CONTACT

Andreea H. Hedeş, Aritmii, Editura „Neuma”, Cluj, 2015

După un prim ciclu, Munci şi zile , în care investeşte nu doar rafinament livresc ci şi efortul de a construi o poză rebelă, poeta renunţă la complicitatea demistificatoare în favoarea unui discurs cuminte în care îşi încearcă disponibilităţile alunecând spre o apologie mistică. Una din care nu lipseşte „Preamilostivul” şi „Preaînaltul”. În celelalte trei cicluri, Ploaia şi roua, Lamentaţii şi Cântece , poeta foloseşte mai rar pedala deriziunii şi îşi gestionează cu grijă fondul mistic renunţând la notaţia cotidiană şi la aventura existenţială în favoarea unei meditaţii temperate, sobre şi a confesiunii intime:

„Când te priveşte\ în faţă\ afli e eşti\ cu adevărat\ în ochii ei\ priveşti\ vezi\ ce mai rămâne\ din tine\ fărâmă cu fărâmă\ fir cu fir\ de praf\ nedumeririle\ se duc\ asta e tot?\ atât?\ asta e tot?”

(***)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.