logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

PRO MUSICA

 

 

Călin Chendea
redactor al revistei „Arca”, Arad

 

 

Descoperind iubirea după iubire

 

Björk este o interpretă de rock alternativ, rock experimental şi pop-rock, cu mult sound electronic. Pe numele ei complet Björk Guðmundsdóttir, este un excelent ambasador cultural al Islandei în întreaga lume. Aflăm din biografia publicată de britannica.com că s-a născut la 21 noiembrie 1965 în capitala Reykjavik, în familia unui electrician. Din nefericire, părinţii au divorţat înainte ca ea să împlinească doi ani. Björk a rămas cu mama ei şi a crescut într-o comunitate de tip hippie împreună cu cei şapte fraţi (de mamă). A început să studieze muzica – pia nul clasic şi flautul – la vârsta de şase ani. Unul dintre profesorii ei a avut inspiraţia să trimită la radio RUV, singurul post islandez de atunci, înregistrarea audio a hitului Tinei Charles, I Love to Love, interpretat de micuţa Björk la o serbare şcolară. Piesa a fost difuzată de mai multe ori, astfel că a putut fi remarcată şi de reprezentantul unei case de discuri islandeze, care, în mod surprinzător, i-a oferit un contract. Aşa a apărut primul ei album, în 1977, pe când încă nu împlinise 12 ani. Discul îi poartă numele şi conţine cântece tradiţionale islandeze şi hituri internaţionale traduse în islandeză.

În adolescenţă a cântat în câteva trupe de punk rock, printre care şi Medusa, din care făcea parte şi chitaristul Þór Eldon, cu care s-a căsătorit în 1986, an în care l-a adus pe lume pe fiul ei, Sindri. Din nefericire, mariajul a fost foarte scurt. Eldon s-a îndrăgostit de o altă colegă de formaţie şi cei doi au divorţat după naşterea copilului. La scurt timp după acest eveniment nefericit, a fost cooptată în formaţia de gothic rock Kukl (Vrajă, în islandeză). După mai multe schimbări în componenţă, trupa s-a numit The Sugarcubes. În luna august 1987, primul lor single, Birthday, a fost ales single-ul săptămânii de către revista „ Melody Maker ” şi apoi a devenit mare hit în Regatul Unit.

Tot în această perioadă a jucat şi în primul ei film, The Juniper Tree, bazat pe un basm al fraţilor Grimm, în care a interpretat rolul lui Margit, o fetiţă a cărei mamă a fost ucisă pentru practicarea vrăjitoriei.

Trupa The Sugarcubes, cu Björk vocalistă, a lansat primul său album de studio, Life's Too Good, în 1986. Discul s-a bucurat de un succes fără precedent pentru o trupă finlandeză, atingând cifra de un milion de copii vândute în întreaga lume. Cel de-al doilea album, Here Today, Tomorrow Next Week!, apărut în 1989, nu a mai reuşit să se ridice la aceleaşi standarde. Motiv pentru care Björk a decis să se mute la Londra, pentru a înc epe o carieră solo. Aici l-a întâlnit pe producătorul Nellee Hooper, care mai târziu avea să lucreze, printre alţii, şi cu mega trupa Massive Attack. Din colaborarea lor a rezultat piesa dance de mare succes Human Behaviour, inclusă şi pe primul ei album solo, Debut, lansat în 1992. Discul a fost foarte bine primit de critică. A fost ales albumul anului de către revista „New Musical Express” şi a câştigat discul de platină în Statele Unite. La Gala Premiilor BRIT din 1994 Björk a fost desemnată Cea Mai Bună Artistă Internaţională şi Cel Mai Bun Debutant Internaţional.

Linia dance a continuat şi pe cel de al doilea album, Post, lansat în 1995. Ca producător, alături de Neelee Hooper, îl întâlnim şi pe Tricky, cunoscut vocalist şi muzician, alt fost colaborator al grupului Massive Attack.

În 12 septembrie 1996, Ricardo Lopez, un fan obsedat, a trimis pe adresa lui Björk o scrisoare capcană, menită să pulverizeze acid la deschidere. Pachetul a fost însă interceptat de către Metropolitan Police Service, iar Ricardo Lopez s-a sinucis, împuşcându-se. Incidentul a tulburat-o profund pe Björk, determinând-o să declare că şi-ar dori ca muzica pe care o compune să fie percepută în alţi termeni şi nu e deloc bine dacă unii o iau strict literal şi o introduc în viaţa lor personală.

logoÎn 1997, Björk a părăsit Londra, alegând Spania pentru a înregistra discul Homogenic. Acesta a fost primul său album conceptual şi a rămas în memoria fanilor ca unul dintre cele mai experimentale şi extravertite, primind discul de aur în Statele Unite. Multe piese au avut şi videoclipuri foarte bine realizate, care au fost difuzate cu succes de postul de televiziune MTV. Despre piesa Unravel, Thom Yorke, vocalistul de la Radiohead, declara în revista americană „Spin” că este unul dintre cele mai frumoase cântece pe care le-a auzit vreodată. De altfel, zece ani mai târziu, Radiohead au şi realizat un cover live al acestei piese.

În 1999, directorul danez de film Lars von Tiers a invitat-o pe Björk să compună coloana sonoră pentru Dancer in the Dark. Apoi a convins-o să şi joace în rolul principal. Argumentul esenţial a fost implicarea ei emoţională în acţiune, ceea ce o va ajuta la compoziţia muzicală. Filmul redă povestea dramatică a unei muncitoare imigrante cehe care lucrează într-o uzină din Statele Unite. Pasionată de muzică, Selma deţine un secret: economiseşte bani pe care îi adună într-o cutie bine pitită în cămăruţa sa. Ea suferă de o boală ereditară care duce la orbire, iar fiul ei, Gene, va avea aceeaşi soartă dacă ea nu va reuşi să strângă o sumă importantă pentru a plăti operaţia copilului. Totul decurge bine până în momentul în care Selma îşi dezvăluie secretul unui vecin, poliţist, cu a cărui familie era în relaţii apropiate. Din acel moment viaţa ei a luat o turnură tragică. Condamnată la moarte în mod exagerat, Selma este dusă cu forţa spre scaunul electric. Groaza şi teribilele ei zbateri au încetat brusc când cineva i-a pus în mână ochelarii copilului ei, care între timp, a fost operat cu succes. Dancer in the Dark este un alt fel de musical, personajele nu comunică între ele prin cântec. Pasajele muzicale reprezintă gândurile, frământările, visurile Selmei. Întreaga coloană sonoră a apărut în variantă audio pe albumul Selma Songs (2000). Alături de Björk, în film mai joacă Catherine Deneuve, Siobhan Fallon, David Morse, Cara Seymour, Joel Grey, Peter Stormare.

Dancer in the Dark a fost foarte apreciat de critica de specialitate. În anul 2000 la Festivalul de la Cannes a câştigat marele premiu Palme d'Or alături de premiul pentru cea mai bună actriţă atribuit lui Björk. Piesa I've Seen It All, în duet cu Thom Yorke (Radiohead), a fost nominalizată la Premiile Oscar, dar a pierdut în faţa lui Things Have Changed a lui Bob Dylan, din filmul Wonder Boys. La Gala Premiilor Academiei Americane, Björk a purtat celebra ei rochie-lebădă, care în 2005 a fost licitată pe eBay şi vândută cu 9.500 de dolari, bani donaţi unei agenţii caritabile.

Cu toate că a avut acest succes uriaş, Björk a declarat că nu va mai juca în vreun film deoarece, s-a implicat prea mult emoţional şi din cauza asta a avut de suferit. Mai mult, ea se consideră muziciană, nu actriţă.

Albumul Vespetine, realizat în 2001, s-a remarcat prin prezenţa unor orchestre de cameră, a corurilor, a harpei şi prin utilizarea unor versuri din creaţia poetului american E. E. Cummings. Piesele Pagan Poetry şi Cocoon au avut şi videoclipuri. Ţinuta provocatoare a lui Björk, mişcările ei cu vădită tentă sexuală, i-au determinat pe cei de la MTV să nu le difuzeze, ceea ce a amplificat controversele legate de apariţiile ei extravagante.

În 2002 a fost invitată să interpreteze o piesă, Gollum's Song, din coloana sonoră a filmului The Lord of the Rings: The Two Towers. A refuzat însă invitaţia din motive personale. De câteva luni era într-o relaţie cu artistul american Matthew Barney (sculptor, fotograf, grafician şi producător de film) şi era însărcinată. Fiica lor, Isadora, s-a născut în acelaşi an, în luna octombrie.

În 2004 apare albumul Medúlla, care conţine şi piesa Oceania, compusă special pentru Jocurile Olimpice de Vară din 2004 de la Atena. În timpul ceremoniei de deschidere, în timp ce Björk cânta, rochia ei s-a desfăcut, încet, pentru a dezvălui o hartă uriaşă a lumii, 900 de m 2, care i-a învăluit, treptat, pe toţi sportivii olimpici.

Au urmat Volta (2007), la care a lucrat cu Timbaland, producător american de hip-hop şi rhythm-and-blues, şi Biophilia (2011), la compoziţia căruia Björk a folosit tabletele computerizate. De altfel, cântecele au fost lansate, pe lângă formatele convenționale, şi într-o serie de aplicații interactive iPhone şi iPad.

logoÎn 2015 lansează Vulnicura. Discul îl are ca producător pe tânărul muzician venezuelean Alejandro Ghersi (născut în 1989), mai bine cunoscut sub pseudonimul său de scenă, Arca, titulatură atât de dragă nouă din 1990 încoace. Arca este producător de muzică electronică, compozitor, inginer de mixare şi DJ, cu sediul la Dalston, Londra.

Piesele de pe Vulnicura, în totalitate compuse de Björk, sunt inspirate de durerea şi furia pricinuite de despărţirea de Matthew Barney, tatăl fiicei ei.

După doi ani, la 24 noiembrie 2017, apare Utopia. Ca şi la precedentul album, producător este Arca. Björk a declarat că are cu el cea mai puternică relaţie muzicală pe care a avut-o vreodată cu cineva. Compoziţiile sunt, după spusele ei, despre acea căutare care ar putea să pară utopică, dar la un moment dat poate apărea o persoană plăcută, cu care să petreci timp, să te-ndrăgosteşti şi visul să devină realitate.

Arisen My Senses, piesa de deschidere, ne învăluie, uşor, cu cântecul unei păsări îndepărtate. Urmează o ciocnire de sunete electronice ciudate – corzi ameţitoare, voci gângurite, cântecul extaziat al păsărilor. Toate însoţesc, într-o revărsare de bucurie, vocea lui Björk, care cântă despre primul sărut al unei noi iubiri:

„Just that kiss/ Was all there is/ Every cell in my body/ Lined up for you”

„Doar acel sărut/ A fost totul şi a rămas în/ Fiecare celulă din corpul meu/ Care s-a aliniat după tine”

Într-un interviu acordat revistei „FACT”, Björk afirmă despre această piesă că ar fi „cel mai frumos foc de artificii”.

Blissing Me este un cântec de iubire duios, datorită intervenţiilor repetate ale harpei, precum şi versurilor care ne povestesc despre doi adolescenţi pasionaţi de muzică, care îşi trimit reciproc mp3-uri. Iubirea platonică, modernă, bazată pe schimbul de mesaje electronice aduce o serie de frâmântări şi anxietăţi asemeni unei ploi cu stropi mărunţi şi reci. Se va muta oare dialogul virtual în lumea reală unde ar putea alterna cu gingăşiile atingerilor fizice?

„He reminds me of the love in me/ I'm celebrating on a vibrancy/ Sending each other MP3s/ Falling in love to a song// So, I reserve my own intimacies/ I bundle them up in packages/ My rawward longing far too visceral/ Did I just fall in love with love?”

„El îmi aminteşte de dragostea din mine/ Pe care o sărbătoresc cu rezonanţă/ Ne trimitem unul altuia mp3-uri/ Îndrăgostiţi de un cântec.// Deci, îmi rezerv propria intimitate/ O expediez în pachete/ Dorinţa mea este prea viscerală/ Tocmai m-am îndrăgostit de iubire?”

The Gate este o introspecţie înainte de a intra prin poarta iubirii pentru a descoperi o nouă poveste, mai frumoasă, mai durabilă. Corul dă strălucire cântecului alături de sunetele puternice de sintetizator şi versurile directe.

„My healed chest wound/ Transformed into a gate/ Where I receive love from/ Where I give love from// And I care for you, care for you (...)/ If you care for me, care for me...”

„Rana mea vindecată din piept/ S-a transformat într-o poartă/ Prin care primesc iubire/ Prin care dăruiesc iubire.// Şi mie îmi pasă de tine, îmi pasă de tine (...)/ Dacă ţie îţi pasă de mine, îţi pasă de mine...”

Utopia este piesa care dă titlul albumului şi care descrie natura ca pe o lume de vis. Păsările creează sunetele acestei lumi asemeni unui flaut, instrument la care aceeaşi Björk cântă cu multă dibăcie. Plânsetul prelung al unui bebeluş ne sugerează otrăvirea, poluarea naturii şi încălzirea globală cu care ne confruntăm mai devreme decât se preconizase.

„Bird species never seen or heard before/ The first flute carved from the first fauna// Utopia/ It's not elsewhere/ Let's purify”

„Specii de păsări nevăzute sau neauzite niciodată înainte/ Primul flaut sculptat din fauna primordială// Utopia/ Nu e în altă parte/ S-o purificăm!”

Loss, tulburătoare prin versuri – un duel între gândurile bune şi cele prăpăstioase.

„Lost to, to which everything flows, an absence which/ Attracts floral blooming softly// Soft is my chest, I didn't allow loss/ Loss make me hate, didn't harden from pain”

„Pierdută în, în ceva în care totul curge, o absență care/ Atrage florile ce se deschid uşor// Uşor este pieptul meu, nu am permis pierderea/ Pierderea mă face să urăsc, durerea nu mă întăreşte”

Nori întunecaţi se rostogolesc din sound-ul rezultat din împletirea corzilor harpei cu cele ale tumultuoaselor instrumente de percuţie.

Sue me se întoarce la lupta pe care a dus-o Björk cu fostul său partener de viaţă, Matthew Barney, pentru custodia fiicei lor, Isadora. O situaţie nefericită, aşa cum cântă cu amărăciune Björk:

„I've ducked and dived/ Like the mother in Solomon's Tale/ To spare our girl

I won't let her get cut in half ever/ But it's time to teach her some dignity”

„Am plonjat şi m-am scufundat/ Ca mama din legenda lui Solomon/ Să o cruțăm pe fata noastră/ N-o voi lăsa să fie tăiată în două vreodată/ Dar e timpul să o învăţ puţină demnitate”

Ca şi în piesa precedentă (Loss), avem de-a face cu juxtapunerea unor sunete delicate, acum ale flautului, cu ritmul infernal al tobelor.

Paradisia, instrumentală, cea mai scurtă piesă a albumului. Paradisul verde al naturii este minunat şi atât de expresiv zugrăvit de acest interludiu dat de sunetul flautului împreună cu corul păsărelelor.

Saint este o odă la adresa muzicii, care e asemeni unei sfinte cu puteri vindecătoare. O figură matriarhală care ne poate ajuta să depăşim tristeţi, boli, divorţuri...

„I've seen her offer empathy to widows/ She attends funerals of strangers/ Her strongest memory/ Is feeding children with leprosy// Music heals too/ I'm here to defend it”

„Am văzut-o empatizând cu văduvele/ Ea participă la înmormântările străinilor/ Cea mai puternică memorie a ei/ Hrăneşte copiii bolnavi de lepră// Şi muzica vindecă/ Sunt aici să o apăr”

Flautul este fermecat şi de această dată şi umple de frumos şi eleganţă vocea de soprană a lui Björk, mixată multistratificat pentru a se înălţa şi glisa peste ea însăşi.

Body memory, o lucrare de aproape zece minute, este cea mai lungă piesă a albumului. Björk a compus-o pentru a-şi aminti că este capabilă să treacă prin durere, să treacă peste divorţ şi să supravieţuiască. Versurile sunt grupate pe şase versete. Primele două vorbesc despre destin, al treilea despre iubire, apoi despre sex, despre lumea urbană, iar ultimul despre bătălia pentru custodia fetiţei. Islandeza declara pentru „The Observer” că aceste versete o determină să nu fie nevrotică, să nu gândească prea mult, ci, pur şi simplu, să facă ce are de făcut. Este felul ei de a se ajuta, sugerând că în noi găsim răspunsurile la toate problemele care ne încearcă.

„Oh, how to capture all this love/ And find a pathway for it/ Like threading an ocean through a needle/ River through a keyhole”

„Oh, cum să capturezi toată această iubire/ Şi să găseşti o cale pentru asta/ Cum ai trece un ocean printr-un ac de cusut/ Un râu prin gaura unei chei”

 

Vocea cu tonalităţi stranii a lui Björk este însoţită de o instrumentaţie realizată de flaut, instrumente cu coarde şi de percuţie dimpreună cu un cor care interpretează o piesă populară islandeză.

Future forever este piesa care închide albumul. Acordurile magnifice ale sintetizatorului întăresc mesajul versurilor despre cât de important e să ne imaginăm viitorul şi, în acelaşi timp, să ne dăm silinţa să ajungem acolo unde ne dorim. Să nu ne pierdem speranţa, să avem încredere în intuiţia noastră pentru a merge înainte, să fim siguri că viitorul e plin de posibilităţi nesfârşite. Timbrul unic, plăcut, al vocii lui Björk aduce multă linişte, asemeni unui cântec de leagăn.

„Imagine a future and be in it/ Feel this incredible nurture, soak it in/ Your past is on loop, turn it off/ See this possible future and be in it// Trust your head around/ Guide your stare elsewhere/ Your love is already waiting/ You're already in it// Hold fort for love forever”

„Imaginează-ţi un viitor şi fii în el/ Simte această hrană incredibilă, absoarbe-o/ Trecutul tău este în buclă, închide-o/ Vezi acest viitor posibil şi fii în el// Ai încredere în mintea ta/ Îndreaptă-ți privirea în altă parte/ Dragostea ta aşteaptă deja/ Eşti deja în ea// Păstrează întotdeauna o fortăreață pentru iubire”

Aşadar, Utopia este un album în bună măsură autobiografic. Cele 14 piese reuşesc, toate la un loc, să readucă optimismul descoperirii iubirii după iubire. O ofertă generoasă făcută cu eleganţă şi pasiune.