logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

CENACLUL „PAVEL DAN”, TIMIŞOARA

 

 

Roxana Diaconescu

 

#z1

am porii deschiși-rapiţa bate cuie la întâlnirea cu autostrada A1

 

mâine vor fi 30 de grade. aprilie n-a mai arătat niciodată așa

iar soarele pare să se agaţe de gâtul maică-mii în oglinda retrovizoare

ea nu știe ce știu eu, taică-meu nu vede ce văd eu; dă radioul mai tare

cum? dă radioul mai tare

e mai cald.

porii deschiși aspiră particulele de praf din tabureţi.

suntem pierduţi într-un vortex;

poimâine vor fi iar 10 grade

-păstrează bocancii–

încă nu e vremea încă nu e vremea încă nu e vremea.

 

cine știe când ni se vor mai deschide porii,

cine știe când ne va mai fi cald–

se vor cristaliza particulele de praf pe florile de rapiţă.

#z2

ai stins lumânările–

nu mai e duminică.

lumânările se sting când nu e duminică

întrerupătoarele se sting când nu e duminică

ochiurile de aragaz se sting când nu e duminică–

când se vor stinge stelele va fi tot într-o zi care nu e duminică–

atunci nu vor mai fi lumânări, nici întrerupătoare, nici ochiuri de aragaz

nici astrologi.

va fi o zi care nu e duminică

și va fi atât de multă liniște încât dumnezeu

poate

va crea iar o zi când să se odihnească.

 

#z3

la intersecţia dintre vene

*ai grijă la ochi

vei vrea să vezi cum s-au desfiinţat până și trecerile de pietoni

spre casă.

 

 

#z4

pe lângă liliecii înfloriţi mașinile cu bass cutremură ferestrele.

1, 2, pășesc pe sub ei și doamne

ce-mi mai plac– nasul mă gâdilă

palme cu bășici dor de pocnesc
hotspoturile cu apă.

ţi-ai luat Xyzalul azi?

nu.nu sunt alegică. nu vreau să-l iau. ignor farmaciile și privirile de doctor. toţi se cred doctori

1,2, vine spre mine– e un domn pe bicicletă – pare ok.

mâncaţi-aș pizda– trece pe lângă mine –

 

pe lângă liliecii înfloriţi mașinile cu bass cutremură ferestrele

în zgomotul lor temeliile nu rezistă

pe mod silenţios.

 

 

#z5

între două scobitori

tigrii răcnesc.

cravatele au cucerit lumea/ ceri la abc un pachet de ţigări – primești o cravată/bagi suta în halatul alb –primești o cravată/iei o carte de la anticariat – poate Zenobia sau altă femeie – primești o cravată/

în cuști

mieii sufocaţi numără cravatele-cum aleargă-cum aleargă-cum aleargă-cum aleargă

obosesc

sunt prea multe noduri de înghiţit

e mai fain să privești maimuţe.

 

#z6

poate

am tăiat cuvântul. hai să fim două scame, scaieţi, ceva din lumea buruienilor.ambrozie.fân. hai să facem lumea asta alergică și să inventăm un nou cod morse.

nu-i nimic.nu-i nimic.

vor fi toţi cu mucii până-n creier

-trompa lui eustachio înghite echilibrul, pocnește dopuri de ceară

ca pe niște balonașe–

vor simţi cum alunecă mucii pe gât

ca niște copii pe-un tobogan gonflabil la un festival de vară.

 

noi vom pluti printre seminţe de păpădie

vom fi martori

vom simţi cum tot orașul intră la menopauză

 

#z7

parcă-i deșert acolo; pipăi cu degetul cum se scurge nisipul ca-ntr-o clepsidră.

e o naștere – poate mai rău –

capcane de urși la răscrucea dintre uter și tine

 

am adus pe lume pietre; strălucesc ca niște giuvaere din Cape Town pe fundul toaletei.

#z8

fandări peste fandări

tu erai mai presus

de Nostradamus cu tot haremul lui de manechine.

și ce-ţi mai plăceau căţeii ăia ce-alungau vampiri, hoţi, nu prostituate

nu-ţi face griji

de data asta n-am să mai scot sticla de Dorna în prezenţa ta

voi fi cuminte și stilată ca Audrey Hepburn.

 

#z9

Ciorapii ei mirositori de damă pe strada Frumoasa mă-nvelea cineva

iarna bezna e mai caldă

în mașină diferenţă de kilometraj *între respiraţii*

afară mișună poliţia

tu du-te-n jos centura de siguranţă e pusă

nu ne mai rămân decât 22.244 de zile de trăit și avem mult de mers

până la capătul lumii

să gâdilăm moașele la urechea stângă

– cu gemetele și tic-tac-urile noastre –

(&)

micuţa pruto s-a născut între paranteze

îi plăcea – era sigur, era cald;

iubea zilele de vară când o salutau bunicii altora – odată unul i-a dat un măr

(și-ar fi dorit să fie de la bunicul ei alcoolic)

 

micuţa pruto s-a născut între paranteze

de-aia îi era frică să meargă la magazinul din colţ

când nu o alerga Rex

când nu pierdea la șah

când nu își pieptăna părul

– se adunau cuiburi de praf printre nodururile de la împletitură –

ieșea dintre paranteze

lua o gură de aer

 

 

afară era cald – se topeau gheţarii – teroriștii doborau Turnurile Gemene

și atunci se reîntorcea

ca-ntr-un balon de la circ.

 

 

eu nu scriu poezie

 

o face prea bine musca moartă de pe pervazul facultăţii

și cutia transpirată de mâncare de la cantină.

o facem și noi de jur împrejurul unei rondele de bake rolls.

cât ne ţinem de degetele mici

și ne îmbolnăvim de sex ca de rabie.

dar nu eu. eu nu scriu poezie.

îmi las părul blond vopsit să crească până la tălpi

să mă pot învălui cu el și să ascund doar

săgeţi & rândunele

în privirea afumată de eyeliner