CONTACT

Brigitte Sepe-Zitzmann, Poezii, ArtPress, 2015

Intenţia doamnei Brigitte de a scrie în limba română e lăudabilă, având în vedere că limba ei maternă e alta. Aşa cum scrie ea cu modestie pe coperta unuia din cele trei volume, ilustrate cu amoraşi dintr-o altă lume, „Vocabularul …mi-e prea sărac pentru a exprima… recunoştinţa,… iar viaţa… prea scurtă pentru a compensa… bunăvoinţa…!” Iar moto-ul „câteodată… Viaţa …/ e un aisberg plutitor…/ spre Ecuator!” ne spune multe despre poezia ei naivă şi sentimentală, ivită parcă din alt veac. Îngeraşii şi declaraţiile sentimentale foarte retro nu fac decât să-i transforme expresia într-o artă a fericirii, într-un kitsch ce-i trădează imaginarul banal, plin de dulcegării. Pe cine mai impresionează aceste versuri penibile?

„O vioară într-o încăpere/ Scoate un sunet de durere./ Inimioara îmi plângea –/ Sufletul, nu-mi respira.”

(*)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.