CONTACT

Fratele începător Marius, Integrala Ianuş: poezia, Tot ce rămâne din versurile celui care a fost Marius Ianuş, Editura Garofina, 2016

Aventura vieţii şi patimilor lui Marius Ianuş, ajuns frate de mănăstire, continuă. După renegarea scrierilor anterioare, în 2010, „din motive de credinţă”, el îşi publică acum, o variantă „definitivă”, Integrala Ianuş, care cuprinde şi versurile din „Anii nebuniei (1993-2010). După ce a fost o adevărată revelaţie a poeziei noi, cu Manifestul fracturist şi cu inovaţii la nivelul expresiei, Marius Ianuş îşi adună opera poetică împărţind-o în „Anii pribegiei (2010-2015)” şi „Anii nebuniei (1993-2010)”. Observăm că „nebunia” creatorului precede pribegia şi traversează întreaga viaţă şi operă a autorului fracturist. Aşa cum sugerează în poemul Nebun, dar pe drumul cel bun, poetul e „un autre”/altul, un nebun după Christos şi credinţă; o fiinţă fragilă, zguduită de revelaţia vieţii de pustnic şi peregrin, zbătându-se ca peştele pe uscat cu speranţa că e posedat de Duhul Sfânt. Poezia pribegiei e, din păcate, o poezie sleită de miez care reflectă încercarea supunerii, cu îndoielile şi căderile, cu speranţa unui nou început. O poezie fără valoarea celei dinainte. Autorul Acatistului căii părintelui Arsenie nu reuşeşte să găsească soluţia unei poezii mistice profunde şi rămâne în limitele unei poezii religioase, cu care îşi identifică destinul. Criza mistică pe care a suferit-o insul aflat de drumul pierzaniei, al boemei şi al literaturii văzută ca lucrare a diavolului pare acum un alt gest anarhic, o cotitură în viaţa sa spirituală. Soldat într-un război nevăzut, Marius Ianuş nu mai e ce-a fost şi e greu de crezut că va mai fi:

„Aşa eram cu zece ani mai tânăr…/ Aşa eram când inima bătea…/ Domnica răbufnea în somnu-mi vânăt/ şi pentru toate celelalte mă snopea…// Aşa eram pe când eram mai tânăr,/ mai zgrumţuros şi mai împleticit…/ Scriam pe-atuncea „Ursul din Containăr”/ şi căutam pretexte de trăit…// Aşa eram pe când eram un june/ hulit şi adulat şi bătăios…/ Treceam pierdut prin lumea fără nume/ şi nu ştiam că merg către Hristos…”

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.