logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

CRONICA LITERARĂ

 

Andrei Zbîrnea

poet, Berceni

 

 

Andrei Blockbuster Mocuţa*

 

logoEu nu l-am cunoscut pe Andrei Mocuţa prin multele cărţi pe care le-a publicat până la 33 de ani, ci mai degrabă într-un context mundan, pe forumul unei echipe de fotbal, Borussia Dortmund. Suntem amândoi fani ai acestei echipe germane. Ulterior, am aflat despre el că e scriitor şi profesor de gimnaziu. Curios fiind de activitatea colegului meu de forum, am căutat şi am citit un volum de poeme apărut la Editura Cartea Românească în 2016, Voi folosi întunericul drept călăuză. Mai mult, am descoperit în mediul online tot felul de eseuri ale lui Andrei şi l-am urmărit cum a construit această carte* cu supereroi. Câteva dintre texte au fost postate anterior pe platforma Literomania.

Multe dintre personajele lui mi-au adus aminte de serialele din era pre şi post Netflix. Un supererou care se numeşte Pizza Boy aduce foarte mult cu un personaj din serialul Futurama. Este vorba de Fry. De asemenea, îl avem chiar în titlul volumului pe Salinger, care a fost şi el reinventat recent ca producător de televiziune în desenul animat BoJack Horseman de pe aceeaşi reţea online. Andrei Mocuţa aduce un aer proaspăt din zona marketingului, cu un umor fin conectat la o actualitate media familiară: filme, publicitate, desene animate, pseudomituri şi pseudopersonaje decupate din lumea virtuală.

Ceea ce a construit Andrei Mocuţa şi mi-a plăcut foarte mult este că fiecare proză este o combinaţie de articol de ziar, pe de o parte, şi un fel de popularizare a ştiinţei, pe de altă parte. Cartea lui pare o lucrare ştiinţifică pentru mase, o abordare curajoasă a autorului, care mă încântă. Abordarea lui nu am regăsit-o recent în cărţile altor autori contemporani români.

Dincolo de toate acestea, descoperim şi părţile sensibile ale lui Andrei. De exemplu, avem bucăţi în care îşi împleteşte biografia cu meseria de profesor, aducându-l în discuţie pe poetul-învăţător Francisc Vinganu. Altă dată scrie despre copiii din mediul rural, copii care nu au descoperit încă internetul, dar îşi trimit în schimb bileţele în timpul orelor, nefiind familiarizaţi cu tehnologia şi Facebook-ul. Este o formă de candoare care pe mine mă înduioşează şi o mostră de căldură umană care ne lipseşte, nouă, bucureştenilor. Nu pot nega că asta naşte în mine un soi de invidie faţă de aceste teritorii de ingenuitate, teritorii pe care le mai regăsim doar în anumite locuri din provincie. Din ce în ce mai puţine şi din ce în ce mai puţin accesibile.

La final, reproduc o povestire care sintetizează crezul supereroic al autorului. Ea se numeşte chiar Şcoala de supereroi:

„Visez la o scoală unde toţi sunt supereroi: elevii, profesorii, directorul, secretara, omul de serviciu, paznicul, bucătarul. Fiecare are propria superputere pe care o dezvoltă începând de la prima oră şi până la finalul cursurilor. Singura materie predată e Superputerea şi, după ore, elevii primesc doar teme pentru exersarea propriilor abilităţi supereroice.

Şcoala de supereroi nu are echipă de fotbal, nici de baschet, polo sau volei. Singura echipă este formată din supereroi în devenire. Ea acceptă orice provocare şi nu pierde niciodată. La fiecare început de an şcolar, elevii sunt evaluaţi de o echipă alcătuită din supereroi consacraţi (membrii comisiei sunt Superman şi Wonder Woman, iar preşedinte Batman) şi ei distribuie fiecăruia superputerea care i se potriveşte cel mai bine.

Elevii nu au voie să ducă acasă superputerile pentru a nu face abuz de ele, le pot folosi doar sub atenta supraveghere a dascălilor. Temele lor le pun la încercare capacitatea de a face faţă situaţiilor zilnice în lipsa superputerilor. Meditaţia, introspecţia, autoanaliza lăuntrică sunt exerciţiile obligatorii ale unui supererou în devenire.

Abia la finalul ciclului de studiu, cei mai vrednici dintre ei îşi pot păstra definitiv abilităţile. Aceasta e diploma lor de absolvire. Şcoala de supereroi propune un concept diferit de educaţie, poate chiar mai eficient decât cel clasic.”

 

* Andrei Mocuţa, Superman vs. Salinger, 88 de poveşti cu (super)eroi, Editura Paralela 45, Piteşti, 2018, 212 p.