LA AN CENTENAR
Constantin Dehelean
eseist, Arad
În aşteptarea Centenarului
Cantitatea de informaţii (istorii, memorii, publicistică, beletristică) despre evenimentele din 1918 este imensă. Un demers editorial venit din Iaşi, capitala românească a anului 1918, este posibil şi necesar acum. El vine să fundamenteze un corpus de instrumente ale cercetării istorice, instrumente care, cu siguranţă, vor fi citite şi citate în multiple împrejurări, şi care se circumscrie într-un tot aniversar atât de important pentru memoria neamului românesc. Editura TipoMoldova (director Aurel Ştefanachi) deschide marele proiect România. Marea Unire 1918-2018. 100 de cărţi – avându-l pe Ioan Scurtu coordonator – cu două tomuri. Unul, introductiv, intitulat Spaţiul istoric şi etnic românesc şi un altul Trianon 4 iunie 1920. Un act de justiţie pentru România, ambele apărute la sfârşitul anului 2017. Pornind de la ideea că acest demers editorial se consideră a fi un eveniment, cu siguranţă că toate cele o sută de reeditări ale lucrărilor istorice fundamentale pentru ethosul românesc, vor forma un întreg. Un întreg crestomatic, fundamental cel puţin pentru cercetarea istoriografică în parcurgerea ei istorică, cu toate sinuozităţile ei, aidoma vremurilor trecute. În tomul introductiv coordonatorul proiectului jalonează un drum al cercetării istorice în timp, având în vedere studiile istorice româneşti din Patria Mamă precum şi din spaţiul basarabean, bucovinean ori transilvănean. Stabilind trei secţiuni ale corpusului de lucrări, coordonatorul are în vedere perioadele istorice în care au fost publicate. Prima secţiune va cuprinde volume tipărite până în anul 1940, dar are în vedere şi cărţi publicate înainte de 1916, acestea din urmă fiind importante pentru istoriografie datorită unui mesaj limpede: necesitatea luptei pentru eliberarea naţională a teritoriilor româneşti aflate sub dominaţie străină şi unirea lor cu Patria Mamă. În introducerea primului tom ni se îndreaptă atenţia în special asupra lucrării lui Nicolae Iorga, Hotare şi spaţii naţionale. Afirmarea vitalităţii româneşti. Perioada interbelică, are susţinere pentru un evantai multiplu de evenimente: războiul pentru reîntregire, propaganda în străinătate pentru susţinerea Unirii, apoi Unirea Basarabiei, Unirea Bucovinei, Unirea Transilvaniei, tratatele de pace, evenimentele încoronării de la Alba Iulia a regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Se subliniază rolul sintetic imens al Istoriei Unirii românilor, publicată de Ioan Lupaş în anul 1937. Anii 1940-1945 au marcat pierderea integrităţii teritoriale a României, ultimatumurile, războiul pentru redobândirea teritoriilor pierdute, evenimentele din august 1944. Lucrarea care marchează această perioadă dramatică este Origines et formation de l'unité Roumaine de Gheorghe I. Brătianu, şi apărută în această etapă. Ocupaţia sovietică, instaurarea dictaturii comuniste, puternicele accente antinaţionale, o cenzură extrem de agresivă, distrugerea elitei intelectuale, în special a personalităţilor politice şi de cultură, a istoricilor, au inoculat ideea că statul român creat în 1918 ar fi avut un caracter imperialist, opresiv. Din perioada 1945-1958 nu s-a remarcat nici măcar o carte viabilă din punct de vedere ştiinţific. A doua secţiune cuprinde lucrări concepute între anii 1964-1989, când timide încercări de revenire la normalitate au fost finalizate în lucrări în care evenimentele din 1918 au fost remarcate pozitiv, dar sumar. Unele lucrări au constituit corpusuri de documente ale Unirii, parţial integrate, Unirea Basarabiei neputând fi abordată la dimensiunea ei reală. S-au conceput însă lucrări importante privind etnogeneza poporului român. Dintre acestea, coordonatorului Ioan Scurtu i s-a părut ca fiind cea mai importantă Făurirea statului naţional unitar român, publicată de Ştefan Pascu. În sfârşit, în partea a treia a proiectului se vor include lucrări publicate după 1989, când cercetările au devenit libere, fără miasmele cenzurii. Îngrijitorul colecţiei apreciază în mod deosebit seria Personalităţile Marii Uniri, iniţiată de Academia Oamenilor de Ştiinţă şi Editura Enciclopedică.
*
Primul tom apărut în proiect, Spaţiul istoric şi etnic românesc, are la bază cercetări ale instituţiilor academice româneşti ale vremii beligeranţei, şi concentrează documente, sinteze, tabele sinoptice, hărţi editate în 1942 de către Imprimeria naţională (prin Monitorul oficial şi Imprimeriile Statului). Este o sinteză a vremii, atunci când politicienii timpului reactivau problemele naţionale după rapturile anului 1940. Sublinieri precum: originile, etnogeneza poporului român, vatra străromână, toponimia românească în Transilvania şi Basarabia, românii sud-dunăreni, românii transnistreni şi macedoneni, formarea unităţii româneşti, problemele delicate privind „Ungaria milenară”, românii din diaspora, etc. toate erau la ordinea zilei în istoriografia românească în plin război mondial.
Al doilea tom, Trianon. 4 iunie 1920. Un act de justiţie pentru România, Documente, parcurge cronologic, prin documentele vremii, toate evenimentele politice, diplomatice ori culturale ale acelui timp (1918-1920). Acel timp a cunoscut o schimbare majoră a configuraţiei statelor europene. Dezmembrarea celor două imperii – austro-ungar şi ţarist – a generat apariţia noilor state naţionale în sud-esul european, sau întregirea statală a unora. Tratatele de pace din 1919 – 1920 au consfinţit aceste realităţi geopolitice. Documentele vremii, cele legate de Conferinţa de pace, au consfinţit noile realităţi statornicite la sfârşitul războiului mondial. Delegaţia românească, condusă de Ion I. C. Brătianu, a prezentat la Conferinţă argumente covârşitoare: tratatul din august 1916, jertfa de sânge pentru cauza Aliaţilor, dar mai ales Hotărârile de Unire adoptate în martie, noiembrie şi decembrie 1918. O adevărată bătălie diplomatică, fermitatea diplomaţilor români, prezenţi la Paris, sau demersurile pline de fermitate duse pe lângă Alexandre Millerand, preşedintele Conferinţei de pace, sunt doar câteva exemple de documente care ilustrează imensul succes al diplomaţilor români, prezenţi la dezbateri.
*
Cele două volume, precum şi celelalte care se vor reedita, conturează un corp de lucrări de importanţă majoră pentru istoricii români contemporani, dar şi pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, doresc o bibliotecă cu referinţe precise despre lumea românească, precum şi dovezi şi certitudini care se cuvin subliniate astăzi, când Europa unită devine viabilă numai atunci când identitatea naţiunilor care o formează are în vedere demnitatea şi fermitatea de a-şi manifesta cu putere unitatea în diversitate.