logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Constantin Butunoi
poet, Arad

 

 

Cum să te pui bine cu îngerii *

 

logoCă să te pui bine cu îngerii, cu moartea se ştie nu se prea poate negocia, procedezi precum Horia Gârbea, scrii poeme cu îngeri unde ei joacă roluri principale în descifrarea şi direcţionarea căilor existenţiale: „atunci ştiam/ că din lumea lor/ poţi veni oricând/ să vizitezi lumea noastră”

Am citat din noul volum de versuri al poetului intitulat Poeme cu înger, la care ne vom referi în cele ce urmează.

Horia Gârbea, de profesie inginer cu doctorat, se manifestă polivalent publicând, cu succes, atât cărţi ştiinţifice cât şi cărţi beletristice (peste 30 de volume): proză, poezie (7 volume), eseu, teatru, traduceri din autori celebri şi pe deasupra desfăşoară o intensă activitate publicistică având rubrici permanente în reviste naţionale.

Pe lângă activitatea didactică desfăşurată, a ocupat funcţii de conducere pe linie de breaslă: preşedinte al ASB, membru Comitetul director al U.S.R., redactor şef la reviste literare, şi a fost vicepreşedinte al I.C.R.

Deşi a debutat publicistic în anul 1982, critica de specialitate îl consideră ca aparţinând generaţiei nouăzeciste, după unele voci, unul dintre cei mai talentaţi şi inteligenţi scriitori de astăzi.

În volumul amintit mai sus, deşi expurgat din lumea reală, îngerul e dorit în ascuns: „de ce îngerul meu/ e de nevăzut/ de ce nu stă lângă mine” (p. 12); vrea să-l vadă implicat în viaţa de zi cu zi: „ştiu că e aici şi când dorm/ dar nici măcar în vis nu se-arată/ îi văd totuşi aripa rece/ şi îi simt privirea catifelată” (p. 13): îl face părtaş la elanurile sale erotice: „şi toţi îngerii tăi se vor/ aduna să mă vadă/ şi să-mi dea premii/ la toate galele” (p. 20); se arată recunoscător faţă de grija purtată: „îngerul meu m-a prevenit/ nu există pământul făgăduinţei/ doar drumul/ scuturat de maree precise/ către el” (p. 61).

Încercând un aşa-zis portret al îngerului, poetul conchide: „el nu închide ochii/ pentru că îngerii/ au mereu ochii deschişi” (p. 45); există strecurate cu abilitate şi îndoieli: „azi nu mai sunt/ la fel de sigur/ educaţia oamenii mari/ m-au învăţat să nu mai cred/ în minuni şi în îngeri/ deşi miracole se întâmplă mereu/ şi trebuie să le uiţi/ să le numeşti coincidenţe” (p. 34)

Ca să nu stârnească invidia şi să devină geloasă, în poemul „cîteva întrebări”, moartea devine şi ea „eroină”: cum/ tu eşti moartea mea/ şi de ce eşti atît de/ frumoasă de ce/ ai ochii atît/ de strălucitori/ şi de umezi de ce/ buzele tale/ sclipesc în întuneric” (p. 23)

Un gazel adorabil, o raritate în vremurile de azi, intitulat „parfumul”, are o notă accentuată de ironie, din care citez: „numai eu cît de bine spălat/ îmi miros a iad şi a păcat” (p. 27), nici autorul nu se iartă; fapt întâlnit şi în alte poeme: „iar duminica voi fi/ o statuie vivantă/ pe podul oraşului/ înfăţişând un strigoi/ grotesc şi/ fără identitate” (voi fi, p. 55).

Revoltat se arată în poemul invocaţie (p. 38), revolta fiind îndreptată împotriva propriei persoane, cauzată de ineficienţa activităţii sale: „fă un foc uriaş/ cu toate cuvintele mele/ iar cele ce nu pot arde/ să le îngropi adânc/ în centrul fierbinte/ al pământului”

Volumul se încheie cu Spovedanii pline de savoare, un splendid model pentru cei ce practică proza scurtă: „Niciodată, în nicio împrejurare, nu voi spune nimănui ce am aflat la spovedanie.

– Mărturiseşte orice. Oricât de groaznic ar fi acel lucru, Dumnezeu te va ierta.

– Tocmai asta e, a zis el. Problema, fiule, este că eu sunt Dumnezeu.” (p. 86)

Horia Gârbea şi cu acest nou volum de poezie continuă să se înscrie pe linia postmodernismului, discursul său poetic rostit, de cele mai multe ori, în tonuri colocviale, este construit cu utilizarea parabolei şi a ironiei într-o notă originală, chiar dacă pe alocuri întâlnim sonuri dinspre Minulescu şi Sorescu.

În final, nu pot să nu citez integral rondul de noapte (p. 52) pentru simplitatea şi eleganţa lui: „secunda acestui vis/ este cea mai/ lungă secundă a lumii// în ea îngerul meu/ îmi povesteşte viaţa lui/ nesfârşită/ în care eu/ sunt doar secunda care-a trecut//”; un poem antologic.

O carte de poezie, care se cere îndelung degustată.

 

* Horia Gârbea, Poeme cu înger, Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2018