logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Constantin Butunoi
poet, Arad

 

 

Un pătimaş al istoriei*

 

logoÎntr-un ritm destul de alert, Ionel Costin, absolvent al Universităţii din Arad, Facultatea de teologie, şi-a publicat cărţile: File din istoria arădeană, Editura Brumar, Timişoara, 2011, Drumul, Editura Mirador, Arad, 2015, Visul din tranşee, Editura Mirador, Arad, 2016 şi cea mai recentă, Liniştea din urmă, Editura Mirador, Arad, 2017, la care ne vom referi în cele ce urmează.

Autorul îşi alege subiectele din istorie, cum procedează şi de această dată, punctul de plecare fiind : „Ţara Maramureşului cu oameni şi pământ de legendă”, de unde i se trag originile. Într-un ritm alert, cu cele 15 povestiri, mai lungi sau mai scurte, autorul le spune nuvele, suntem puşi în „contact” cu personaje de legendă: Dragoş – „Casele cele înalte din piatră de codru, construite în Bedeul Maramureşului erau a lui Dragoş, cel mai puternic şi mai temut stăpânitor al locului. Acesta se trăgea din neamul codrenilor care aveau în stăpânire pe aproape de anul 1330 multe sate şi cătune, toate în ţara Maramureşului.”; Bogdan – „Tot în acea vreme, profitând că ungurii erau în mare luptă cu statul veneţian, Bogdan voievodul din Maramureş trece cu oastea în Moldova şi dă jos pe urmaşul primul descălecător de pe pământul moldovean, pe Sas, cel care a urmat după Dragoş; „Pintea Viteazul – „Cancelariile din comitatul Maramureşului pun preţ pe capul haiducului, fost ostaş în slujba statului. Pintea avea peste tot iscoade plătite care-l informau despre toate mişcările poterilor şi cu toată strădania nu era chip să-l prindă.”

În povestiri apar şi oameni simpli prinşi în dramele prin care trece ţinutul Maramureşului mereu disputat de vecini hărpăreţi, luptele cu tătarii purtate alături de unguri şi transilvăneni nu sunt scăpate din vedere.

O adevărata tragedie, care nu poate fi explicată, se petrece în localitatea Moisei, când sunt asasinate 29 de persoane, la retragerea trupelor hortiste în octombrie 1944: „Astfel nu s-a lămurit şi nici nu se va lămuri de ce au fost ucişi mişeleşte 29 de maramureşeni. Adunaţi într-o casă, oameni fără nici o apărare au fost împuşcaţi cu sânge rece.”

Atrocitaţile comise pe vremea comunismului apar în povestirea” Eroi fără morminte”: „Pe unii dintre cei care le-a fost dragă libertatea, comuniştii cu ajutorul trupelor de securitate, i-au prins rând pe rând. Pe unii i-au judecat pe alţii i-au împuşcat şi i-au îngropat în locuri neştiute”

În multe dintre povestiri credinţa joacă un rol important, ca factor întăritor şi de echilibru, susţinut de slujitorii bisericii ortodoxe: „Noi cei care am lepădat cele lumeşti şi ne-am retras în post şi rugăciune, suntem datori negreşit să povăţuim pe poporul care stă în faţa lui Dumnezeu”.

„Ceea ce m-a făcut să mă duc prin veacuri înapoi şi să dezgrop din lada de zestre a istoriei o serie de adevărate personalităţi (...) au fost aceste vremuri pe care le trăim, în care învăţământul nu mai este ce a fost odată”, mărturiseşte autorul în „Cuvânt înainte” şi poate de aceea, naraţiunea, prin unele locuri, devine expunere de manual. Oricum, intenţia este salutară, şi, ca autor, premiat la ultima ediţie a Festivalului de Literatură „Dorel Sibii” – secţiunea proză, Săvârşin, 2017, se anunţă ca pretendent serios la un loc pe scena prozei arădene actuale.

 

 

* Ionel Costin, Liniştea din urmă, Editura Mirador, Arad, 2017