea, şi prozatorul Varujan Vosganian, cu un fragment din Cartea şoaptelor , o carte de rezonanţă deja în mai multe traduceri în limbi străine.

La sfârşitul cărţii (pp. 321-355) s-a acordat câte o pagină (cu poză) fiecărui autor antologat. În cazul lui Dan Lungu a fost omisă însă traducerea romanului Cum să uiţi o femeie , apărut în 2010 în Austria, la Residenz Verlag.

Considerăm că se cuvine a-i aminti şi pe ceilalţi autori incluşi în această antolgie: Radu Andriescu, Mariana Codruţ, Silviu Dancu, Nichita Danilov, Oleg Garaz, Daniela Gheorghina, Mugur Grosu, Cosmin Manolache, Adrian Schiop, Anamaria Smigelschi, Dan Sociu, Călin Torsan şi Mircea Ţugulea.

Aşadar, o antologie interesantă şi deconcertantă prin varietatea tematică şi modul de exprimare, menită a trezi interesul cititorului din spaţiul de vorbire german faţă de literatura română clasică sau\şi contemporană.

 

Sub semnul rememorării

Sub semnul rememorării se înscrie volumul lui Mircea Cărtărescu, Frumoasele străine[2], tradus recent în germană şi apărut la editura Paul Zsolnay din Viena.

Cartea însumează trei povestiri (Antrax , Frumoasele străine şi Bacoviană ) şi a apărut iniţial în 2010 la editura „Humanitas”, iar apariţia ei în germană a fost posibilă cu sprijinul financiar al Programului TPS al Institutului Cultural Român din Bucureşti.

În proza cea mai lungă, care dă şi titlul volumului, Frumoasele străine , nu este vorba despre străinele frumoase care vizitează România, cum ai fi tentat a crede, ci este vorba despre grupa „Belles Ėtrangères”, constând din 12 scriitori şi scriitoare din România, printre care şi acest autor, care au avut în 2004 posibilitatea de a vizita Franţa şi de a susţine mai multe lecturi publice în diverse localităţi, atât din nord cât şi din sud. Aici este prezentată cu umor lumea ciudată din Vest.

Cea mai savuroasă este naraţiunea Bacoviană , cu titlul german Ca la Bacovia în care aflăm – ceea ce ştiam, de altfel – că în Bacău la o seară de lectură participă (în afara creatorilor locali) doar „… trei fete şi patru băieţi” (p. 268), dintre care, după elogiile aduse reciproc de către scriitorii din urbe, până când i se dă invitatului cuvântul, la opt şi jumătate, au plecat deja „două fete şi doi băieţi” (p. 269), iar cei doi băieţi care au mai rămas au fost daţi afară fiindcă se jucau în mod gălăgios, pentru ca, după doar cinci minute, când să treacă la lectura celei de a doua poezii, să fie daţi afară cu toţii de către femeia de serviciu.

De remarcat, apoi, faptul că cele trei proze sunt scrise la persoana întâi şi că ele abundă de trimiteri livreşti.

Amuzantă este relatarea cu confuzia corectorului între „vitelus” şi „viţeluş”.

Bineînţeles că apar în carte cuvinte româneşti, precum „sărmăluţe”, „mămăliguţă”, „ciorbă”, „mici”, pe care harnicul traducător din Zăbrani, Ernest Wichner, le explică cititorilor germani la subsolul paginilor.

La subsol sunt explicate o serie de nume de personalităţi, precum Caragiale (p. 131 şi p. 68, corect, pentru ca la pag. 92 să apară că a trăit între 1852-1922!), Mihai Eminescu, Creangă, Kogălniceanu, Sadoveanu, Mateiu Caragile, Bacovia, George Călinescu, Tzara, Urmuz, Nae Ionescu, Crohmălniceanu, Nichita Stănescu etc. şi apoi explicate şi sintagme precum „albastru de Voroneţ”, „onirism”, fiare” etc.

Amuzantă este paralela „ŢESĂTURI”\ „TE SATURI”.

Volumul se citeşte cu plăcere şi este, pe alocuri, şi instructiv, mai ales pentru cititorul străin interesat de România şi de literatura română, constituind totodată un document pentru posteritate.

Cred că acesta este cea mai colocvială carte a Cărtărescului.

 

O antologie de teatru contemporan în germană

Sub titlul „jocurile puterii”[3] sunt reunite cinci piese de teatru scrise de tineri autori contemporani într-o carte apărută în Germania cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român din Bucureşti, prin programul TPS.

Ceea ce au comun autorii dramatici antologaţi este faptul că toţi cinci au studiat arta dramatică, fie ca producători fie ca actori, şi că în toate piesele incluse apar aspecte ale exercitării puterii într-o societate în deplin proces de schimbare.

Gianina Cărbunariu (n. 1977 în Bucureşti) se înscrie în rândul membrilor fondatori ai asociaţiei artistice „dramAcum”, care este o platformă independentă pentru dezvoltarea şi realizarea teatrului românesc contemporan. Ea este prezentă cu două piese.

În prima, Tipografic majuscule este adusă la lumină o scenă din 1981 în care este prinsă securitatea în plină acţiune pe diverse planuri în vederea întocmirii dosarului elevului de 16 ani, Mugur Călinescu, care a dat dovadă de curaj sub imboldul programului de radio „Europa liberă”, pe care l-a ascultat de două ori. Din piesă reiese ceea ce ştiam cu toţii: că securitatea nu iartă! Mama copilului afirmă, spre final: „Oamenii au vorbit că… acest copil a fost ucis de securitate, a fost radiat…” (p. 46).

A doua piesă a Gianinei Cărbunariu, Asparagus , îi pune faţă în faţă pe pensionarul englez George şi pe românul cu studii, Dani, care lucrează ca zilier agricol, într-un supermarket, fiecare cu monologul său. Amuzante sunt momentele când George repetă cuvintele spuse de Dani sau când unul continuă ideea neterminată a celuilalt, ori când George răspunde la întrebările pe care şi le pune Dani şi răspunsurile se potrivesc exact ca nuca în perete. Apare aici problema emigraţiei (chiar George, care cu greu mai putea achita ratele la casă, se gândeşte să se stabilească în Bulgaria) precum şi cea a toleranţei.

Piesa dontcrybaby are doi autori, pe Catinca Drăgănescu (n. 1984) şi pe foarte tânărul Eugen Jebeleanu (n. 1988 în Timişoara) şi este o realizare contemporană şi modernă pornind de la basmul Scufiţa Roşie a fraţilor Grimm, în care accentul este pus pe desconsiderarea valorilor etice într-o societate de consum.

La Roxana Marin (n. 1975 în Târgu-Mureş) în MEDE\EA sau Despre fericirea conjugală , pornindu-se de la tragicii greci ca idee, apare omul modern solitar precum şi relaţiile conjugale fragile într-o societate de consum, relaţii care eşuează din cauza lipsei de comunicare.

Interesantă din toate punctele de vedere este şi ultima piesă antologată, Camera 701 de Elisa Wilk (n. 1981 în Braşov), în care sunt reunite patru întâmplări ce au loc în diferite seri în aceeaşi cameră de hotel, cu diverşi protagonişti. În scena cea mai lungă, „Whisky cu puţină gheaţă” apare confruntarea între angajatoare şi angajată, cea dintâi făcând uz de arma de care dispune, cea a puterii.

De remarcat că aceste piese sunt interesante nu numai doar tematic, ci şi prin modul de realizare, iar printr-o inspirată punere în scenă gradul lor de reuşită ar creşte şi mai mult.

Drept pozitiv trebuie remarcat succintul „Cuvânt înainte” al editoarei Irina Wolf (n. 1962 în Bucureşti), precum şi microstudiul De la criza dramaturgiei la dramaturgia ca instrument de schimbare semnat de Andreea Dumitru (n. 1975 în Bucureşti). Ambele îi oferă cititorului german o imagine de ansamblu asupra lucrărilor dramatice antologate.

Se cuvin neapărat scoase în evidenţă traducerile de calitate efectuate de Daria Hainz (n. 1980 în Bucureşti), care locuieşte acum la Viena.

 

 

NOTE:

[1] Elsa Lüder (Hg.): Einladung nach Rumänien. Klassische und moderne Erzählungen aus dem Rumänischen übersetzt und herausgegeben von Elsa Lüder, Edition Noack & Block, Berlin, 2016, 355 p.

 

[2] Mircea Cărtărescu, Die schönen Fremden . Erzählungen, Aus dem Rumänischen von Ernest Wichner, Paul Zsolnay Verlag, Wien, 2016., 303 p.

 

[3] Machtspiele . Neue Theaterstücke aus Rumänien. Herausgegeben von Irina Wolf, Verlag Theater der Zeit, Berlin, 2015, 200 p.