LECTURI PARALELE

Romulus Bucur
poet, eseist, traducător, redactor-şef adjunct al revistei „Arca”, Arad

Ce & cum

Nu că nu auzisem de Sorin Gherguţ (ba chiar îl auzisem, în cele cîteva ocazii cînd ne-am întîlnit), dar nu-i citisem nici o carte cap-coadă. Impresii aveam eu, dar bază pentru ele, ba. Aşa că, atunci cînd am văzut aşa ceva într-o librărie, întîi am cumpărat-o, şi abia apoi mi-am dat seama că e de acum şase ani*.

Urmînd empatic imensa lehamite ce tematizează cartea (ok, nu e numai atît, dar despre restul mai tîrziu, cînd îmi vine cheful), pe scurt, e vorba de o leneşă pendulare de la expresie la conţinut şi înapoi, înfruntînd dilema curajului asumării convenţiilor poetice sau a curajului sfidării lor. Totul cu multe & îndelungate popasuri. Mai departe: clişee de tot soiul, ale gîndirii (bineînţeles) & ale expresiei acesteia (la fel de bine înţeles), de– şi re– montate, ca o vrednică ilustrare a subtitlului cărţii. Condimentat cu (auto)ironie & umor cît cuprinde. Reciclare. Adică: pastişă, parodie, rescriere; nimic din ceea ce aparţine literaturii nu-i e străin autorului, care, în felul acesta, ia în braţe ideea de tot şi o duce un pas înainte: nu-şi propune să îmbrăţişeze universul, ci să-l accepte aşa cum vine, în dezordinea lui (cumva reflectată într-o dezordine interioară şi, tot cumva, disciplinată formal): „foneme, lexeme, sintagme, propoziţii şi gata/ versuri aruncate în volum cu lopata// de la lume adunate şi-napoi la lume date stricate/ murdărite, descompletate”.

Se poate vorbi de filiaţii, în ordinea formală, aceea a tehnicii poetice, a versului tradiţional, ajustat pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale. Nu o voi face – alcătuieşte el însuşi o echipă de fotbal poetic, şi selecţia mea ar fi, inevitabil, diferită; îl pomenesc doar pe colegul lui de volum colectiv (şi din acest număr de revistă), Florin Dumitrescu.

După ce am efleurat suprafaţa acestei poezii, după ce i-am admirat (nonverbal) îmbrăcămintea, poate că e cazul s-o dezbrăcăm, s-o ecorşăm, s-o sondăm. Adică să îndepărtăm, ca atunci cînd am avea de-a face cu o ceapă, strat după strat, în căutarea inefabilei esenţe finale. Adică a vidului central. Ceea ce, de fapt îl terifiază pe autor. Îl face să se viseze în tot felul de ipostaze care ocolesc, învăluie, exorcizează, temporizează, minimalizează, ridiculizează obiectul fricii.

Exemplul a.) : „îngerul meu păzitor (?) îşi taie unghiile ca şi cum mi-ar tăia o chitanţă// nu sînt unghiile ci e vîrful cravatei lui de chitină// îngerul meu, sub unghiile tale/ se adună, în dîre lumină/ dar sub cravata ta sînt fecale// cu o zeamă bej, cada, ca şi galaxia, se umple”;

exemplul b.) : „O cameră goală, eventual cu un fotoliu; name it «camera lui/ gherguţ», sau, mai bine, «camera raţiunii». Cînd intri în ea,/ timpul, în lume, stă, cînd ieşi, reporneşte. Singurul lucru pe/ care-l poţi face, cît te afli înăuntru, e să gîndeşti. Ore, ani, o/ eternitate. Nu poţi aduce cărţi, casete, nimic de scris sau de/ înregistrat. În camera raţiunii nu îmbătrîneşti, dar nici nu te/ odihneşti. (Timpul stă şi-n lume, şi pentru corpul tău: dacă/ faci flotări, nu-ţi creşte masa musculară, dacă alergi, nu pleci/ mai obosit sau mai rezistent; dar poţi gîndi, să tragi concluzii/ şi să le ţii minte)/…/ să stai să cugeţi şi să cugeţi, şi să cugeţi// pe un fotoliu (al lu' gherguţ, aka «al raţiunii»), să cîntăreşti/ aspectele toate// (nu viaţă fără de moarte, nici tinereţe fără bătrîneţe-ţi cer,/ ci asta: creier scor/ frumos/ din istorie. Măcar o dată pe cincinal.)”;

exemplul c.) (şi ultimul): „viaţa e o vită./ viaţa e o vată/ în lichior muiată.// viaţa: o omidă/ ronţăind stupidă/ frunze de salată// îmi place viaţa, aşa cum în viaţă îmi plac anumite/ mai mari sau mai mici tîmpenii/ îmi place viaţa, aşa cum în viaţă îmi plac anumite/ lucruri, mai mult sau mai puţin tîmpite// o muncă-i viaţa, deci la muncă/ în ordine, cu drag, cu spor// nimic nu-i mai de rîs ca moartea/ cu rîs adînc, hohotitor// cu rìs porcesc, cu rìs sonor// o muncă-i munca, deci o muncă/ e munca pentru muncitor”.

Liber explicit.

* Sorin Gherguţ, Orice. Uverturi & reziduuri, Bucureşti, Pandora M, 2011.