CONTACT

Mircea Petean, Catedrala din auz , Editura Limes, 2014

Poemele ligure din acest volum s-au născut, în mare parte, chiar la faţa locului, la Genova, cu ocazia unui important eveniment de familie: naşterea nepoatei poetului. Poet harnic şi neobosit şi editor şi mai laborios, Mircea Petean reeditează volumul scris în 2009 şi adaugă ecourile critice din jurul unei trilogii scrise după o altă trilogie, Cartea de la Jucu Nobil. Volumul a luat premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Amestecul de naraţiune personală şi fantezie eseistică în jurul unui alter-ego numit Nicanor, constituie eşafodajul acestei poezii, centrată pe o metaforă valorizată la maximum:

„încetul cu încetul/ în anii din urmă pe măsură ce/ pierdui din voluptatea scrisului/ exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită/ dobândii voluptatea rostirii// în marginea ei când nici nu te-aştepţi se cască abisul tăcerii// un copil – acelaşi căruia îi plăcea să aşeze bănuţi pe şine/ şi să-i contempleze calzi turtiţi în palmă după ce trenul trecuse/ peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale –/ aruncă pietre şi ascultă cu urechea ecoul din adâncuri”

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.