logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

ARTE VIZUALE

 

Claudiu Groza
teatrolog, critic literar, jurnalist, Cluj

 

Primul Start!

 

Tinereţea, vitalitatea şi entuziasmul au caracterizat prima ediţie a Festivalului Start – un festival dedicat şcolilor de teatru din România – care s-a derulat la Arad între 12-15 iulie.

Proiectul – gândit pe mai mulţi ani – este iniţiat şi coordonat de actorul Ionel Bulbuc şi a fost organizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Arad, prin Centrul Municipal de Cultură. Au luat parte la festival studenţii-absolvenţi din şase facultăţi de teatru ale UNATC Bucureşti, Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, Universităţii „Hyperion” din Bucureşti, Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş şi Universităţii din Craiova.

Programul festivalului a inclus nu doar reprezentaţii ale spectacolelor studenţeşti, ci şi ate liere susţinute de profesionişti reputaţi: actriţa Mihaela Sîrbu, coregraful Florin Fieroiu şi actorul şi dramaturgul Ioan Peter – toate găzduite de Teatrul Clasic „Ioan Slavici”. Festivalul Start are caracter competiţional, trei din cele şase spectacole fiind selectate de juriu pentru a fi prezentate pe scene profesioniste, printr-un parteneriat cu Teatrul German de Stat din Timişoara, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara şi Teatrul „Ioan Slavici”.

Alături de actriţa Tania Popa şi regizorul Nicolae-Mihai Brânzeu, am făcut parte din juriul primei ediţii şi, dincolo de datele oarecum tehnice de mai sus, trebuie să remarc atmosfera admirabil-colegială, deschisă, curioasă, ludică, amicală care a dominat cele patru zile de festival. În ultima, în decorul superb al taberei de la Căsoaia (unde gazdă ne-a fost Centrul Cultural Judeţean Arad) s-au anunţat premiile, iar reuniunea informală a prilejuit oaspeţilor diverse jocuri sportive sau… de improvizaţie, păstrând atmosfera juvenil-jucăuşă a Start-ului.

Ca juriu, am ales trei din cele şase spectacole propuse mai degrabă printr-un calibraj de fineţe decât prin discrepanţe valorice semnificative între ele, pentru că fiecare clasă participantă a avut atuurile şi dezavantajele sale – pe care le-am remarcat şi public, de altfel.

Departamentul de Arte de la Universitatea din Craiova (clasa prof. Gina Călinoiu) a jucat Avioane de hârtie de Elise Wilk, în regia lui Laurenţiu Tudor. Un spectacol plăcut, cu un tempo bine reglat, exploatând inspirat nuanţele textului, dar cu un deficit de punere în valoare a întregii echipe. I-am remarcat – pentru că aveau partituri de prim-plan –, pe Arina Păvălan şi Andrei Ştefănescu, care şi-au revelat potenţialul scenic, alături de colegii lor Luiza Niţă, Bianca Motroc.

Cu o producţie interesant-ingenioasă au venit studenţii secţiei maghiare de la Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj: Câţi?, un spectacol de improvizaţie regizat de Hathazi Andras şi bazat pe monoloage scrise chiar de actori. Dezavantajele reprezentaţiei au derivat din numărul incomplet al protagoniştilor (patru din şase) şi din aspectul de crochiu al spectacolului (doar 35 de minute). Remarcabil, bariera lingvistică evidentă a fost depăşită de flerul unei actriţe, care a folosit replici în engleză şi română pentru a „atinge” publicul, iar nervul şi pregnanţa interpretării, ca şi senzaţia de confesiune, de mărturie intimă, au convins auditoriul. Actori: Erdei Emese, Balogh Dorottya, Vári Vivien şi Matola Norbert.

În pofida duratei sale destul de dilatate şi oarecum desuet prin psihologismul intrigii originare, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, o dramatizare a Ştefanei Samfira după romanul lui Horace McCoy, a fost unul din câştigători, combinând ingenios elemente care să pună în valoare fiecare protagonist – aşa justificându-se, de altfel, şi amplul decupaj dramaturgic.

Spectacolul de la UNATC Bucureşti (clasa Florin Zamfirescu & Ştefana Samfira) a avut un atu în plus: câţiva dintre actori au deja experienţa scenelor profesioniste, ceea ce le-a dat un anume apomb scenic.

Având ca subiect concursurile epuizante de dans din timpul Marii Crize americane şi destinul a doi tineri actori, Şi caii... pune în valoare tipologii umane din cele mai diverse, bine conturate, anatagonice – elemente constitutive ale pedagogiei teatrale, aşadar bine exploatate didactic. Dacă ar avea cu o oră în minus (scenariul său e totuşi prea extins), spectacolul ar putea fi jucat pe orice scenă profesionistă.

Oricum, tinerii actori bucureşteni s-au văzut cu toţii în acest real examen de clasă: Cosmina Olariu, Marina Palii, Ştefan Hitruc, Ştefan Mihai, Eduard Burghelea, Radu Mateucă, Gabriel Vatavu, Natalia Dragomir, Bianca Anastasiu, Andrei Atabay, Iulia Dinu, Cătălin Nicolau, Nicoleta Moscalenco, Mihnea Ştefan, Nicolae Dumitru, Crina Linţă, Carmen Gâlcă, Kostas Mincu, Vlad Nicolici.

Un spectacol bine ritmat, pe un text scris impecabil (un atu în sine), jucat cu o sinceritate emoţionantă au prezentat actorii de la Universitatea Hyperion din Bucureşti: Fluturii sunt liberide Leonard Gershe. Un spectacol despre iubire, despre independenţă şi maturitate, despre traume şi sinceritate, cu sensibilitate şi umor. Acesta a fost de altfel atuul principal al studenţilor Adrianei Trandafir şi Dianei Mihăiţă: faptul că au lucrat pe un text care i-a ajutat pe doi dintre ei să contureze roluri cu încărcătură semantică apreciabilă. Luiza Juverdeanu a denotat o vulnerabilitate plină de nuanţe şi fineţe – ceea ce mă face să cred că are un potenţial de umărit în timp; Victor Pimuş a jucat atent şi exact rolul eroului său nevăzător; Alida Coman şi Alexandru Radu au reuşit să-şi coloreze partiturile episodice cu destulă inpiraţie. Fluturii sunt liberia fost al doilea spectacol remarcat de juriu.

Cunoscutul actor şi universitar ieşean Emil Coşeru de la Universitatea de Arte „George Enescu” a mizat pe un spectacol de commedia dell'artepentru Festivalul „Start”. O producţie pe texte mai puţin frecventate în şcolile de teatru, dar evident pe canavaua caracterelor şi tipologiilor specifice: Preafericita şi trista comedie a îndrăgostiţilor napoletani din preafrumosul oraş sicilian Ragusa. Nu trebuie să fii literat sau geograf ca să remarci parodia titlului, care exprimă, aşa, deşucheat, exact derularea intrigii scenice, cu un umor dezlănţuit. Tinerii actori ieşeni au profitat de „oferta” textului pentru a face o pregnantă şi vitală paradă ludică, cu un histrionism de bună calitate, bine asumat, şi o energie impresionantă. Ei sunt Alexandra Diaconiţa, Tudor-Iustin Hurmuz, Andreea Darie, Alexandra Vieru, Mihai Afloarei, Diana-Maria Costea, Andra-Larisa Gorgovan, Dumitriana Creţu, Răzvan-Dimitrie Chirilă, Tiberiu Rusu, Katerina-Victoria Matei.

În fine, al treilea spectacol ales de juriul festivalului a fost Mede/ea sau despre fericirea conjugalăde Roxana Marian (Universitatea de Teatru Târgu Mureş, clasa Monica Ristea & Elena Purea). Atuul montării a fost textul original, scris anume pentru acest proiect, aşadar perfect adaptat pe personalitatea de scenă a fiecărui protagonist. Un spectacol bine articulat, care inventariază uneori metaforic, alteori frust, cu o pregnanţă adesea emoţionantă prin acuitate, ipostaze ale feminităţii moderne. Cum era de aşteptat, montarea a relevat partituri feminine, de la cea senzuală la cea voluntară, cea docilă, cea mereu victimizată etc. Adecvarea ansamblului la potenţialul interpreţilor a fost notabilă. Au jucat: Alba Valdelvira Garcia, Iulia Andreea Pop, Andreea Claudia Drăgan, Alexandra Maria Ţura, Alexandra Ţucu, Carmen Ghiurco, Loredana Cleopatra Druhora, Edina Soos, Dragoş Florea. (Savuroasă „reţeta de fericire culinară” din text.)

Repet, am făcut departajarea spectacolelor pe baza unor detalii şi nuanţe care, în context, au fixat unele producţii deasupra altora. Ce trebuie înţeles însă este că fiecare spectacol prezentat şi-a avut marja sa de valoare, toate fiind comparabile din acest punct de vedere. Ce rămâne este prietenia, vitalitatea, energia bună şi colegialitatea de pe durata festivalului.

După câteva zile de la „Start”, m-a sunat una din profesoarele de an, actriţă faimoasă, care nu ajunsese la Arad. M-a întrebat cum i-au fost studenţii, dacă a fost bine. „A fost”, i-am confirmat. Iar concluzia ei e ca un fel de moto pentru festival: ce contează este ca aceşti tineri actori să fie văzuţi şi să se cunoască unii cu alţii. Baftă tuturor!