CRONICA LITERARĂ

Romulus Bucur
poet, eseist, traducător, redactor-şef adjunct al revistei „Arca”, Arad

despre relaţia dintre pipe & poezii*

această relaţie nu există. dar poate fi inventată. instituită. ceea ce iulia militaru face de la bun început. de la debut. şi, fireşte, perseverează. ceea ce se vede cu ochiul liber în cartea de faţă.

aceasta nu este (o) poezie. ci deconstrucţia ei. urmată, fireşte, de reconstrucţie. de luarea regulilor & deformarea lor, atît cît să se vadă acest lucru şi, în acelaşi timp, să nu poată protesta nimeni din această cauză. ca şi cum, la o petrecere distinsă, cu ţinuta obligatorie, ai veni în costum cu cravată. în costum de baie. sau în costum natural, specificat explicit ca atare. ori marcat prin body-painting. iulia militaru este (extrem de) simpatică. de inteligenţă nici nu mai vorbim. deci:

„ Poezia:

O folosim pentru a ne dezvălui geniul în faţa indivizilor de sex opus.

O folosim pentru a ne călăuzi spiritul spre visare.

O folosim pentru a ne cufunda în realitate.

Pentru a schimba lumea.

Pentru a conserva lumea.

Pentru a uita.

Pentru a ne aminti.

Pentru tot. ad

Pentru nimic amcvbgtfd

Poezia:

Se găseşte scrisă pe o coală albă, tipărită între copertele unei cărţi, ori trecută într-un caiet, uneori o poţi vedea vopsită pe pereţii diverselor clădiri, de preferinţă ai toaletelor publice. De aici, este adesea utilizată prin recitare, memorare, citire, ignorare.

Poezia:

Se foloseşte frecvent însoţită de adjective, precum: frumos, sublim, sensibil, inefabil, nemărginit, damnat, blestemat, genial, reflexiv.

Dar şi: banal, comun, cotidian, blazat, genital, tranzitiv.

Ori: conceptual, raţional, vid, gol, experimental etc.

Poezia:

Apare în structuri alături de abis, visare, irealitate, fiinţă, nefiinţă.

Sau: oraş, stradă, mizerabilism, corp, sânge, oase.

Ori: vid, nimic, experiment.

Wittgenstein, Deleuze.

Epodă 1: Obligatorie este prezenţa în orice context a cuvântului «autentic».

Dacă distrugi obiectele din prima categorie, apar cele din categoria a doua.

Dacă distrugi obiectele din a doua categorie, apar cele din categoria a treia.

Dacă distrugi obiectele din categoria a treia, apar cele din primele două categorii.

Astfel, despre resturile care rămân în urma distrugerii obiectelor cunoscute sub numele de poezie se spune adesea că sunt poezie. aici apare diferenţa majoră faţă de obiectul pipă.

Asta demonstrează următoarele: poezia poate fi folosită oriunde, poezia poate fi folosită oricum. Poezia poate fi distrusă, poezia nu poate fi distrusă. Poezia este unică, poezia este reutilizabilă ş. a. m. d.

Epodă 2: Prin urmare, «aceasta nu este o poezie» este o poezie care nu-i poezie. Dar, despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă. Cu toate astea, voi ştiţi ce este poezia!

Aşadar, vorbiţi! ”

am ascultat autorul. să ascultăm şi cealaltă parte. de pildă, întoarcem autorul cu spatele sau, dacă nu se lasă, ne furişăm în spatele lui şi lipim urechea în zona toracică. sau, cum e datina, ascultăm cititorul. dar el nu vorbeşte. de obicei. de obicei, el ascultă. el e ascultător. şi asta face autoarea, prin carte: îl trage de mînecă, de urechi, de păr. să-l facă să zică ceva. de obicei, el e ipocrit. cu toţii sîntem, măcar din cînd în cînd, măcar puţin, atît cît să ne asigurăm supravieţuirea.

mai departe. mai departe, fireşte, îl / o ascultăm. pentru că nu ne lasă să nu. pentru că spune lucruri interesante. sau care ar trebui să fie astfel. cum ar fi, despre moarte. şi despre relaţia dintre gen (gramatical) şi caracterul negativ. sau despre orice. despre rîs. activitatea umană, nu animalul omonim (lynx lynx). în general, despre anatomie, fiziologie şi altele înrudite, pentru că a învăţat la şcoală. noi nu. ştie să scrie de mînă. sau să descopere scrisori de adio scrise de mînă şi adresate lui „ Iubite Vasile ”. vede legătura dintre parlament şi comercializarea legii. dintre spirit şi comerţ:

„Cine nu are Lege să-şi cumpere /… /Cine nu are spirit să-şi cumpere ”

iar cititorul are o scuză. scuza pentru că e ascultător: „ păstorul va fi cel care plăteşte, / Întotdeauna. Iată avantajul de a fi păstorit! ” după aceea urmează ceea ce ştim. doar teoretic. moartea autorului & moartea cititorului. implicit a poemului. şi spaţiul. infinit, pentru că virtual. cu legile sale, care transformă tot ce nu e în interiorul lor în fărădelege.

putem glosa la infinit – asta şi era ideea. ne oprim aici, sfătos-conclusiv: o carte care duce undeva Cartea lui Mallarmé. nu unde ar fi vrut el s-o ducă, în Ordinea Lumii, ci în dezordine. într-un haos care să ne pună pe gînduri şi pe treabă. pe treaba de a gîndi, în primul rînd. după aceea…

* Iulia Militaru & Co., Confiscarea bestiei. O postcercetare, Bucureşti, frACTalia, 2016.