CENACLUL „PAVEL DAN”, TIMIŞOARA

Mariana Gunţă

***

lângă pat

cineva dansează

cu bastonul străbunicului

plapuma îşi trage faţa peste mine

adorm

într-un rânjet ciudat

incoerent

***

stela trebuia să primească un măr

o dată pe săptămână

i-am dat vreo şase

mă gândeam să nu păţească ceva

mi-a mulţumit şi m-a recunoscut de-atunci încolo

(când stela a lovit odată în poartă

când şi-a recunoscut mama pe drum

când nu şi-a păstrat niciun mânz

când a vrut să galopeze sălbatic când stela a fost dusă la abator)

duminica se schimbă în bătaia de degete

aici

ascult nodulii copţi ai căştilor

***

în brad

nu mai bat clopoţei fermecaţi

de când nu

mai există moş crăciun

răsucesc draperii atinse de păianjeni

şi regatul lor este cu mult peste al nostru

(între timp aprind aragazul

pe ochiul care merge mai bine)

***

aici e cald şi plăcut

şi mirosul de gutui este mai puternic

decât altădată

de la scaun şi până la uşă

trec poveşti cu furculiţa şi bobul de mazăre

cu leopardul şi antilopa

mai multă amorţeală

calc pe oriunde se poate călca

iar cum aici e cald şi plăcut

desfac din borcane câteva fire

le trec prin urechea acului

parcă friptura este o pânză de calitate

pe care fermentează culori

***

în oraș se cade în genunchi

de rinocer

spuma iese

din piepturile noastre

împinse forţat

în asfalt

***

guri mari de euforie

împodobesc schimbatul în pijamale

privesc articulaţiile cum se adulmecă

una pe alta

sunt un nerv coagulat

retezat şi luat cu făraşul

înapoi în pat

***

mă întorc pe

partea stângă în pat

ca să dau faţă în vis

cu fantoma care

nu-mi dă drumul de mână

de când dorm