logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

POEZIE

 

 

Beke Sándor s-a născut în Braşov la 3 octombrie 1961. A terminat liceul la Braşov. A absolvit Institutul Teologic Protestant. A obţinut şi diploma de ziarist la Oradea. În 1984 s-a mutat la Odorheiu Secuiesc. În 1991 a înfiinţat editura Erdélyi Gondolat. Câteva dintre volumele pu­blicate: Madármentö („Ci­mitir de păsări”), 1993; Tégec kereslek („Pe tine te caut”), 1995; Kezemben jévirág („În mâna mea flori de gheaţă”), 1996; Hajnalodik nélküled („Se revarsă zorile fără tine”), 1997; Láthatatlan sorompók („Bariere invizibile”), 2002; A szeretetnek nincsen temetöje („Iubirea nu are cimitir”), 2055. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 

 

 

 

 

Beke Sándor

 

 

 

Stare sufletească (Lelkiállapot)

 

 

Când s-a născut,

am îmbrăcat-o în poezie.

Acum cu paşii liniştiţi

porneşte spre tine –

În mantia literelor.

 

 

 

Făgăduiala (Fogadkozás)

 

 

Dacă mor,

voi deveni stea îndrăgostită,

draga mea,

şi când se face seară,

ai să vezi lumina mea cochetă:

albastră, purpurie, albă...

 

 

 

Inspiraţie (Ihlet)

 

 

Dumnezeu

a pus mâna pe capul

poetului

şi a înviat

cuvintele.

 

 

 

Meditaţie (Tünödés)

 

 

Ciudat,

dar omul ştie dinainte –

ştie că moare.

Deşi totul ce-l înconjoară –

floare, carte,

rochie de seară,

papucii, capotul,

şi drăguţa însăşi –

toate îl reţin

neputincioase.

 

 

 

Nimic nu este al tău... (Mondogató)

 

 

Trebuie să înveţi,

că nimic nu este al tău,

nici casa,

nici muntele,

nici floarea –

Trebuie să înveţi:

că doar sufletul e

ce-l duci anevoie îngrijorat –

restul e aparenţă eternă

şi obscur pământesc.

 

 

 

Inimile noastre (Sziveink)

 

 

Draga mea!

Mi-am închipuit,

că ai intrat

În nefiinţă.

Cu inima

deprimată şi tristă

am vrut să vorbesc

cu Stăpânul lumii,

şi să cer aprobarea Lui,

să-mi păstrez

inima ta.

 

 

 

Ultimul dar (Az utolsó ajándék)

 

 

Poetul s-a mutat.

Pe prispa cerului

Într-un coşuleţ de cosmos

uitase inima sa înflăcărată.

 

 

 

Ce păcat (Milyen kár)

 

 

Ce păcat,

că omul nu are

mai multe vieţi –

 

Ce păcat,

că în singura mea

viaţă

deodată

mai mulţi oameni

luptă,

se trudesc în mine.

 

 

 

Dans cu pereche (Páros tánc)

 

 

Te aştept la un colţ de stradă.

Tu eşti sacul,

eu sunt petecul.

Mă bucur că te-am găsit.

 

 

Prezentare şi traducere:

Regéczi Szabina Perle