logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Petre Don

 

 

Amurgurile Eugeniei*

 

logoPrin anul 2012 am participat la o manifestare li­terară cu public, unde trebuia să prezint o jună poetă. Manifestarea era în aşa fel structurată încât câteva persoane din asistenţă au citit şi ele din creaţiile lor. La urmă, m-am dus la una dintre acestea şi i-am spus: Doamnă, aveţi talent! Era Eugenia Ponta Pete.

Apoi, peste câtva timp, m-a rugat să scriu ceva în cartea ei de debut , Cioburi de cristal . I-am scris o scurtă prefaţă.

Eugenia Ponta Pete provine dintr-un mic orăşel de câmpie, Pecica, acolo unde se derulează o febrilă activitate culturală, acolo unde funcţionează un cenaclu literar. Orăşelul nu este tocmai necunoscut din punct de vedere literar, el fiind acelaşi de care se leagă două nume din domeniul literaturii: Lucian Emandi (care dă şi numele cenaclului de care pomeneam mai sus) şi Viorel Gheorghiţă – scriitorul care a cunoscut închisorile dure ale comunismului, voci distincte în arealul literar din vestul ţării. Şi nu numai acolo.

Revin. După Cioburi de cristal , 2013, Eugenia Ponta Pete a mai scris încă trei cărţi: Flori de tei , 2014, Verde albastru , 2015 şi a treia, cea de faţă, Amurguri mistuite , 2016.

După cum se vede, autoarea publică de la debutul său editorial în fiecare an câte o carte, parcă doritoare să recupereze timpul neroditor de versuri de până atunci.

Amurguri mistuite are trei capitole: în primul, Petale de lumină , sunt grupate poemele scrise în vers liber; în cel de-al doilea, Gânduri împletite conţine numai poeme în vers clasic, de la cele două silabe (Perechi , pag. 51) până la versuri ample, 14 silabe cu cezură (O frunză, pag. 66); cel de-al treilea capitol, Rădăcini, este de fapt o scurtă antologie care adună titluri publicate în volume colective de dinaintea debutului cu carte de autor, versuri scrise atât în stilul clasic cu ritm-rimă, cât şi în cel liber, cu vers alb şi rimă interioară.

Cartea Eugeniei Ponta Pete este o introspecţie a dra­gostei, a exprimării iubirii în mai toate ipostazele ei. De la dragostea filială (Celei pierdute, pag. 75), la dragostea pentru locurile natale (Rădăcini, pag. 73) sau – cele mai multe – la dragostea eternă, pur şi simplu. Evident, poeta are şi poeme de notaţie, în care metafora primează, descriptivul trecând pe planul doi, când iubirea se îndreaptă spre idee, spre inefabil.

 

Dar talentul indubitabil al poetei se manifestă în cel mai natural mod atunci când verbul respiră dragoste, când timpul lasă în urmă mituri, căci „În pântecul pă­mântului/ orologiul frământă clipele/ de zbateri înfiorate...” în timp ce ielele nopţii „cu picioare desculţe/ încoronate cu flori de lumină” sunt martore fulgurante ale întâlnirii cu iubitul, „cel de pe urmă crai al meu” (Noaptea de Sânziene, pag. 21). Uneori iubirea este carnală, vizuală, indecentă: „Iar poate-atunci, să-ţi fie ţie bine/ Nici mie n-ar putea să-mi fie rău:/ Cu tine-n trup, m-aş îngriji de mine/ Ştiind că trupul meu e trupul tău” (Dac-aş putea, pag. 60).

Alteori iubirea e delicată sau iluzorie: „Ochiul încercănat al zilei/ se-nchide/ să mă zboare/ în visul tău...” (Pleoape, pag. 45) sau: „...nu ştiu cum faci/ de m-aşterni senină/ în întreagă liniştea ta” (Discret, pag. 25).

Nu e mai puţin adevărat că Eugenia Ponta Pete nu se străduieşte prea mult să fie sofisticată, să scrie o poezie complicată, cu apetit adânc filozofic. Poezia acestei cărţi este pentru cititorii obişnuiţi ai bibliotecilor, acei cititori care trec dezinvolţi pe zebră şi care văd vigilenţi gropile de dinaintea lor.

Căci, după cum spunea şi Anton Ilica în prefaţa cărţii, „Volumul Amurguri mistuite are toate ingredientele pentru ca autorul să fie satisfăcut de pretenţiile cititorilor săi: discurs, culoare, mister şi me­taforă”.

Cartea, apărută la Editura Mirador , Arad, este una deosebit de plăcută ca obiect de pus într-un raft de bibliotecă, la acest lucru contribuind şi Nelu Pitic, autorul coperţii precum şi Mircea Buzurin, realizatorul foto-copertei a patra.

 

 

* Eugenia Ponta Pete, Amurguri mistuite, Editura Mirador, Arad, 2016, 89 p.