CONTACT

Ligia Dan, Metonimiile morţii , Editura Tracus Arte, 2015

Volumul de debut al Ligiei Dan începe cu un poem dedicat memoriei lui Al. Muşina, un amestec de artă poetică şi protest surd, de provocare şi hiperrealism. E o poezie anatomică, cu multe secţiuni prin imaginarul unei „fete cuminţi”, cu „tatuaje traumatice” ce contrastează cu titlurile din al doilea ciclu, O lume minunată. Sunt metonimii ale vieţii şi morţii, ale aşteptării şi dezamăgirii. Poeta survolează societatea de consum şi civilizaţia cu ironie şi cu o detaşată „conştiinţă ergonomică”, dar e capabilă şi de experimente de tipul Despre cum să scrii un volum de poezii într-o singură noapte pentru a fi mai aproape de iubitul tău . Poezia ei are o utilitate imediată şi o prospeţime a vârstei, pe măsură ce descoperă un algoritm al îndoielii:

„m-aş tunde la zero/doar pentru ca tu/ să-mi mângâi craniul îndelung.// te-aş trezi, apoi, din somn/ în miezul nopţii/ să-ţi torc în el umbra feţei/ aşezată direct pe pielea mea./ poate că doar aşa m-aş netezi pe dinăuntru/ ca o cuvertură întinsă/ de către Dumnezeu/ cu palma.”

(***)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.