LECTURI PARALELE

Anton Ilica

eseist, Arad

Sebastian Burnaz: congresul iubirii *

Apărut concomitent în 14 limbaje (română, engleză, japoneză, turcă etc.), utilizând fonturi modificate de un designer, volumul Congresul iubirii are un text flancat de o copertă albă (autor Florin Florea), pe care se profilează imaginea stilizată a unei frumoase fete, simbol pesemne al iubirii. „Organizatorul” congresului este debutantul Sebastian Burnaz, criminalist arădean, student la psihologie. „Congresul” este onorat de participarea unor mesageri, sosiţi „din toate colţurile Universului”, pentru a redacta „un album cu imagini, vise poze, speranţe, şanse, adevăr, frumuseţe, iubire”. Menirea documentului este de a fi distribuit „acolo jos” (pe pământ), unde „e durere şi suferinţă”. Ceremonios şi ademenitor pentru buna desfăşurare a „congresului iubirii”, autorul avertizează: „suntem atât de mulţi aici şi suntem toţi frumoşi, maeştri ai iubirii, ai înţelepciunii, poeţi ai iubirii, apreciaţi în tot Universul acesta minunat”. Aşadar, „dragii mei, continuă amfitrionul, povestiţi iubirea, povestiţi dragostea, povestiţi înţelepciunea, povestiţi frumosul, vindecarea, iubirea şi iertarea, recunoştinţa şi aprecierea, povestiţi suferinţa pe care a-ţi trăit-o voi şi cum a-ţi găsit leacul, povestiţi tot, tot, tot…”. În acest cadru oficios, cele 70 „luări de cuvânt” – texte – configurează conţinutul volumului, apărut la Editura Virtuală, Berca, decembrie 2017.

Care sunt elementele de identitate literară? Din punct de vedere al scrisului, ideea de apartenenţă a textului la un gen sau specie literară este caducă. Apropiate de proză poematică, textele, scurte prin excelenţă, descriu experienţe desfătătoare despre promovarea iubirii, sub formă de scrisori, de proze ritmate şi rimate, de lirice înserate, fără a antrena personaje sau întâmplări bine definite. Mesagerii vin din diferite planete necunoscute pământenilor, pe care autorul le înregistrează cu nume inventate ori cu simboluri închipuite. Aceştia lecturează prin spornicie omagiile aduse fericirii, iubirii, dragostei şi altor componente sufleteşti care întreţin caratele luminoase ale existenţei. Mesajele sunt sfaturi sau împărtăşiri, fiind transmise într-un limbaj cald şi risipitor de farmec umanist: „tu ai un suflet frumos, iubitul meu copil. De l-ar vedea toţi s-ar îndrăgosti de el. Tu eşti frumoasă, caldă, delicată… Fetiţa mea, tu eşti o fată minunată… Eu te iubesc atât de mult… Te vor iubi şi ei (pământenii – n.n.) … Doar lasă sufletul să strălucească de lumină…” Fără excepţie, intervenţiile de la tribuna „congresului iubirii” sunt o pledarie optimistă pentru frumuseţea existenţei prin iubire, frumos şi adevăr.

Buna dispoziţie a lecturării este stimulată de utilizarea unui limbaj îngrijit, elegant, decent. Deşi par dulcegării şi exaltări retorice, în absenţa erudiţiei şi rafinamentului semantic, textele compun o vitrină elegantă, în care huzureşte lumina, fericirea şi iubirea. Repetiţiile creează o salbă de cuvinte în care fiorul aşteptării unei emoţii este amânat doar pentru delectarea „congresmenilor”, deci a cititorilor. Lectura place tocmai pentru abuzul de aşteptare a personajelor întârziate, cu speranţa aducătoare de întâmplări spectaculoase în care colcăie iubirea pierdută şi recuperată. Poemul 70, de încheiere, intitulat Stele albe, aduce, în final, o veste: „Mărite Suflet, 500 de oameni sfinţi vor să călătorească spre Pământ, să îi ajute…”. Ritualul texturii cu aspect de rugăciune se dantelează pe un proiect grandios, alimentat de un limbaj efeminizat, cu figuraţie discretă, dar ambalat într-o frumoasă gramatică a emoţiilor pozitive.

Sebastian Burnaz şi-a asumat cutezanţa de a renunţa la contorsionări expresive şi la vocabule ale căror sensuri să fie cusute într-o metaforă. Scrie fără emfază, doar în stilul asumat, voind să fie altfel decât alţii. L-aş încuraja să continue, îndemnându-l la lecturi diversificate, de la cele cu conţinut filosofic până la texte lirice, expresiv alegorice. Lectura volumului de debut a lui Sebastian Burnaz creează cititorului o stare optimistă de spirit, impregnată de recuperarea creştinească a iubirii pământene pentru redobândirea fericirii umane. Congresul iubirii este cartea promisiunii, întreţinută de vocaţia autorului pentru angelizarea, prin iubire creştinească, a umanităţii, după cum afirma prof. Lavinia Betea, la lansarea recentă a volumului. Configuraţia ficţională a volumului şi imunitatea limbajului ambalat în vorbire simplă, apropiată de oralitate întreţin interesul debutantului Sebastian Burnaz pentru selectarea unei nişe de perfecţionare a instrumentarului cu care meşteşugesc scriitorii. Că doar fiecare începător într-ale scrisului râvneşte spre iscusinţă şi autoritate artistică…

* Sebastian Burnaz, Congresul iubirii, Editura Virtuală, 2017