CONTACT

Aurelian Sârbu, Orologiu împietrit, poeme, Editura Emia, Deva, 2016

O poezie livrescă, cu fine alcătuiri metaforice, cu formule lirice, uneori insolite, dau volumului, semnat de Aurelian Sârbu, o fineţe care ascunde un lector pasionat de poezia mare, şi care ascunde totodată şi multele imagini dintr-un muzeu al poeziei. Autorul ştie că Erato, muza Poeziei, este cea care apropie şi astăzi poeţii, indiferent de generaţie, de mode, ori canoane, într-o geografie poetică cu meridiane nenumărate. Poemele ascund un cititor de poezie consacrat, el însuşi fiind dependent de lecturi şi de alchimii hermeneutice dintre cele mai inedite. Toate cele citite filtrează inspiraţia spre texte limpezi. Un profesionist al poeziei, nicidecum dependent de mişcări neprevăzute, sau fruste. Ilustrăm cu un poem: „nu păstoresc/ turmele altora –/ ale mele urcă/ poteci pe sub piscuri// fiecare apă/ curge în felul ei// nu mă vreau/ la marginea fluviului lent –/ am fire de izvor” (Campestră ).

Autor a încă 12 volume de poeme, Aurelian Sârbu ne oferă în volumul de faţă o poezie limpede, „tributară” unor maniere în care poetul şi cititorul de poezie este una şi aceeaşi fiinţă. Radu Ciobanu, în cuvintele care însoţesc volumul, întăreşte părerile de mai sus: „Poezia lui, este o poezie elitară, pregnant personalizată, imună la tentaţia oricăror «trenduri», deplin accesibilă doar cititorului cultivat, îndelung familiarizat cu subtilităţile expresivităţii poetice. Şi, desigur, impactul, deopotrivă raţional şi emoţional, pe care ea îl are asupra acestui tip de cititor, nu se reduce la performanţele «tehnice». Acestea nu sunt nicidecun un scop, ci doar calea cea mai eficientă de acces în profunzimile eului poeticesc”.

(***)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.