POEZIE

Leo Butnaru
poet, Chişinău

Cauzele

din vreme în vreme

la bucureşti sau chişinău

românii merg în piaţa victoriei

sau în piaţa universităţii

în piaţa unirii

sau a marii adunări naţionale

merg să caute cauzele pierdute…

O, nu, nu!

Concurs Miss World.

Parcă – adevărat, frumoase, – sute de fiice

ale Irodiadei,

în juriu – Irod.

O, nu, nu,

Domnule Dostoievski,

nu atare frumuseţe va salva lumea!

Îngeri de zăpadă

După toate ale ei

zăpada ar fi ceva îngeresc

sau bună de modelat îngeri din ea

însă pământenilor

oricum ar da-o

oricum ar modela-o

din zăpadă niciodată nu le ies îngeri

ci doar

oameni de zăpadă.

Probabil

totul depinde de filosofie

dar şi de măiestrie

poate chiar de geniu…

Demult, în satul meu de baştină

Casă părintească. Pe

prispă de ţară – pagină de revistă literară.

Măşcată – rubrica P…ZIE. – Litera „O ”

fiind acoperită de una din seminţele de dovleac

puse la uscat

pe aria literaturii…

Proiecţie

Mac proiectat pe fundalul orizontului.

De parcă în locul cela tu

cu buzele pomădate

ai fi sărutat cerul.

Corectură ortografică

Fericire fericire fericire – ultimele două cuvinte

corectorul ortografic al computerului

le subliniază cu roşu – se repetă

par în plus.

În pod, neam cefalopod

Prin ceaţă

stelele diluate – caracatiţe de clar-

obscuritate

gălbuie. Sus

la Dumnezeu în pod

acest neam cefalopod

cu o coroană de braţe difuze

şi mai mult imaginata cochilie

zisă os de sepie (ha! ţi-ai imagina

os de stea!). Caracatiţe flămânde

devoratoare

sau născătoare

ce înfulecă sau zămislesc comete-crustacee

hăt cât ţine calea lactee

şi precum suratele lor din mări şi oceane pământene

stelele-caracatiţe au şi ele câte o glandă care

întru apărare

elimină confuz lichid de camuflare

să nu le vadă şi să le înghită găurile negre

prădătoare

ce stau căscate ca nişte cratiţe

la vânat de abstracţie… pardon!

de caracatiţe.

Autoportretele artistului la maturitate

Do you hear my enlightening laughter?

Another reason to cut off an ear.

Blixa Bargeld

Van Gogh în cele câteva autoportrete ale sale….

Impresioniste şi, pe potrivă, impresionante

poate că chiar uşor colosale.

În câteva cadre

self-portretistul, artistul e în pălării de paie

diferite ca formă. Una din ele – parcă-ar fi

un cilindru de Gouda Holland aplatizat

altfel şi simplu spus: de brânză olandeză

tuflită adânc peste freză. Zău aşa!

Pentru a camufla urechea. Mai bine zis

lipsa acesteia.

Despre chestia asta

acum un timp gândeam oarecum regal

să zic aşa:

dacă Van Gogh ar fi fost încoronat

(şi o merita)

laurii i-ar fi tăinuit locul crimei

adică al urechii

pe care şi-o tăiase cu atâta cruzime

de sine.