logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Constantin Dehelean

 

 

 

Despre Continentul România şi Arhipelagul lui*

 

logoSanda Golopenţia este o stălucită reprezentantă a diasporei române. Ea are viziunea acelei cercetătoare pentru care societatea românească nu poate fi salvată decât prin refacerea legăturii cu perioada interbelică, continuându-se astfel efortul de a aduce cercetările sociologice pe fireasca lor platformă. Românitatea este un ansamblu, un dat imuabil, care nu există în sine. Devine puternică doar prin scoaterea la lumină a filonului perenităţii. Este clar că naţiunea română are această forţă, bazându-se, însă, şi pe substratul ei rural, specific.

Crescută şi educată în spiritul mitului gustian, autoa rea este fiica lui Anton Golopenţia, şi a Ştefaniei Cristescu, străluciţi antropologi şi sociologi. După emigrarea în 1980 ajunge o distinsă şi tenace profesoară la Brown University, Providence, S.U.A. Lingvist, semiotician şi eseist, antropolog şi enolog redutabil, neobosită cercetătoare în diferite zone ale umanioarelor, este, nu în ultimă instanţă, şi o ambiţioasă editoare a cărţilor părinţilor de excepţie. Publică peste 20 de volume de antropolgie, sociologie, lingvistică, semiotică, eseuri.

Sanda Golopenţia, prin volumul Arhipelagul gustian. Contribuţii la istoria Şcolii sociologice de la Bucureşti (Editura Enciclopedică, 2016) construieşte, pe o structură cronologică, acoperind o perioadă lungă de timp, o carte valoroasă. Primul text a fost publicat în 1983, imediat după emigrare. Celelalte apar după 1989, toate formând, precum palma, cinci degete ale unei mâini, care stăpâneşte absolut domeniul sociologic. Prima parte a volumului, intitulat Instituţionalizare, dezinstituţionalizare, continuări este, de fapt, descrierea drumului, a traiectoriei Şcolii de sociologie de la Bucureşti. Este vorba de momente destul de puţin cunoscute: apogeul cercetărilor gustiene, perioada nesigură de după război, suprimarea cercetărilor şi a Institutului, precum şi revenirile parţiale, frânte şi discontinui de pînă la 1989. Se continuă, apoi, cu informaţii legate de editările critice de documente, precum cercetările de istorie orală, ori de etnologie, pe care autoarea le are în vedere, în prezent şi în perspectivă. Masa cea mai vizibilă a volumului este importantă, în primul rând, prin studiile şi cercetările din secţiunea intitulată Teren: monografii, echipe, anchete. Pe Cristina Galitzi, un sociolog român interbelic, cu studii în străinătate, în special americane, aprofundate, şi care este capul de afiş al cercetărilor sociologice ale epocii, autoarea o aşează printre cercetătorii sociologi români de primă linie. Despre aceasta comentează Sanda Golopenţia într-un studiu cu o puternică aplecare asupra istoriei contemporane a sociologiei româneşti. Aflăm că C. Galitzi revine de la studii acasă şi, cu primele experienţe profesionale în Statele Unite, declanşează în Romania cercetări fundamentale. Sanda Golopenţia deschide secţiunea cu o examinare a amplei ei cercetări de teren, consacrată imigraţiei române în America, şi publicată la New York în anul 1929, şi încă netradusă în limba română. A treia secţiune intitulată Tânăra generaţie este un racursiu printre conceptele despre societate (în special cea rurală) ale noilor investigatori (ale tinerilor cercetători, care nu au participat la campaniile monografice în echipele studenţeşti gustiene). Secţiunea Publicaţii şi proiecte încă puţin cunoscute, conţine material şi interpretări noi privind revista „Sociologie românească” din perioada interbelică, despre al V-lea volum proiectat, al Enciclopediei României, care nu a mai ajuns să fie publicat, şi despre al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie preconizat a avea loc la Bucureşti în 1939, şi care s-a ţinut, cum am mai spus, la Roma în anul 1950, dar la care sociologii români nu au fost prezenţi. În sfârşit, ultima secţiune,   Oameni şi destine, prezintă pe doi monografişti, Ştefania Cristescu şi Petre Ştefănucă, şi pe un colaborator de excepţie, Aurel Bauh. Nu uităm să precizăm că aceste două texte au un puternic conţinut afectiv. Primul are în vedere pe mama, iar ultimul are în vedere pe un faiomos artist fotograf din perioada interbelică.

Cercetătoarea are în vedere, mai ales, spaţiile româneşti extreme, în special cele de la răsărit şi de la miazăzi. Ea concentrează, într-un compact volum, studii şi documente de valoare (în măsura în care Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu, Anton Golopenţia, C. Galitzi, T. Herseni, H.H. Stahl, Ştefania Cristescu, M. Pop, Petre Ştefănucă, Sanda Golopenţia însăşi, ori Mihail Cernea, exemplifică, prin cercetările lor, tocmai firescul acestui concept sociologic al perenităţii spaţiului românesc).

Şcoala sociologică de la Bucureşti, parcurge o perioadă dramatică, între anii 1935 – 1948. Congresul al XIV-lea Internaţional de Sociologie, preconizat a avea loc la Bucureşti în 1939, datorită războiului şi a instaurării regimului comunist în România, se va ţine cum am mai spus abia în 1950 la Roma. A doua conflagraţie mondială, convenţiile şi strategiile postbelice nu considerau viabile constatările sociologilor, mai ales pentru arealul central şi est european. Sociologia făcea loc geopoliticii. Însuşi Anton Golopenţia socotea geopolitica o ştiinţă care studiază potenţialul statelor precum şi dinamica schimbării mediului geopolitic. El spunea că geopolitica este un fel de meteorologie politică.

Aflăm, de asemenea, că eseurile din volum au apărut în publicaţii cu o circulaţie destul de restrânsă („Secolul 21”, revista „Transilvania”, Sibiu, revista Sfera Politicii”, „Revista Română de Sociologie”, Sociologia românească”, „ Acum 2011”, Braşov, „ Etudes Sociales”, Paris), meritul Editurii Enciclopedice fiind acela că a construit un top extrem de valoros pentru cercetătorii actuali.

Lucrarea are ca trăsătură fundamentală ieşirea din pionieratul cercetărilor gustiene, ea fiind pusă într-un registru al cercetării începutului studiilor de sociologie, nu şi al studiilor de sfârşit de etapă.

 

* Sanda Golopenţia, Arhipelagul gustian. Contribuţii la istoria Şcolii sociologice de la Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2016