POEZIE
Monica Rodica Iacob
Strada mea
Strada mea este plină de magazine second-hand
Există doar o librărie în colţ, o alimentară, un coafor şi un magazin de covoare,
În rest doar zdrenţe-zdrenţe-zdrenţe:
poşete vechi, pantofi uzaţi, eşarfe multicolore, jucării de pluş
scămoşate de joaca copiilor, fuste şifonate şi cămăşi subţiate
de atâtea spălări, curele crăpate,
Şi un uriaş miros greu-înţepător de stătut cu Dero şi dezinfectant care te
întâmpină şi persistă sufocant în încăperi.
Am intrat şi eu
Dintr-unul am cumpărat o poşetă la câţiva lei,
din altul o rochiţă la câţiva lei,
în altul o fustă la câţiva lei
din altul nişte bluze la câţiva lei,
în altul o eşarfă la câţiva bani, deoarece nu aveam 1 leu.
La magazinul de covoare trebuie să te ştergi pe picioare
chiar de la intrare, pe un covoraş maro sintetic,
acolo pe lângă covoare mai există şi perdele, nasturi,
panglici,
dar toate sunt nou-nouţe iar în magazin miroase a nou-nouţ.
La alimentară nu prea intră nimeni fiind prea scump,
Bine că mai există o librărie pe strada mea
chiar dacă sunt prea scumpe cărţile,
totuşi există la intrare o ladă din lemn, ca un butoi
unde sunt adunate o grămadă de cărţi la preţ redus,
chiar două la preţ de una
dar lumea nu se înghesuie doar câte unul-unul apoi
bate vântul...
însă la second-handuri se cumpără în draci
toţi ies cu plasele pline
parcă ar fi un parastas al sărăciei pe strada mea,
numită după poetul nepereche.
într-adevăr nu mai are pereche
parcă toate „secăndurile” din oraşul meu
s-au vorbit să se mute pe strada mea
numită Mihai Eminescu.
La coaforul de pe strada mea
merg să-mi aranjez părul
să-l vopsesc în ce culori vreau
ultima dată m-am hotărât să-l tund scurt,
deoarece am văzut la TV un anunţ că o asociaţie face meşe,
pentru femeile care au cancer
şi atunci pe loc m-am hotărât a doua zi să merg să-l donez,
Coafeza s-a mirat când i-am spus
încât era să scape piaptănul şi foarfecele din mână
apoi mi-a împletit părul într-o coadă lungă
l-a legat cu o gumiţă elastică roşie, ca la zarzavaturi să nu se desfacă
şi l-a tăiat,
dar n-a mai vorbit cu mine o vreme,
de obicei făceam conversaţie, adică bârfe de cartier,
La final mi-a spus că-mi stă bine
Apoi ne-am salutat şi am ieşit pe strada mea
unde mirosul gazelor de eşapament al maşinilor
se învăluie cu cel al second-handurilor,
încât bietul poet dacă trăia
ar fi căzut năuc de atâta parfum
Chiar în mijlocul străzii.