LECTURI PARALELE

Gheorghe Schwartz
prozator, Arad

Un idol asasinat tocmai de cei ce-l adoră*

Nu am intenţia să analizez aici situaţia scriitorului de limbă română de azi în diaspora, însă, gândindu-mă la multele mari speranţe dintre congenerii mei care au emigrat, constat că n-au prea reuşit să se integreze în fluxul realităţii concrete din noul lor areal geografic şi cultural. Sigur, sunt şi excepţii notabile (în frunte cu Norman Manea), dar printre cei mulţi, aceştia reprezintă doar excepţii… Iar una dintre excepţiile fericite este indiscutabil Gheorghe Săsărman.

Inteligent, cult, tenace în toată modestia sa, Gheorghe Săsărman a rămas un scriitor extrem de incitant. Recentul său volum, Adevărata cronică a morţii lui Yeşua Ha-Nozri, aduce în scenă un subiect venit din ceea ce aş numi realismul fantastic: într-o dimineaţă devreme, nişte poliţişti din München descoperă azvârlit lângă statuia Fecioarei – Patroana marelui oraş – un trup agonizând înfăşurat într-un linţoliu. O ambulanţă îl duce chiar la spitalul Ordinului Adoratoarelor Patimilor lui Isus, unde este tratat cu mult profesionalism şi unde se constată, aproape de la început, că muribundul este marcat de atât de cunoscutele răni ale consecinţelor unei flagelări sălbatice, precum şi ale crucificării. De altfel, după o miraculoasă revenire din apropierea morţii, omul găsit lângă statuia din Marienplatz, lângă Mariensäule, este identificat mai înainte de către un erudit doctor în teologie, liber cugetător militant…, că ar fi Iisus din Nazaret, iar, apoi, cel adus la reanimare îşi spune şi el foarte natural „Yeşua Ha-Nozri”!

Din această situaţie, aparţinând mai degrabă de un roman SF, se trece la o palpitantă tramă de percepţie: cartea se deschide cu două moto-uri: unul din Matei 24, 4-5 (Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice „Eu sunt Mântuitorul”. ) şi al doilea din Lev Nicolaevici Tolstoi (Dacă Hristos şi-ar face acum apariţia, i s-ar cere un autograf şi nimic mai mult.) Numai că demersul lui Săsărman nu se opreşte nici pe departe aici. Ar fi prea simplu, prea tezist. Intriga, într-o succesiune filmică, ne prezintă marile surprize ale cuiva – fie Acela chiar Fiul Domnului (dar nu ştim nici până la sfârşit dacă a fost vorba într-adevăr de Acela), surprize ale cuiva venit dintr-un timp de mult apus, surprize născute nu numai din uriaşul salt tehnic, ci, în special, din ceea ce a devenit doctrina faţă de intenţiile Sale. Dar intriga ne prezintă şi surprize la fel de mari pentru contemporanii noştri: Cel Aşteptat le apare cu totul altfel decât şi-l pot ei imagina.

Ambalajul de film poliţist, cu toate accesoriile intrigii în domeniu, ironia şi ritmul extrem de palpitant al acţiunii, nu constituie decât butaforie: nimic, nici chiar marile teme ale devenirii, nu constituie monumente din marmură incasabilă înfăţişând aceeaşi imagine o dată pentru totdeauna. Chiar dacă ceea ce ne place să numim „evoluţie umană” ţine mai mult de tehnică, folosirea acesteia în uriaşul ei progres – etica – nu s-a schimbat de-a lungul epocilor. Adică nu s-a schimbat omul, ci doar posibilităţile sale de a elibera noi energii. Ceea ce – şi aici se găseşte marele paradox – a modificat radical percepţia individului asupra a tot ce este în jurul său. Precum şi în el însuşi. Percepţia şi nu neapărat substanţa.

Adevărata cronică a morţii lui Yeşua Ha-Nozri este o carte ce poate deveni oricând un film de mare succes. Un film doar de mare succes dacă s-ar ecraniza acţiunea, însă un film profund, în primul rând, dacă ar sublinia marile întrebări reieşite din scenariu, întrebări la care fiecare trebuie să-şi răspundă singur în legătură cu modul cum înţelege celebrul monument din marmură. Marile întrebări pe care le sugerează Gheorghe Săsărman în această carte uşor de citit şi mult de gândit.

P.S.

Şi vorbind despre multele mari speranţe dintre congenerii mei care au emigrat şi n-au prea reuşit să se integreze în fluxul realităţii concrete din noul lor areal geografic şi cultural, dispărând la orizont, Gheorghe Săsărman rămâne vizibil, acelaşi cu sine şi aici şi acolo:

- în Germania, multă vreme principalul animator al revistei APOZIŢIA, al cărei redactor şi „co-autor” între, 2005 şi 2010, a fost. Revista APOZIŢIA, în condiţii grele, le-a mai dat o posibilitate scriitorilor români din Germania să se exprime;

- în lume, Gheorghe Săsărman rămâne vizibil cu cărţi asemenea celei despre care am vorbit.

* Gheorghe Săsărman, Adevărata cronică a morţii lui Yeşua Ha-Nozri, Polirom, Iaşi, 2016.