logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

PRO MUSICA

 

 

Călin Chendea

 

 

Iubire, teamă şi maşina timpului

 

O foarte bună trupă de rock progresiv, Riverside, vine tocmai din Polonia, mai excact din Varşovia.

Din bibliografiile publicate de billboard.com şi metalmind.com aflăm că povestea ei a început undeva în preajma mileniului trei, în timpul unei plimbări cu maşina bateristului Piotr Kozieradzki. Alături de acesta se afla chitaristul Piotr Grudziński. Se spune că ei ar fi ascultat o piesă a trupei britanice de rock progresiv Marillion. Atunci le-a venit ideea să experimenteze împreună şi acest gen, amândoi cântând la acea dată în trupe diferite de death metal. Şi-au amintit că aveau un prieten comun, un claviaturist, în persoana lui Jacek Melnicki, pe care l-au cooptat alături de ei. Cei trei au început să repete împreună. La scurt timp, şi-au dat seama că mai aveau nevoie de un basist, pentru ca sunetul produs să fie complet. Mariusz Duda, vocalist, basist şi compozitor, a întregit trupa la sfârşitul anului 2001.

După mai multe repetiţii în această formulă, cei patru au fost convinşi că pot realiza împreună un minunat proiect muzical.

Anul 2002 le-a adus două concerte în Varşovia. La începutul lui 2003 au concertat într-un club din capitala Poloniei şi au realizat mai multe compoziţii proprii menite a se constitui într-un prim material discografic. În acelaşi timp, au apărut însă unele disensiuni între claviaturistul Jacek Melnicki şi ceilalţi trei membri. În cele din urmă, Jacek a părăsit trupa, la claviaturi fiind cooptat Michał Łapaj.

Spre finalul anului 2003, Riverside lansează primul lor album de studio, Out of Myself. Succesul de care s-a bucurat discul în Polonia, unde grupul a avut şi o lungă serie de show-uri live, i-a determinat pe cei patru să încerce o versiune a acestui album şi la o casă de discuri din Statele Unite. Astfel, în 2004, Out of Myself apare la Laser's Edge.

În octombrie 2005 au lansat un EP intitulat Voices in my Head, cuprinzând trei piese pe durata a 31,54 min. După o primă lansare care a avut loc exclusiv în Polonia, EP-ul a fost reeditat de casa de discuri americană InsideOut. Aici le apare în 2006 şi cel de-al doilea album, Second Life Syndrome.

În 2007 au avut parte de un lung turneu prin Europa, efectuat cu sprijinul mega-trupei americane de metal progresiv, Dream Theater. Turneul a fost precedat de lansarea albumului Rapid Eye Movement.

În 2009 au înregistrat Anno Domini High Definition la casa de discuri poloneză Mystick Production. La scurt timp după lansare, albumul a devenit cel mai bine vândut disc din Polonia.

Shrine of New Generation Slaves (2013) a fost cel de-al cincilea album de studio, urmat, în 2015, de Love, Fear and the Time Machine.

Mariusz Duda a explicat într-un interviu pentru progarchy.com semnificaţia titlului Love, Fear and the Time Machine, de care este legat şi conceptul albumului. Este vorba, în primul rând, despre acea decizie importantă care e menită a ne schimba viaţa. O decizie cu impact asupra viitorului nostru pe care o luăm fie în perioada de criză a vârstei de mijloc, fie când emigrăm în altă ţară, fie când ne schimbăm job-ul sau când ieşim dintr-o relaţie amoroasă. Momentul în care, hotărâţi, reuşim să-i spunem şefului în faţă: „nu mai îmi place de tine, plec ca să încep o altă viaţă!”, ne dă, pe de o parte, un puternic sentiment de bucurie, de libertate, un sentiment pozitiv, pe care Duda l-a numit iubire (Love). Pe de altă parte, nu avem certitudinea reuşitei în noua viaţă, apare, astfel, teama de necunoscut (Fear) care ne face să recurgem la experienţele din trecut, la imaginaţie şi la intuiţie, pentru a găsi soluţii în viitor. Asta este, în viziunea lui Mariusz, maşina timpului (The Time Machine).

logoPrima piesă a albumului, Lost (Why Should I Be Frightened by a Hat), începe lin, cu câteva acorduri ale sintetizatorului. Vocalistul Mariusz Duda ne introduce într-o călătorie ce seamănă cu cea a Micului Prinţ din povestea omonimă a lui Antoine de Saint-Exupéry:

„I dropped down again/ From a star/ On a desert island/ Full of skies// And I saw a boy/ Looking up/ Dreaming of his future/ From my past.”

„Am coborât din nou/ De pe o stea/ Pe o insulă pustie/ Cu mai multe ceruri.// Şi am văzut un băiat/ Privind în sus/ Visând la viitorul său/ Din trecutul meu.”

Un riff constant de chitară (Piotr Grudziński) se alătură progresiei instrumentale ce acompaniază refrenul, interpretat cald, melodios, de Duda şi care ne duce bine cu gândul la Porcupine Tree şi Steven Wilson, care, de altfel, e şi un prieten apropiat al trupei poloneze.

„Come/ Follow me/ We'll go down where the river flows/ One day/ Just you and I/ We'll find the bridge to the neverland”

„Vino,/ Urmează-mă/ Vom coborî pe cursul râului/ Într-o zi/ Doar tu şi eu/ Vom găsi podul spre ţara de nicăieri.”

Under the Pillow. O piesă mult mai alertă, în care solo-urile chitarei, chitarei bas şi mai ales ale instrumentelor cu clape, ating tensiunea maximă în partea a doua, în care echilibrul este dat de baterie. Vocea lui Duda, mult mai gravă, ne îndeamnă să ne controlăm gândurile şi să le dirijăm pentru a ieşi din zona iluziei.

„You kept yourself to yourself/ Day by day/ Growing delusions in the blue flowerpots// Hey you,/ Rise and shine!/ You must learn to stand your ground/ How long can you hold your breath under the pillow?”

„Tu te-ai păzit pe tine de tine însuţi/ Zi de zi/ Cultivând iluzii în ghivece albastre de flori.// Hei, tu,/ Ridică-te şi străluceşte!/ Trebuie să înveţi să-ţi aperi idealurile/ Cât de mult îţi poţi ţine respiraţia sub pernă?”

#Addicted

Piesa aduce bine cu The Cure prin chitara bas şi bateria, ale căror ritmuri alerte însoţesc în mare măsură vocea mai moale, mai mieroasă, a lui Duda, transformată parcă pentru a se apropia cât mai mult de cea a lui Robert Smith. De asemenea, în partea a doua, un riff de chitară alert şi foarte plăcut seamănă cu cel din cântecul Friday I'm in Love (Cure). Textul e un avertisment pentru pericolul adus de reţele de socializare, de nevoia utilizatorului de a-şi împărtăşi orice bucurie sau tristeţe a vieţii, de a depinde astfel de succesul social-media.

„I feel I have to share/ What I do/ Or where I am/ There's an urge within/I can't ignore// Hashtag me and go/ I'm addicted to your love/ I'm addicted to my aimless drive// I don't have my place/ I'm in here and everywhere/ Just another day in hd frame”

„Simt că trebuie să distribui/ Tot ce fac/ Sau unde mă aflu/ E un îndemn lăuntric/ Ce nu-l pot ignora.// Dă-mi un tag şi du-te/ Sunt dependent de dragostea ta/ Sunt dependent de dorinţele mele aiu­rite.// Nu am locul meu/ Sunt aici şi peste tot/ Doar o altă zi într-un cadru HD”

Caterpillar and the Barbed Wire, o piesă foarte bine lucrată instrumental, riff-uri ascuţite de chitară învăluite într-o percuţie sacadată sunt însoţite, parcă pe un alt strat, de clapele sintetizatorului. Totul e menit să evidenţieze mărturisirile triste ale lui Duda despre o iubire frântă şi încercările disperate de a se elibera de durerea despărţirii.

„But it's so hard to admit/ That I lived without your light/ Trying not to believe that I need it more/ Now the bleeding won't stop/ For I struggled through the barbed wire/ Trying not to believe that I need your love/ Trying not to believe in love.”

„Dar e atât de greu de acceptat/ Că am trăit fără lumina ta/ Încercând să nu cred că mai am nevoie de ea/ Acum sângerarea nu se va opri/ Pentru că m-am zbătut prin sârma ghimpată/ Încercând să nu cred că mai am nevoie de iubirea ta/ Încercând să nu cred în iubire.”

Saturate me evidenţează virtuozitatea basistului Mariusz Duda. Ritmul alert, vioi, pe alocuri dur, á la Dream Theater, este în antiteză cu pasajele vocale, lente, triste.

„Lack of self confidence/ Trapped inside sweet wrappers cage/ Sky is blue – so I've been told// In my invisible „oh” life/ I don't want to feel/ Like I'm no one anymore.”

„Lipsit de încredere în mine/ Prins în interiorul unei cuşti cu înveliş dulce/ Cerul e albastru – aşa mi s-a spus.// În invizibila mea viaţă „uau”/ Nu vreau să mai simt/ Că sunt un nimeni.”

Albumul continuă, în aceeaşi notă, cu piesa Afloat, care are o linie melodică dată de chitara bass, acompaniată doar de sintetizator. Versurile aduc în discuţie teama de singurătate şi dezechilibrul rezultat în urma întreruperii unei relaţii amoroase.

„Dream on, my pain/ My scar/ My thorn/ You've been a part of me/ Let me stay afloat.”

„Visează, durerea mea/ Cicatricea mea/ Spinul meu/ Tu ai fost o parte din mine/ Lasă-mă să rămân pe linia de plutire.”

Soluţia pentru a învinge această teamă vine chiar în piesa ur­mătoare, Discard Your Fear, unde mesajul pozitiv al textului este du­blat de frumuseţea vocii lui Mariusz Duda.

„Discard your fear of the unknown/ Be here and now/ Just find yourself in peace/ Try to free your mind/ Wake up.”

„Renunţă la frica de necunoscut/ Fii aici şi acum/ Doar regăseşte-te în pace/ Încearcă să-ţi eliberezi mintea/ Trezeşte-te!”

logoPovestea ne duce mai departe spre „orizonturi albastre” odată cu piesa Towards the Blue Horizon. Prima parte e asemeni unui frumos cântec de dragoste. Peste acordurile pianului şi ale chitarei reci remarcându-se timbrul lin, cald, al minunatei voci a lui Mariusz Duda.

„Let me tell you a story/ About you and me in those days/ How much passion and joy/ We shared/ How often we turned back time”

„Lasă-mă să-ţi spun o poveste/ Despre tine şi despre mine în acele zile/ Cât de multă pasiune şi bucurie/ Am împărţit/ Cât de des am întors timpul înapoi”

În partea a doua asistăm la o explozie de sunete grele, bateria, chitara bas, împreună cu un cor de voci din spate, construiesc un pasaj instrumental în stil Dream Theater.

Time Travellers, o piesă melodioasă, lentă. Discrete acorduri de chitară rece, care vin să evidenţieze, din nou, calităţile vocale ale lui Mariusz. Textul ne duce în timp înapoi cu 30 de ani, chemându-ne la o meditaţie asupra copilăriei, adolescenţei sau tinereţii.

„Traveling across the fallen earth/ And the foreign lands/ We survived/ To believe that this is not the end/ This is not the time// Let's go back to the world/ That was 30 years ago// And let's believe this is our time”

„Călătorind dincolo de pământul prăbuşit/ Şi de pământurile străine/ Am supravieţuit/ Pentru a crede că acesta nu este sfârşitul/ Acesta nu este timpul// Să ne întoarcem înapoi la lumea/ De acum 30 de ani/ Şi să credem că acesta este timpul nostru”

Ultima piesă, Found (The Unexpected Flaw of Searching), deşi puţin mai comercială, ne induce un sentiment de linişte, de optimism.

„Oooh, it's a lovely life/ You have gone so far/ Don't give it up/ Oooh, it's a lovely life/ You gotta go with/ What you think is right.”

„Oooh, e o viață frumoasă/ Ai plecat departe/ Nu renunța/ Ooh, e o viață frumoasă/ Trebuie să mergi cu/ Ceea ce crezi că e drept. „

Melodicitatea abundentă a vocii lui Duda este întreruptă de un magistral solo de chitară electrică al lui Piotr Grudziński, amintindu-ne de solo-ul lui David Gilmour din Confortably Numb, care a fost plasat pe locul patru într-un clasament al celor mai bune 100 de solo-uri de chitară all time, publicat de revista „ Guitar World ”.

Love, Fear and the Time Machine ne aduce, alături de o mare doză de melancolie, o instrumentaţie fermecătoare, elegantă şi multă melodicitate şi poezie.

 

În ziua de 21 februarie 2016, o mare tragedie a lovit formaţia Riverside, chitaristul Piotr Grudziński trecând la cele veşnice, în urma unui atac cardiac, la numai 40 de ani. S-a pus astfel serios sub semnul întrebării viitorul trupei. Hotărâţi să continue doar în trei, după ce şi-au anulat toate concertele programate în 2016, ceilalţi membri rămaşi au lansat în octombrie 2016 Eye Of The Soundscape – un album în memoria lui Piotr Grudziński, o compilaţie de piese instrumentale, ambientale şi experimentale.