logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Petru M. Haş
poet, Arad

 

 

Amânarea, peisajul şi călătoria*

 

logoCe face omul în viaţă? Amână, se ipostaziază în peisaj; înregistrându-l într-un desen cu stări şi imagini şi călătoreşte. Călătoria este însăşi viaţa. Sau viaţa este numai o călătorie spre altceva. Altceva este ceea ce omul caută mereu. Dar altceva se tot ascunde, îi place să fie iluzoriu. Iar omul trăieşte atunci cu sentimentul că deşi caută şi tot caută (alt)ceva, găseşte nimic. Vidul. Vacuitatea. Aşa constată şi poeta Ana Pop Sîrbu în culegerea sa anterioară de poezii, intitulată Poesii: „Totul e gol. Lecţia de viaţă nu e grandioasă.” (Vacuitate ). Mai încolo este misterul. Misterul este curiozitate şi incertitudine. Adică: ce? Ce ar putea fi grandios?

Poeta, aflată acum la a opta carte, este uneori ermetică, oraculară, misterioasă, tentată de ezoterism, dar şi de exotism, când nu cultivă interioarele adumbrite, şi acestea misterioase.

Având o bună instrucţie filosofică ea este cum vedem reflexivă. Poate tocmai pentru că firea ei este reflexivă, a preferat o asemenea instrucţie. Tocmai din firea contemplativ/ autocontemplativă şi din sensibilitatea lirică întemeiată pe proiecţiile, adesea melancolice, ale eului se nasc poemele sale.

Eudemonie. Eudaemonia, noua sa carte de poeme, ne pune în proximitatea unei discipline filosofice, etica aristotelică. Legată de fericire, de prosperitatea omului. Etica fericirii la Aristotel este apropiată uneori de etica virtuţii, dar apropierea nu funcţionează absolut. În chestiunea fericirii, unii pun accent pe plăcerea simţurilor, alţii acordă atenţie detaşării de bunurile lumeşti. La Toma d'Aquino fericirea înseamnă contemplarea eternă a lui Dumnezeu. Considerând că şi în exerciţiul poetic există o anume plăcere a simţurilor şi că textele Anei Pop Sârbu se întemeiază pe contemplarea lui Dumnezeu, am situa textele sale între cele două alternative ale eudemonismului.

Şi sentimentul părăsirii produce uneori o stare euforică, ca abandonarea în locuri pustii. În noiembrie. Primul capitol al cărţii de faţă se deschide emblematic tocmai cu un astfel de poem: „Pe o sârmă stau păsări/ negre, albe/ Se afundă-n dimineaţa de noiembrie/ Văd norii, Nilul,/ Eternul azuriu/ Şi eu sunt o pasăre oarecare/ Pe un deal părăsit” (Dimineaţa de noiembrie ).

Păsările sunt aici „Negre, albe”, ceea ce sugerează o undă de melancolie. Contemplativitatea este în viziunea „norilor” şi a „eternului azuriu”. Comuniune cu nemărginirea. Marcată cultural de marele fluviu care veghează străvechi monumente funerare, evocate de poetă în alte texte ale sale. Aspiraţia spre misterul altei lumi, unde pesemne ar sălăşlui „grandiosul” este în metafora subtil detaşată: „Şi eu sunt o pasăre oarecare”.

Nu e de mirare că există viziuni ascensionale: „Urcam muntele/ Fapte fragile mă loveau/ De pereţi atmosferici./ Cineva scria vieţi inexistente, texte în dezordine...” (Pereţi atmosferici ). Ezoterism spaţial scris de „cineva”. Poeta este ipostaza preotesei care pronunţă oracolul în vechime, în textele despre întâmplări ale lumii sau despre sine.

În Drumeagul, poem în care „Luna stă cu faţa întoarsă”, „Un muşuroi/ Se îngroapă tot mai adânc”, peisajul este animat de o pictură cinetică: „O fată trece pe lângă fântână”.

Sentimentul trecerii, al dispariţiei iminente este accentuat în acest capitol (Amânarea ), în mai multe locuri. Să menţionăm unul: „Repeţi moartea zi de zi,/ Un glorios exerciţiu” (Exerciţiul ). În „Exerciţiu”, moartea este askezisul grav al vieţii. El are loc zi de zi, începe cu dimineaţa, continuă cu gesturi de interior, care aduc osteneala: „Osteneşti până ajungi la el”. Este ritualul unei lumi „închise definitiv”, în care atitudinea finală este una iluminată, reflexivă, imprimată de cromatica amintirii: „te aşezi pe prag/ Şi-ţi închipui lanuri de rapiţă”. Pentru că şi „bătrâneţea arămie” tot o vietate este, „O vietate, ca oricare alta” (Săgeata )

Nostalgia existenţei rurale dispărute, care i-a inspirat lui Lucian Blaga reflexii profunde, apare aici în ipostaze inedite: „Azi nu vreau să mor printre rânduri /.../ mă voi sui în ultimul tramvai,/ crezând că-s într-o căruţă cu fân/ Părul, inima, umbletul nu vor mai simţi/ Înghesuiala. Ultimii vor coborî la prima”. (Fără titlu )

Într-un alt capitol vocea interioară bulversează macro-universul: „răstoarnă constelaţii”. Fenomenul se manifestă ritmic, „Din când în când”, funcţie de relaţii intime, misterioase, între om şi marele univers. Textul închide elemete ce ţin de mişcarea stihială blândă, aproape estompată: „O boare închide sihastre pietrificări”, unde lutul acţionează ca un mecanism ce înregistrează timpul ocult: „pământiul arătător de lut” (Şoapta din interior ).

În Cumpene, iniţierea are drept spaţiu două elemente, elementul amfibiu şi elementul eteric, întunericul şi lumina, teluricul cu mineralele sale. Impactul este resimţit semnificativ: „Sihaştrii sunt izbiţi de cumpene /.../ freamătă aramă, argintul, roua...”

Eudemonie. Eudaemonia este o carte structurată în trei părţi bine armonizate: Exerciţiul amânării; Peisaj barcelonez; Călătoria. Ea apare ca o ediţie bilingvă: română şi engleză. Versiunea engleză aparţine domnişoarei lector dr. Aba Carina Pârlog, care îi scrie şi postfaţa, Limbajul volatil al sferelor. Postfaţa este şi un eminent excurs despre arta traducerii dintr-o limbă romanică într-o limbă germanică şi dificultăţile acesteia.

Valoarea constantă a cărţilor Anei Pop Sârbu a fost dovedită de comentarii critice pertinente, între care şi cele aparţinând Abei- Carina Pârlog: „Limbajul volatil al sferelor formulat de către poetă ne transpune într-o lume spaţială nebănuită, unde trecutul, prezentul şi viitorul se recreează prin prisma sentimentelor trezite de evenimente concrete sau abstracte...” sau Liviu Antonesei care, admirator recent al poetei, scrie pe coperta a patra ca despre o poetă: „revenită în forţă cu volume remarcabile, pe trei am avut prilejul să le comentez...”

 

 

* Ana Pop Sârbu, Eudemonie. Eudaemonia, Editura David Press Print, Timişoara, 2016