BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

Zachary Schomburg
este tatăl a 35 de copii, dintre care niciunul nu e vizibil. Sunt atât de micuţi că trăiesc în părul lui. Ei sunt cei care au scris aceste cărţi: The Man Suit (2007), Scary, No Scary (2009), FJORDS vol. I (2012) şi The Book of Joshua (2014). Zachary Schomburg e o fetiţă. Zachary Schomburg e un vârcolac vorbăreţ şi editor la Octopus Books. Trăieşte în Portland.

Să te îndrăgosteşti de gândul de moarte

Să te îndrăgosteşti de gândul de moarte e un fel de a nu muri, de fapt. Laşi doar gândul să te strângă în braţe. Dacă vrei să iubeşti cu adevărat stai în vârful unui copac şi încerci la nesfârşit să arunci un balon roşu dincolo de râu.

Chioşcul de reviste

Răsfoiam mai multe reviste la un chioşc când 1000 de franci au căzut din poşeta unei doamne. Am acoperit cu talpa cei 1000 de franci sperând să nu observe. N-a observat însă s-a întors şi m-a privit drept în ochi de parcă acolo şi-ar fi pierdut banii. M-am fâstâcit destul de stângaci şi mi-am dat seama că şi ea s-a fâstâcit destul de stângaci. Cândva în viitor vom fi ambii lebede în acelaşi iaz cu gâturile noastre lungi şi negre îmbrăţişate şi strânse de durere.

Diferenţa dintre tristeţe şi suferinţă

Lumea a devenit o pungă cu seminţe. Nu e vina nimănui. Nimic nu se întâmplă din vina nimănui şi ar fi bine să ţinem minte asta. Lumea e doar o pungă cu seminţe şi nu există loc pe pământ unde să le poţi semăna. Aceasta e rugăciunea pe care am invocat-o în casa mamei tale. La ce serveşte această rugăciune? m-a întrebat ea. Nu ştiu. Poate e o rugăciune pentru fiica ta i-am răspuns. Apoi le-am dezvăluit tuturor celor de la masă că diferenţa dintre tristeţe şi suferinţă e locul de unde vine iubirea. Doar ce-am crezut c-am dezlegat misterul, când un pumn a ieşit din orbită.

Cineva se îndrăgosteşte de cineva

Cineva se îndrăgosteşte de cineva dar acea persoană se îndrăgosteşte de altcineva şi aceasta se îndrăgosteşte de altcineva care la rândul ei se îndrăgosteşte de altcineva. Eu sunt cea de-a treia persoană şi tu eşti cea de-a patra. Eu sunt un şofer de ambulanţă şi tu eşti un şofer de ambulanţă. Eu readuc la viaţă pe cineva într-un subsol şi tu readuci la viaţă pe altcineva în acelaşi subsol. Te îndrăgosteşti de altcineva? întreb din celălalt capăt al subsolului dar nu mă auzi. Sunt strangulat de persoana asfixiată pe care o readuc la viaţă şi tu eşti strangulat de persoana asfixiată pe care o readuci la viaţă. Sper că asta e totul. Sper că aşa vom muri cu toţii, în braţele altcuiva, tineri şi frumoşi şi sinceri.

Descântecul animalelor

Cineva mi-a spus mai demult că animalele sunt fiinţe umane sub vrajă şi, dacă te îndrăgosteşti de ele, vraja se risipeşte. De curând m-am îndrăgostit de o lebădă neagră. Am urmărit-o ore întregi cum îşi zburleşte penele de pe gât şi ciuguleşte purecii de pe piept. Sunt convins că ar fi o mireasă minunată, dar tot lebădă neagră ar rămâne. Cândva am periat un cal timp de 3 ani până n-a mai rămas nimic din el. Adevărul e că vrăjile nu există. Lumea e aşa cum ni se arată şi exact aşa cum pare. Iar iubirea e doar vocea noastră plăpândă pe care ne-o şoptim în sânge.

Scrisoare de adio

Dimineaţa, primesc o scrisoare din care aflu că femeia pe care o iubesc a murit, strivită în picioare de elefanţi. N-am văzut-o de ani de zile, dar mă gândesc la ea de fiecare dată când fac patul şi de fiecare dată când pun masa. Mă gândesc la cât de minunat ar fi fost să rămânem împreună. Când ajung la ea acasă ca să-mi exprim condoleanţele, o văd la geam ştergând praful de pe pervaz. Nu pare deloc moartă. Nu arată semne că ar fi fost strivită în picioare, deşi hainele ei par să fi fost presate de o greutate colosală. Bat la uşă şi îmi deschide. Nu ai murit îi spun. Cine eşti? îmi spune. Ce vrei să spui? o întreb. Sunt eu. Însă ochii ei se chiorăsc la mine de parcă aş fi microscopic. N-ai fost strivită în picioare de elefanţi? o întreb. Nu îmi spune. Nici măcar nu-s elefanţi pe-aici. După ce o părăsesc, cu florile în mână, mă gândesc la toate felurile în care poţi muri. Îmi doresc să fi fost moartă, aşa cum scrie în scrisoare. E mai multă sinceritate în acel gen de moarte şi m-am simţit mult mai apropiat de ea atunci.

Cinematograful

Lucrez în casa de bilete a cinematografului când dai buzna şi-mi dai jos pantalonii. Eşti foarte pornită. Îţi dai şi tu jos pantalonii până când ne trezim amândoi goi în bezna casei de bilete, cu pantalonii în vine. Niciunul nu purtăm chiloţi. Spectatorii aşteaptă în rând şi cer nerăbdători bilete pentru că filmul stă să înceapă. Nu pot face asta îţi spun. Din cauză că începe filmul? mă întrebi. Nu, pentru că tocmai am făcut sex cu Barbara. Te îndepărtezi şi te afunzi într-un lac sărat ce seamănă cu laptele. Devii o bărcuţă cu glazură mentolată în loc de piele.

Sentimentele

Am servit o cină zbuciumată cu sentimentele. Am stat la capetele opuse ale mesei şi ne-am evitat privirile. Îmi venea să sparg un balon roşu sau să îmi atârn gâtul de ventilator. Ce s-a întâmplat cu noi? am întrebat. M-am culcat, însă sentimentele au rămas pe canapea şi s-au uitat la televizor până târziu. Dimineaţa, au dispărut, o pungă goală de chips-uri şi o pereche de pantofi lipsă. Peste câteva săptămâni, am primit o ilustrată goală din Paris. Mi-am imaginat că aşa se simte Parisul acum, gata să se mistuie, gata să cedeze nervos, lipsit de cuvinte, numărându-şi zilele rămase. Am mers la alimentară şi mi s-a părut că văd sentimentele făcând cumpărături.

Veveriţa problemă

În drum spre lucru văd o veveriţă călcată de maşină. Deşi zace moartă în stradă, ţine o ghindă în mânuţe. Mă minunez cât de ataşată e de ghindă după ce-a fost strivită în asemenea hal şi azvârlită cu atâta forţă. Mă apropii de veveriţă şi îi văd figura descompusă în bucăţele ca o conservă de cârnăciori în suc propriu stoarsă pe asfalt. Cu câtă hotărâre strânge ghinda în braţe! O ridic de coadă, îmi dau jos cămaşa, o înfăşor bine şi o pun în poşetă. O port sub braţ în timp ce intru în birou şi toţi mă privesc miraţi că umblu în ţâţele goale. Lumea e atât de ţintuită de parcă ar fi fost cusută direct pe pielea universului.

Inspectorul de frigidere

Sunt înfăşurată într-un prosop umed când inspectorul de frigidere bate la uşă. Trebuie să vă verific frigiderul îmi spune. Nu puteţi da buzna doar ca să verificaţi frigiderele oamenilor îi spun, în timp ce aerul rece de afară îmi săgetează coapsele. Dar, doamnă, sunt inspectorul de frigidere îmi spune. Pot să văd o legitimaţie? îl întreb. Inspectorul de frigidere caută în buzunarul de la piept şi scoate o legitimaţie ce seamănă cu un frigider în miniatură. Foarte ingenios, dar nu dovedeşte nimic îi spun. Doamnă insistă el cu îndărătnicie şi dă să intre. Vai, am doar prosopul pe mine îi zic. Liniştiţi-vă, doamnă, sunt un profesionist îmi răspunde din bucătărie. Nici măcar n-am frigider îi spun. Exact cum am bănuit îmi zice. Stau nemişcată în colţul bucătăriei şi încep să bâzâi stins. Se opreşte din notat şi se holbează la mine cu ochi de liliac. Doamnă? Doamnă? mă strigă în timp ce sângele-i dispare din obraji. Îmi desface ferm dar tandru prosopul şi priveşte atent. Pot vedea în ochii lui cât de mult şi-ar dori să redevin umană.

Persoana aşteptată

Un bărbat stă la masă. O femeie îl întreabă Pot să mă aşez şi eu? Bărbatul îi răspunde Îmi pare rău, dar aştept pe cineva. Femeia se aşează oricum şi îi spune Sunt soţia ta. Bărbatul îi spune Nu, nu eşti soţia mea, dar îmi pari cunoscută. Cred că sunt tatăl tău. Femeia spune Ah nu, în nici un caz pentru că eşti fiul meu. Unde ai fost până acum? Se holbează unul la altul până când persoana aşteptată soseşte şi îi aşează bărbatului în braţe un bebeluş fermecat. În timp ce-l ţine în braţe, sugarul creşte văzând cu ochii. Părul i se revarsă pe podea. Cei patru trăiesc într-un viitor unde totul are înţeles, sub un nimb albastru de lumină ciripitoare.

Oamenii cu braţe

Nu aveam braţe. Nici ea n-avea braţe. Să ne îndrăgostim unul de altul a fost cel mai uşor. Aveam atâtea lucruri despre care puteam vorbi: lipsa noastră de braţe, doi cetăţeni infirmi într-o lume atât de crudă şi neînţelegătoare. Când ne-am mutat împreună, oamenii cu braţe s-au ocupat de majoritatea treburilor casnice: grădinărit, gătit, spălat. Întâmpinam unele probleme în a face dragoste, având nevoie de câte o persoană cu braţe în spatele nostru, care să ne îmbrăţişeze şi să ne mângâie. Când închideam ochii, braţele lor păreau nişte inutilităţi cu încheieturi şi vene cu sânge rece. Când închideam ochii, atingerea palmelor străine era mai mult decât aveam nevoie.

Viaţa în spaţiu

Mi-ai promis că vom trăi într-un alt univers, dar când am ajuns acolo totul era la fel: gravitaţia, alinierea stelelor. O femeie pe nume Barbara trăia acolo, exact ca aceeaşi Barbara ce locuieşte alături. Ne-a gătit un tort aniversar tocmai precum Barbara pe care o cunoaştem. Mereu pe fugă, de parcă un pian stă să cadă peste ea, şi cu aceleaşi gene lungi peste care atârnă întunecimea noastră.

Îmi place tehnica ta de luptă

M-am luat la bătaie cu o femeie cu şoldurile cât buştenii şi după ce şi-a încolăcit coapsele în jurul gâtului meu m-a strâns până m-au apucat convulsiile. Acum sunt la spital şi toţi membri familiei mă vizitează, chiar şi cei morţi. Îmi vorbesc de parcă nu i-aş auzi, dar eu aud tot ce spun. Ar trebui să-l deconectăm de la aparate spune bunicul meu mort. Dar sunt viu, voi nu vedeţi? Apoi femeia cu care m-am bătut face ţăndări fereastra spitalului şi se rostogoleşte în cameră. Nimeni nu o poate vedea în afară de mine. E-n pielea goală, înfăşurată într-o scufiţă roşie. Vrea să mă sufoce cu sânii. Coapsele ei sunt moarte curată.

Bancul cu hoţii

Îmi spui un banc în care doi hoţi se ascund de poliţie. Un hoţ se ascunde sub forma unui sac plin cu pisici şi celălalt se ascunde sub forma unui sac plin cu cartofi. Asta e şi poanta bancului, sacul cu cartofi, însă tot ce îmi amintesc eu este felul în care tata mă ţinea pe umăr când eram micuţ, ca pe un sac cu cartofi. Am un sac cu cartofi striga el şi mă învârtea în aer. Cine vrea să-mi cumpere sacul cu cartofi? Nimeni nu dorea să mă cumpere. Pentru că mereu eram doar noi doi.

Căutarea

Maică-mea s-a pierdut în mall în urmă cu trei zile. Cu toţii am crezut c-a murit. Tata, unchiul şi cu mine am căutat-o cu o haită de câini de vânătoare. Planul nostru era s-o găsim după miros, dar am căutat-o insistent doar în patiseria cu fursecuri uriaşe pentru ocazii deosebite şi pe care sunt scrise cu topping mesaje personalizate. De Valentines Day, fac şi fursecuri în formă de inimă.

Clădirea pisicilor nevăzute

Când m-am trezit, era miezul nopţii şi clădirea luase foc. La început nu s-a văzut fum pe coridor, dar apoi a început să apară. Am salvat câţiva bătrâni din căzile lor de baie şi câţiva prunci din leagăne. Afară, aerul era plin de păr. Toţi în afară de mine aveau câte o cuşcă de plastic cu o pisică înăuntru. Creşterea lor nu era permisă în clădire, dar acolo erau toate, o naţiune invizibilă de pisici. Cu toţii mă priveau cu o expresie de hai să nu vorbim despre asta. Hai să nu ne grăbim să înţelegem ce înseamnă să fim iubiţi pe ascuns. Hai, de exemplu, să ne imaginăm că marea se revarsă permanent în direcţia noastră, iar clădirea pisicilor nevăzute e locul de unde merită să evadezi.

Ciuma din vecinătate

Vecinii mei au început să moară pe rând, unul după altul, zilnic, dinspre est spre vest. Mi-ai spus că ar fi bine s-o pornesc spre vest dacă nu vreau să sfârşesc precum vecinii mei. Să fim serioşi, e ultima direcţie spre care m-aş îndrepta.

Traducere de

Andrei Mocuţa