LECTURI PARALELE

Petre Don

Dragostea, ca o intervenţie la avarie*

Poeta Anda Maria Neagoe s-a născut şi trăieşte în Lugoj, acolo unde s-au plămădit mari personalităţi cultural-literare româneşti. Anda Maria Neagoe n-a apărut din neant, ea există şi creează (precum alţii ca ea), pe un sol fertil.

Poeta a debutat în presa literară în anii '80, iar editorial în urmă cu 14 ani, cu volumul de versuri Poem pentru o cauză. După care, deşi scria frecvent, a ezitat să publice editorial, preferând să apară doar prin revistele literare, dedicându-se, probabil, profesiei de medic. Căci Anda Maria Neagoe este specializată în medicina de dezastru.

Cartea, Dragostea are picioare repezi este structurată pe trei capitole, pe care autoarea le numeşte „părţi”. În fapt, fiecare „parte„ a volumului poate fi considerată o carte de sine stătătoare, materialul liric fiind (bănuiesc) adunat de autoare dintr-o perioadă de aproape cincisprezece ani de zile.

Volumul, în ansamblul lui, este o mărturisire a spaimei de singurătate, a lipsei de iubire, în care poeta cere destinului să intervină pentru a i se îndepărta starea gravă de avarie în care simte că respiră. Canonul n-o prinde, nu i se acordează, căci „Nu mă sperie această aventură/ sunt singură şi nu ştiu de ce/ cu vântul la tâmple şi agenda în mână/ orarul nu mi se potriveşte...” (Vântul care răsfoieşte frunzele). Însă poeta nu disperă, dragostea nu este un demon, „dragostea,/ e/ o poruncă Dumnezeiască„ deşi nu îi e bine, căci „nu te încrezi/ niciodată până la capăt.” (Despre dragoste din nou). Este agresată de îndoieli, de falsuri, de prefăcătorie, totul pare regizat în dragoste: „bizarul sentiment/ l-am numi grăbit dragoste regăsită.../ E numai o chestiune de mimică.” (Plural cu bilet rănit de papagal).

Nimic nu e sigur, clipa zboară repede, dragostea poate fi doar o închipuire, ea, „dragostea are picioare repezi/ până să ridici obloanele/ te trezeşti de unul singur/ în lumină,/ strident.„ (Eu sunt stăpân peste da sau nu). Poeta, însă, nu-şi plânge de milă, nu se dă bătută, căci „plânsetul armelor/ nu încape la cină/ duminica/ învăţase/ duelul/ încă din fragedă copilărie.„ (Ritual de iniţiere).

Totul pare zădărnicie, totul este artificial, fals „fără ficţiune/ cu dragostea este ca la război/ graţios şi desfrunzit/ vine iarna şi rămâi în tranşee,/ soldat mărşăluind pe trudnicul drum.” (Sens şi măreţie). Totuşi, uneori mai răzbate şi o rază de speranţă, convinsă că „dragostea iese la iveală/ n-ar fi o crimă/ e doar un spectacol/ cu coduri de onoare” (Coduri de onoare).

Scrisă de un medic, „volumul (Dragostea are picioare repezi) poate fi citit şi ca «o consultaţie» în contralumină, pledând, într-o lume indiferentă, pentru dăruire„, aşa cum spune şi Adrian Dinu Rachieru în prezentarea cărţii.

Anda Maria Neagu a scris o carte profund-sensibilă, iar Editura Excelsior Art din Timişoara a realizat din ea un obiect frumos, care onorează raftul de bibliotecă. Nu e mai puţin adevărat că la acest lucru au contribuit şi Petru Vlad Neagoe şi Răzvan Florin Neagoe care au realizat coperta şi ilustraţiile cărţii.

Aşadar, grăbiţi-vă s-o citiţi, căci „Dragostea are picioare repezi”!

* Anda Maria Neagoe, Dragostea are picioare repezi, versuri, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2016